"Rea-vointa se afla la baza..." sau "Reaua-voință se afla la baza"?

A doua varianta e cea corecta.

Ai putea da si o explicatie? De ce?

Deoarece e articulat : "reaua-vointa se afla la..."
daca e nearticulat : " el a dat dovada de rea-vointa."

Pai stai, prima varianta scrisa de mine este "rea-voința" (deci articulat); nu "rea-voință" (nearticulat).

Articulat este "reaua", rea fiind cuvant de sine statator compus cu alt cuvant (vointa). Interesant e ca antonimul (bunavointa) e cuvant compus fara cratima (sudat).
Gresit nu e neaparat oricum te-ai exprima. Nu e ceva fatal, mai ales ca nu intotdeauna e esentiala articularea.
In exemplul tau mai natural e sa fie articulat.

Cred ca nu m-an facut inteles. Adjectivul - rea (nearticulat), reaua (articulat). Substantivul - voință (nearticulat), voința (articulat. Deci, observi ca atat adjectivul, cat si substantivul pot avea formă pentru nearticulat si forma pentru articulat. In prima varianta scrisa de mine, este articulat substantivul (voința); in varianta a doua e articulat adjectivul (reaua). Deci ambele forme au ceva articulat. Problema se pune: ce trebuie articulat - substantivul sau adjectivul.

Cu adjectivul articulat sună foarte aiurea. Votez pentru substaniv!

Pai adjectivul se articuleaza.
Oficial e corect „reaua-voință" in contextul dat.
Dar, repet, nu e asa o mare problema.
Limba romana are oricum multe carente in reguli gramaticale.

Gandeste-te ca ai "bun-gust". N-o sa poti articula "bun-gustul".
Cred ca regula la compunerea adjectiv+substantiv e sa articulezi adjectivul.

"Reaua vointa". Adjectivul preia articolul hotarat al substantivului, fiindca este antepus.Sau te poti gandi la forma de dativ/genitiv, care este "relei vointe"

Reaua-vointa,relei-vointe**cu cratima

"Datorită rea-voinței se intâmpla lucrurile astea..." Parca suna mai bine decat "Datorita relei-voințe"

Https://dexonline.ro/definitie/rea-voin%C8%9B%C4%83
in dex scrie
rea-voínță

Poate,dar corect e "relei".

Ambele forme sunt corecte.
In prima varianta avem subst.+adj in forma nearticulata, iar in a doua varianta avem forma articulata prin declinare. Pentru ca adj. se declina impreuna cu subst.

Crezi ca va disparea pana la urma cratima aia? Daca avem "bunavointa", de ce nu am avea si "reavointa"?

Stai putin!
In prima varianta ai scris gresit, si m-a indus in eroare pentru ca subst. "voință" poate avea forma articulata "voința" doar neinsotita de adj. Ex: vointa fiecaruia.
Si atunci, ori le articulezi pe amandoua, ori deloc.

Pai, 'bunăvoință" se poate scrie si cu cratima. Adica "bunavointei lui' sau " bunei lui vointe ", punand cratima in loc de " lui ".
Farmecul limbii romane!
Candva am vrut sa caut informatii despre existenta cratimei si in alte limbi, dar m-am luat cu treaba si am uitat.
Sper sa lamuresc problema asta, candva.


_

"Si atunci, ori le articulezi pe amandoua, ori deloc." Ce sa inteleg de aici? Ca e buna numai varianta a doua?

Ok., inteleg cum zici. In prima varianta eu am lasat adj. nearticulat (rea), in timp ce subst. l-am pus articulat (voința, nu voință). Si tu ai spus ca asta ar fi gresit. Posibil sa ai dreptate.

Trebuie sa te gandesti si la logica frazei. Strica vointa in sine, faptul ca exista o vointa? Nu, ci faptul ca e rea. Deci, pe caracterul rau al vointei trebuie sa punem accentul si atunci articulam: ''reaua vointa''.

...si in cazul asta cred ca apare asa cum l-ai scris tu; deci fara cratima.