Vi se pare normal ca unii părinţi să-şi facă o obişnuinţă în a-şi lăsa copilul/copiii mai mic/i în grija celui mai mare? Este normal oare ca un copil de,să zicem, 12-14 ani sau un adolescent să fie nevoit să facă pe dădaca în marea majoritate a timpului în loc să se bucure de copilărie/adolescenţă?

NU. Este inacceptabil, ilogic si si mai ales ilegal ca parintii sa procedeze in acest mod. Din nefericire este o practica incetatenita si foarte larg raspandita in societatea noastra profund... bolnava.

Daca nu exista alte posibilitati, nu ai ce sa faci. Si depinde de cat de mic este fratiorul, ca de la o anumita varsta isi poate purta singur de grija.

Nu este deloc ok, dar mai există și posibilitatea de-a nu face asta, eu nu am acceptat când mi sa cerut să-mi petrec zile în felul ăsta.
Unii părinți să știi că mai și profită de da-urile pe care le primesc.

Ce înțelegi în cazul acesta prin normal și anormal? Ce înțelegi prin a fi nevoit:
Ce înțelegi prin să se bucure de adolescență?
De când există familii pe lume, frații mai mari și mai mici, au conviețuit împreună. și frații mai mari au avut în grjjă pe frații lor mai mici. Aceasta a fost norma, normalul nu de ieri de azi, ci de mii de ani,

Poate ca e neplacut dar nu cred ca e ilegal.

Poate ca se refera la parasirea domiciliului, cine stie.

In lipsa de bunici, da. Ce mi se pare ANORMAL e ca acesti adolescenti sa se c*ce pe ei in loc sa faca treaba asta cu placere si sa se bucure de faptul ca poate cand vor avea copiii lor deja vor avea ceva experienta in domeniu.
@corbul: Ilegal? Serios? Si cum se pedepseste? Vine statul si te scapa de copii? Daca nu ai o alternativa, tu ce faci? Scoti 3000 RON lunar pentru o dadaca? Asta daca mai gasesti la 3000...

La intrebarea aceasta pot raspunde din propria mea experienta.Am avut 13 ani cand s-a nascut fratele meu si nu mama nu m-a pus sa-l cresc ma lasa doar sa-l plimb cu caruciorul cand am avut placerea sa o fac sau o data m-a trimis la medic pentru ceva.Frate meu s-a nascut in mai dar in vara aceluias an mama m -a lasat sa plec in tabara. Luam parte la cresterea lui doar cate maximum o ora pe zi si asta daca imi facea placere, nimic nu era obligatoriu.In rest cand deja avea 3-4 anisori si tot vroia sa intre in camera mea mama il stopa si ii spunea lasa sa invete(pai atunci deja eram in liceu si chiar trebuia sa invat).Dar mi-am iubit foarte mult fratele si azi suntem in relatii foarte bune.Rezumat:orice copil are dreptul la adolescenta, mama cand planifica sau nu sa mai aiba un bebe trebuie sa-si asume responsabilitatea de a-l creste in armonie cu ceilalti membrii ai familie nu este bine din nici un puct de vedre ca copilul mai mare sa-si vada adolescenta furata.

1.Aici ar fi fost mai bine să spun "corect" decât "normal".
2.Adică să fie obligat de părinţi, să nu aibă de ales.
3.Chiar mai este nevoie să explic aici?

Iti dai seama daca acea familie are vreo 8-12 frati. nu are de ales

Și corect, după ce criterii, ale nevoilor vieții, ale familiei tale?
Părinții îți lasă frații în grijă fiindcă probabil muncesc ceva, presupun eu, și nu că se distrează la păcănele. Astfel dta ai o sarcină familială. Nu mai ești copil, ci ai responsabilitatea de a face ceva. Dacă nu au încotro, părinții te pot obliga să faci asta.
Nu mai este nevoie să explici dar va trebui să asculți și să faci ce ți se spune.

Cumva se asemana cu o amintire de-a mea, chiar daca e destul de diferita in sensul ca e vorba de un var de-al meu si se intampla ocazional,, nu eram facut sa am grija de cei mai mici decat mine.

Cred ca aveam 13-14 ani maxim, el era cu vreo 2-3 ani mai mic decat mine, il aduce ma-sa pe la noi sa stea cate o saptamana asa, sa mai petreaca timpul cu mine,, ai mei mai plecau de acasa si ma lasau pe mine in grija lui fiind mai mare si presupunandu-se mai cu capul pe umeri...pe dracu, ca l-am terorizat in perioadele alea, pleaca ala saracul de fiecare data cu cate ceva bandajat.

Intr-o zi cand ramasesem singuri am iesit afara sa ne jucam cu mingea, il pun sa stea in poarta sa apere, ii zic atat 'apara', nu apuc sa zic altceva ca sutez si ii dau in mana, prostul tinuse mana moale si i-am dat-o peste cap, i se umflase, a inceput sa planga, l-am bagat in casa si i-am pus gheata, dar era drac de copil ca ma santaja, ca sa nu ma spuna ma punea sa-i fac fel si fel de pofte, ba sa-i cumpar cate ceva, ba sa-i dau bani. Stiu ca in ziua aia m-a pus sa-i fac ciocolata calda.

In alta zi cand iar eram singuri acasa vine la mine si imi da mare palma peste fata din senin si fuge prin casa,, am luat o minge mai mica cu care ma jucam eu prin casa si am aruncat dupa el, lasase capul si am dat direct in vaza preferata a mamei care era pe televizor, s-a facut praf,, de data asta am i-am zis sa ia vina asupra lui si fraieru' a luat-o, am scapat de o probabil morala si explicatii de dat. Ii mai ziceam povesti de groaza seara, il speriam, ce nu i-am facut...dar si lui placea sa vina. Clar nu eram bun de lasat in grija unui copil.

Mi se pare ok sa fie lasati in grija fratilor mai mari, dar pe perioade scurte de timp, nu e absolut nimic deplasat.

Exact. EXISTA lege privind drepturile copilului care trebuie sa fie respectate. Iar in cazul in care esti incapabil sa-ti cresti si educi progenitura conform NORMELOR LEGALE, este datoria statului sa-i ocroteasca si chiar sa-i creasca si educe. Iar parintii care NU sunt capabili merita sa fie drastic sanctionati. Poate ca odata si-o data si aceasta tara va deveni civilizata. Ma intreb daca reusesti sa intelegi un lucru simplu si elementar? S-au/oare cer mult prea mult.

Da, mi se pare normal, parintii nostri faceau chestia asta. Dintr-odata ti se pare ceva barbaric sau care-i treaba? Chiar si eu am stat singur cu orele cand ai mei erau plecati ca aveau treaba.

Si care ar fi alternativa? Crezi ca parintii au de ales? Crezi ca in viata ai de ales?

Nu este normal, dar mie mi-a prins bine să-mi cresc aproape singura fratele. M-a maturizat și responsabilizat destul de repede. Eu la 10 ani găteam cunosc persoane care la 25 de ani mor de foame lângă aragaz dacă nu-i mama acasă. Ce a zis corbul e exagerat. Nu eram in situația asta daca bunica mea nu avea cancer, iar mama nu trebuia să o plimbe prin spitale mereu după muncă. Așa că nu o condamn. Mai am prieteni care au trecut prin asta și nici ei nu simt că "și-au pierdut copilăria".

Nu,dar îi ajuta sa devină mai responsabili.
Numai ca dacă faci copii îți asumi ca îi si crești.Nu bunica, nu vecinul, nu fratele mai mare.

Dacă faci copil il îngrijește si il crești tu.
Nu e gresit daca il lasi in grija celui mai mare până cobori la magzin sau până faci o treaba in casa.Nu e gresit sa ii lasi in parc impreuna in fata blocului sau in curte dar atunci cand celălalt e suficient de mare pentru a avea grija de el si cu capul pe umeri.

Trebuie să găsească o soluţie. Dacă nu sunt în stare/nu le permite situaţia în care se află (nu poate renunţa niciunul dintre ei la job) să îşi facă timp ca să aibă grijă de un copil, mai bine nu îl fac.Mie nu mi se pare deloc corect să îi furi altuia copilăria/adolescenţa doar pentru că tu ca părinte nu eşti capabil să analizezi puţin lucrurile înainte să iei decizia de a mai face un copil.
Eu la 12 ani eram toată ziua pe afară cu cei de vârsta mea.Nu mi-ar fi convenit deloc să trebuiască să am grijă de un un frate/o soră mai mic/ă în loc să mă distrez cu prietenii mei. Aveam la bloc copii mai mici, dar noi ăştia mai mari întotdeauna îi evitam pentru că nu ne potriveam ca şi parteneri de joacă.Una dintre prietenele mele de atunci avea 11-13 ani şi şi-a petrecut vreo două sau trei veri cu fratele ei mai mic cu vreo 5 ani pentru că părinţii erau la serviciu, rareori mai avea timp să stea cu noi şi plângea de multe ori din cauza asta pentru că se uita pe geam şi ne vedea distrându-ne.Îţi dai seama ce neplăcut era pentru ea.
De adolescenţă ce să mai zic.Mergeam încolo şi încoace.Nu mi-ar fi plăcut deloc să fac pe dădaca.

OMFG Este inacceptabil ce ai spus tu. Mi se pare absolut normal., ba chiar un ajutor in evolutia psihologica/sociala a copilului/sau mai degraba a copilei (ca la fete este ceva instinctiv) mai mare in a avea grija de cei mici. Depinde si cat de mici in sensul ca nu de bebelusi.
Un "copil"/adolescent la 12-14 ani categoric are varsta necesara in a fi matur/responsabil pentru asa ceva.

Sa stii ca NU ar putea fi de acord cu tine foarte multe fete care au ramas traumatizate psihico-mintal din cauza faptului ca toata copilaria si-au trait-o intun asemenea mod. Am discutat cu cateva care au trecut printr-o aemenea experienta si efectiv au plecat de acasa si au rupt orice legatura cu parintii lor care le-au rapit copilaria si tineretea fiind tratate ca niste simple slujnice lipsite de respect si cu demnitatea calcata/ terfelita in picioare.

Ce spui tu e o secventa din visul american : oameni instariti, familii perfecte, parinti Ok, case moderne. Toata lumea e fara griji., utopie. Insa tipul asta de familii reprezinta doar un procentaj foarte mic din populatie., in special la noi in Romania.
Cine are bani de bona hmm? Cica "Traumatizate de asa ceva" ai de capul lor daca mami si tati le tin in puf, scumpa lu... normal ca se vaita "vai saracele ". Inseamna ca fete alea au crezut ca traiesc in visul american., nu in realitatea de zi cu zi.

Iar din punctul de vedere a varstei., U uiti ca Suntem Homo Sapiens, si istoria sociologica in general, daca te-ai intoarce in timp cu 100 de ani. ce copilarie la 14 ani? Baietii era dusi la munca, uncenici sa-si castige painea(munca fizica mai grea decat face in medie un om matur in ziua de azi), fetele date la maritis.

Si ce drepturi le rapesti alora mari cand ii pui sa mai aiba grija de frati, ha? Nu e ca si cum eu m-as duce la baut si ii las pe astia mici cu doua oua si un kil de lapte in frigider si 10 lei pe masa ca sa se descurce o saptamana...

Intr-o tara de mana a 2a ca Romania in care oamenii dupa ce ca sunt prosti mai sunt si saraci, torn pe banda rulanta copii, mi se pare normal ca sa lase copilul mic in seama celui mare. Daca nu ar fi prosti nu ar face atatia copii, daca ar avea bani si-ar putea permite o dadaca.

Nu iti mai bate capul. Vorba lui pare invetie ieftina.

Poate ție ți-a făcut plăcere, dar unele nu mai știu cum să scape de a face pe dădaca chiar și cu frați, veri etc etc că nu pot sa cunoască băieți și să se mozolească pe bănci.

Dacă nu poți avea grija de copil, nu îl faci pur și simplu. Nu e obligat altul sa l crească și cu atât mai puțin copilul mai mare. Cum ai avut grija de copilul mai mare când era mic asa poți avea și de cel mic în prezent, dar dacă vrei sa faci altceva în viata, nu îl faci. Copilul cel mare dacă vrea sa crească copil face el unul când ii vine vremea. Nu ma refer la situații când sta juma de ora sau te ajuta cu ceva simplu dar sa facă pe dădaca și sa fie răspunderea lui mi se pare absurd

Nu este normal. Eu i as spune mamei respective ca dacă vreau sa cresc un copil mai bine îl fac eu... Dacă l a făcut ea sa îl crească. Ca poate o mai ajuți câte un pic e în regula dar nu sa ți răpească cea mai mare parte din timpul liber

Ii furi copilaria ca trebuie sa aiba grija cateva ore de un copil, care mai este si frac-su? Exagerezi. Mai ales ca in ziua de astazi daca ii arati calculatorul cu League of Legends ai scapat de el, asta dupa ce-l ajuti la teme. Este mult mai usor astazi.
Uite un alt exemplu, taica-miu avea grija de sora si fratele lui mai mici in timp ce toti 3 avand maxim 11 ani, tatal meu fiind cel mai mare, avea grija de gospodarie, de gaini, rate, gaste, vaci. Mi-e asta mi se pare o copilarie pierduta, dar chiar si asa nu este. Pe vremea aia se intreceau toti 3 care face cele mai multe clatite si ajungeau sa faca farfurii pline pe care nu le puteau manca, se distrau facand asta. Ca tanar adult eu nu vad nici o tragedie in asta, nu vad nici o copilarie pierduta, ci doar o exagerare. Poate fi neplacut uneori, nimic de zis, dar nu o copilarie pieduta.

Ce scârboșenie de răspuns la Endorkyus. Lipsă crasă de empatie. Bine că in Italia unde stau trei familii într-o căsoaie nu mai e lumea a treia la cum s-au infectat cu sars-cov2. Ori că recrutează ieftin spălătoare la kur din România, care au venit și alea înapoi în țară de frică că mor in Italia.
Fix asta era problema.
Să te crească o tanti străineză si părinții sau frații să nu te dezvolte emoțional deloc (in lipsa de bunici). Se vede constant ce lipsuri ai, nenea. Le refulezi inconștient in permanență. Dar in cazul tău o bonă era mai bună decât un tată abuziv. Însă nu acesta e și cazul celorlalți. Nu e vorba de neglijența părinților și că merg pe ideea ca să toarne plozi care să aibă grijă unul de altul. Ca nu e nimeni fara scaun la cap sa lase copii mici cu alti copii care nu stiu de capul lor, lasand la o parte exceptiile de rigoare.

In rest, foarte bine că frații mai mari văd de cei mai mici. Este cea mai bună lecție de empatie și responsabilitate. Ceva ce multe degenerații de azi nu știu ce reprezintă vreuna din cele două lucruri foarte importante in dezvoltarea individului.
Trebuie sa înțelegeți că unii părinți trebuie să lucreze ca să vă întrețină pe voi și să vă facă mofturile. Nu e nimic greșit in asta. Mie, unul, mi-a făcut și plăcere să am grijă de fratele mai mic. De fapt, nici nu am avut altă bucurie mai mare în viață, deci nici vorbă să nu mă fi bucurat de adolescență. Cred că unii aveți falsa impresie că e normal să trăiți doar in indulgență și să vă mângâie părinții pe cap doar pentru că vă treziți dimineața.
Ei bine, nu-i așa.