Bună. În mod normal nu aș fi scris asta aici. Dar am nevoie să mă descarc și am nevoie și de niște sfaturi

Sunt împreună cu iubitul meu de 3 ani,ca în orice relație avem și certuri și am mai avut momente în care voiam să ne despărțim pentru ca eu nu mă simțeam suficient de importantă pentru el. Îl consider cel mai minunat om,nu aș putea să mă văd despărțită de el

După cam vreun an jumătate de relație,le-a spus părinților lui ca vrea să se transfere de la facultate în orașul unde fac eu facultatea,având în vedere ca oamenii sunt mult mai deschiși și e orașul mai frumos și Mna,ca sunt eu acolo. De acolo a început "calvarul". Au început să îi spună ca merita mai mult,ca eu nu sunt deșteaptă și frumoasă ca el,ca își poate găsi oricând o altă fată mai bună. După cam jumătate de an s au potolit. A trecut un an de când nu au mai spus nimic urat de mine

Dar acum au început iarăși,cu aceleași lucruri și acum ne mai amenință ca o să vină la mama mea să îi spună ca nu i se pare normal ca băiatul ei să stea mai mult cu familia mea decât cu familia lui. Și destul de recent s-a uitat în telefonul lui, în conversația noastră și a văzut ca i-am scris sa o enerveze putin ca ar merita pentru care ne a facut

Am ajuns sa iau tratament pentru anxietate din cauza lor. Ajutați mă vă rog să rezolv cumva problema asta

Eu am încercat să găsesc o cale de pace, nu știu ce să mai fac

Bună. Din punctul meu de vedere nu trebuie să îi neglizezi familia lui. Probabil îi marginalizezi pe ei și probabil din acest motiv ei sunt așa cu tine. În situația ta am fost și eu. Doar ca la mine, mama ei nu vorbea urat de mine, doar încerca să ne despartă spunându-i ei ca nu ne potrivim și ca ea merita ceva mai bun decât mine. Eu știind lucrul ăsta, și iubind-o pe ea foarte tare, am început să lucrez la mine. M am apucat de sală, am început să investesc în mine, haine mai elegante, cursuri de formare, etc. cu alte cuvinte am încercat să ofer ideea ca mă maturizez. Am început să îi vizitez mai des, atât cu ea cat și fără ea, am început să îi ajut puțin câte puțin și cu mare atenție pentru a nu deveni doar un "folos". Am început să îi respect mai mult decât o făceam. Crede-mă ca la mine a mers. Nu vreau să zic ca tu nu faci asta. Eu doar îți spun cum a funcționat la mine. Din ce spui tu mai sus aici, din punctul meu de vedere singura greșeală a ta a fost aceea de a-i sugera să o enerveze pe mama lui. Ceea ce e greșit. Tu ar trebui să îi arăți lui, cat și părinților lui ca îi respecți. Cu toate ca uneori e greu, știu. Ca părinții tăi nu au cum să fie. Doar încearcă.
În al doilea rând. el fiind la facultate, e de înțeles ca are peste 18, 19 ani. La vârsta asta ar putea pune piciorul în prag și să aleagă ce vrea el de fapt, nu ce vrea mama lui. Dacă te iubește cu adevărat, nu ar trebui să fie influențat de mama lui raportat la relația ta cu el. Nu zic să își dea familia la o parte, dar până la urmă el cu tine trăiește.

Dacă aș fi eu băiatul în cauză eu aș avea în primul rând o discuție cu părinții mei, încercând să le explic ca iubesc ce îmi place mie, nu ce le place lor, și dacă vor să accepte, de bine, dacă nu, tot de bine. Ei tot părintii mei vor rămâne, doar ca nu pot avea nimic de zis raportat la viața mea sentimentală.

Dacă consideri ca pot sa te mai ajut sau dacă mai ai întrebări, îmi poți scrie în privat, ținând cont ca eu am trecut prin aceeași situație.

Nimic nu poti face. El daca intelege ca tu il doresti pe el si nu te poate pierde, oricat te-ar rani tu vei ramane acolo si asta este tragedia povestii.
Nu te vezi fara el, dar a doua zi daca v-ati desparti ai fi tot tu, ai gandi la fel sau aproape la fel, nimic nu se schimba.
Totodata daca el ramane la dispozitia parintilor ce mariaj crezi ca ati avea? O sa plece urechea la gura parintilor mereu cand vine vorba de o decizie si daca el nu iti ia apararea in fata oricui ce te critica, nu te astepta sa te ajute vreodata.

Singura cale de pace este fie sa plecati in alt oras doar voi doi sperand ca el nu va asculta iar de ai lui, fie accepti criticile parintilor lui, accepti ca el sa aiba alta iubita si tu sa ai parte doar de el cand se va gandi la tine.

Ignore total, aia să faci!