Vreau sa va spun povestea mea si sper sa primesc sfaturi utile si de asemena sper sa nu ma criticati prea dur.Deci pentru inceput trebuie sa va spun ca am 21 de ani si ca sunt studenta.Anul trecut am intalnit un baiat cu un an mai mare ca mine si in acel moment il credeam perfect pentru mine.Pur si simplu nu mai puteam sa ma gandesc la altcineva decat la el.Ne intelegem perfect si desi nu aveam decat 10 luni de cand ne cunoscusem, m-a cerut in casatorie si eu am acceptat.La sfarsitul anului 2 de facultate am hotarat sa facem pasul cel mare si anume sa le spunem si parintilor.Am mers cu el acasa la mine si parintii mei nu au fost prea incantati,nu pentru ca nu le pacea de el, ci pentru ca trebuia sa plec la 2oo de km de ei.(pentru ca eu nu fac facultatea in acelasi oras in care locuiesc parintii mei). Desi le-a fost greu, au acceptat si eu am plecat sa ma mut la el.Totul a fost bine o perioada de timp,insa dupa cateva saptamani,cand parintii mei au venit in vizita, am inceput sa vorbim despre nunta ce uram sa vina.Cum parintii mei nu prea erau de acord,au zis ca ei nu dau bani,in sensul ca nu ne ajuta sa facem nunta, deoarece cei ce trebuie sa o face sunt parintii lui.Asta a fost momentul in care parintii nostri s-au certat si de atunci lucrurile au incept sa fie tot mai urate.Acea viata roz la care am visat eu s-a transformat intr-un cosmar.Am ramas la el inca o saptamana,timp in care parintii lui ma priveau foarte urat si imi reprosau foarte multe lucruri, binenteles referitoare la bani.Vazand ca incepem sa nu ne mai intelegem,i-am propus sa ne mutam doar noi doi cu chirie,insa el mi-a reprosat ca eu nu lucrez si ca nu avem cum sa platim chiria, dar eu aveam banii pentru taxa la facultate pentru anul urmator si erau suficienti pentr o luna sau doua pana imi gaseam si eu de munca.Insa el a zis ca nu poate sa plece de langa parintii lui, ca pentru el tatal lui este cel mai important.Cuvintele lui dar si faptul ca tatal lui ne-a jignit m-au facut sa i-au decizia finala, de a pleca de acolo.si am plecat.In vacanta de vara totul a fost bine, parintii mei nu mi-au reprosat nimic insa cu o luna inainte sa incep anul 3 de facultate,bunica lui l-a sunat pe tatal meu si i-a zis ca ar fi bine sa ne impacam, dar ai mei nici nu au vrut sa auda de asta si i-au inchis.Eu credeam ca m-a iubit atat de mult incat nu m-a putut uita, insa exact in ziua in care faceam 1 an de cand ne cunoscusem,el a pus intr-o relatie pe facebook si o poza cu noua "achizitie".Am uitat sa va zic ca el a fost primul barbat din viata mea, daca intelegeti ce vreau sa zic.Desi nu arat, ma doare foarte tare.As vrea sa-l uit,insa nu pot.Ce sa fac?
Va rog nu ma criticati,stiu ca sunt prea tanara si ca ar fi trebuit sa mai asptept,insa iubirea e oarba, nu?
Multumesc mult!

Fii atenta aici. te cred ca nu poti sa il uiti. Cel mai bine e sa iti vezi de drumul tau fiindca nu o sa fie bine daca continui cu el; mai ales daca parintii tai nici nu vor sa auda de asta.Si nu e vorba doar de parinti pana la urma daca el a zis cu gura lui ca "Tatal lui e cel mai important pentru el?" u ce crezi, k o sa tina casatoria mult timp daca te impaci cu el? mai ales daca taicaso ii zice ca nu esti fata potrivita, gata divort. Asa ca te sfatuiesc sa mananci mult kiwy sa ii inveti culoarea si sa incerci din rasputeri sa iti faci altii iubiti in asa fel incat sa'l uiti.

Cam dureros.
meriti un pic sa fii certata
trbuia sa deschizi bine ochii, nu sa dai ce ai mai pretios (daca intelegi) asa usor. si parerea mea este ca trbuia sa stabilesti inainte de a te muta la el, daca va ve-ti casatori, cat de dispus este el sa te astepte sa iti gati cursurile, cat de dispus este el sa ii lase pe parintii lui sa se bage intre voi.
trebuia sa te gandesti ca mergi intr-o casa straina, aici nu iti vor fi puse toate pe tava. dar in fine, toti gresim... si sa nu te gandesti ca inima nu se poate vindeca, ai putina rabdare, iar ca sa il uiti, implicate in alte lucruri, cat mai mult, nu ma fa nimic din ceea ce faceati impreuna, stiu eu... nu mai merge la aceiasi cofetarie, acelasi club, acelasi parc, nu te mai uita la pozele cu el, nu mai asculta melodiile ce le ascultati impreuna, si asa o sa il uiti.

Pai ar trebui sa iti ocupi timpul cat mai mult cu altceva, iesi cu prietenii lasa pe cineva sa se apropie de tine. Cel mai bine ar fi sa ti gasesti un surogat care sa te faca sa te gandesti din ce in ce mai putin la el. eu cred ca asta te va ajuta cel mai mult sa scapi de el. In definitiv faci exact cum a facut si el. spor

Pai lasa-l la viata lui, lasa-l in pace si vezi-ti de treaba si de alt baiat
Totul se intampla cu un singur sens
Te-ai gandit vreodata la ce am scris mai sus?
Cu ce sens crezi tu?
Rau sau BUN?
Daca crezi In Dumnezeu crezi in sensul BUN ca se intampla lucrurile.
Daca vrei sa mai vorbim despre si poate vrei si alt baiat contacteaza-ma la Yahoo messenger : pribekmiruna
Succes

E dureros intr-adevar insa in viata ai parte si de durere imi pare rau sa-ti spun insa daca el a ales sa ramana singur nu poti schimba nimic incearca sa uiti si timpul va vindeca rana ta iar pe viitor nu incepe o relatie prea usor casatoria inseamna o alegere pe viata si depinde mult de persoana care o alegi sa iti fie pereche te poate face fericita sau nu iat faptul ca nu a mers cu primul nu inseamna ca nu iti vei gasi jumatatea insa ochii mari si roaga-te LUI ISUS sa-ti dea ceea ce meriti, numai de bine.

„Dacă iubești pe cineva lasă-l să plece, fiindcă dacă se va întoarce, va fi pentru totdeauna al tău. și dacă nu se va întoarce, înseamnă că nu a fost niciodată al tău." Khalil Gibran