De mica am problema asta si anume ca ma îndrăgostesc nebuneste. Am trecut de mult de varsta adolescentei si de exemplu acum îmi place de un bărbat cu un an mai mare decât mine de 1 an jumătate. Sunt obsedata de el, il caut tot timpul pe rețele de socializare sa vad daca a mai postat ceva, ce face, ce mai zice etc. Problema e ca el are iubită de un an de zile. Se înțeleg perfect, ii vad fericiți, iar eu sufar mult. Ce as putea sa fac ca sa uit o persoana pe care o plac atat de mult? Si daca as alege sa nu ma mai uit la el, tot nu pot, doar daca n-as mai folosi netul deloc si nu as mai iesi din casa pentru ca am prieteni comuni cu el si vrei nu vrei aud tot timpul de el. Știu ca nu are rost sa imi pierd timpul si sa treaca viata pe langa mine, tocmai de aceea cer ajutorul vostru, poate e cineva mai "copt" la minte si m-ar putea ajuta, cum pot sa nu mai fiu indragostita de acel barbat, daca de auzit, aud de el oricum?

Cand vei inceta sa mai faci o obsesie dintr-o relatie imposibila, lasand incapatanarea la o parte si acceptand realitatea, vei dovedii ca esti matura si capabila sa intelegi ce este normal si ce este interzis.
Ca sa intelegi acest lucr, pune-te in locul fetei aleia si vezi daca ti-ar convenii, ca o psihopata sa iti urmareasca iubitul si sa faca orice sa-i atraga atentia.
Invata sa respecti parerilor oamenilor si sa intelegi ca nu-i normal sa urmaresti pe cineva.
Vezi sa nu fii observata si sa fii data pe mana Politiei, ca poti prmii interdictie si chiar amenda.

1. Mă îndrăgostesc nebunește.
Dacă recunoști asta singură, că ceea ce ți se întâmplă este nebunește, atunci ai o șansă de scăpare.
Ca să te ajut, o să îți relatez experiența mea, ca să vezi că am trecut și eu pe acolo, până m-am copt, cum te exprimi dta.
De la 12 la 21 de ani am fost îndrăgostit nebunește de o fostă colegă de liceu dintr-o clasă paralelă. M-am mutat în alt oraș dar a venit și ea acolo la facultate. Toată lumea, colegii care mă cunoșteau știau că sunt îndrăgostit de ea, știa și ea, dar eu nu făceam nimic, o salutam doar în trecere, că eram timid. Ea nu avea pe nimeni. Mă emoționam așa de tare când ne întâlneam întâmplător că nu eram în stare de nimic, salut, servus și atât.
Sufeream îngrozitor de acest handicap, puteam să conversez și să mă port normal cu oricare altă fată, cu ea nu. Iubirea imensă mă bloca complet în fața ei, ca în hipnoză. Nu spun degeaba aici cuvântul hipnoză. În zona acelei iubiri din creierul meu, nu mai eram în lumea obișnuită, eram într-o altă lume, de fantasme.
Cu mare efort, am provocat o întâlnire forțată ca să revin la un comportament normal. La acea întâlnire de 5 minute i-am spus te iubesc, ea a replicat că apreciază asta. Totul a durat 5 minute. Comportamenul meu era dictat de zona aceea din creier unde eram îndrăgostit nebunește. Întâlnirea se desfășura în zona normală, unde eu mă comportam și trăiam normal. Și acolo în acea discuție de 5 minute am simțit că zona aceea se destramă. Eu spuneam te iubesc, iar jumătate din creierul meu îmi spunea.
- Uită-te bine la fata asta, asta este fata din visul tău de la 12 la 21 de ani? Nu vezi că asta este altă fată? Nu vezi că ai iubit o iluzie care nu corespunde cu realitatea?
Astfel, m-am copt cum spui dta în 5 minute. Unde fusese greșeala mea? Iubirea nebunească deforma realitatea. A fost suficient un singur și unic contact cu realitatea, ca fantasma pe care o iubeam să dispară. Idolatrizam, transformam, nu vedeam persoana la valoare reală, la dimensiune umană, idealizam.
Dacă îți dai seama că iubești nebunește, dai persoanei o valoare o notă pe care nu o merită. El nu este așa, el nu este viața ta, el nu este pentru tine ca aerul, apa de care ai nevoie zilnic ca să trăiești. Este un el real pe pământ și un el din mintea ta. Dta iubești pe acel el ideal din mintea ta, și această iubire o proiectezi o aplici pe el cel viu. Ei nu sunt identici dacă îți dai seama de asta, asta este un început de vindecare. Dacă știi că această iubire este nebună ăsta este pasul. Este înafara realității, este în capul tău. Dacă este în capul tău, este în zona în care dta poți să acționezi, acolo dta poți să ai acces, este în capul tău. Dacă ar fi în capul vecinului tău, acolo ai putea avea acces dar mai greu. Dar în capul tău, mai ușor, pornind de la concluzia că această stare de iubire este creația ta, tu ai făcut-o pe ea, nu ea te-a făcut pe tine.
Așa că atunci când te apucă bâțul și spasmosul să te întrebi tu pe tine însuți.
Ei și?
Auzi de el?
Ei. și?
E pe Internet?
Cine te obligă să te uiți pe contul lui de Facebook?
Nu tu cu mâna ta deschizi situl de ce o faci?
Cel de pe site nu este cel din mintea ta!
Nu poți trăi cu o fantomă!
Nu ai ce căuta pe situl unei fantome.
Dta intri pe site, pe site este el persoana reală.
Dar dta când privești acolo pe site persoana reală, dta nu pe ea o vezi, ci proiectezi peste ea, fantasma din capul tău.
Nu ai ce căuta acolo.
Poți să mănânci zahăr, acesta este dulce și aliment.
Poți să mănânci zaharină aceasta este doar dulce.
Pe site la el este doar zaharină, cu aceea nu poți să trăiești.
De la iubire trebuie să treci la indiferență. Îți vine el în minte (obsesie) spui în minte, sau cu voce tare dacă ești singură, nu mă interesează.
Mai vorbim, ne auzim.
Dacă ți-a folosit la ceva, spune.

Ceea ce simți tu se numește obsesie, nu iubire.
În primul rând trebuie să înțelegi că are pe altcineva și tu trebuie să treci peste.
Trebuie să îți impui să nu te mai gândesti la el, blochează-l pe retelele de socializare, nu îl mai căuta, nu îl mai urmări.
Lasă-l în pace, gândește-te la tine, la viitorul tău.

Buna, parerea mea este sa socializezi si cu alti baieti. Sa incerci sa cunosti alte persoane..sa faci sport sa citesti. sa ai activitati care iti tin mintea ocupata si nu te mai gandesti la el..incet incet o sa il uiti. Si poti fi sigura ca exista dragostea adevarata.