După părerea voastră, cine este mai vinovat: cel care înșeală pe cel iubit după ce a fost rănit, sau cel care răneste pe cel iubit?
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeEmoțional, adică orice comportament rău făcut cu intenție și vinovăție.
Răspunde La trauma emotionala ma gandisem si eu, dar facuta in ce fel? E o diferenta intre a ma rani spunandu-mi ca sunt imbecil sau a ma rani culcandu-se cu altul.
Pentru tine poate că e o diferență, dar pentru alții poate fi același lucru sau, dimpotrivă, poate una e mai gravă decât cealaltă — depinde cum vede fiecare lucrurile și din ce perspectivă le privește.
Personal, eu le văd fără să mai țin cont de convențiile sociale, adică le văd clar, așa cum sunt.
Dacă o relație implică angajament, atunci implică, de asemenea, respect, încredere și iubire.
Când alegi să rănești, nu mai putem vorbi despre iubire și încredere și, implicit, nici despre angajament — care reprezintă baza oricărei relații sănătoase.
Ce te face să crezi că nu au nicio legătură cu realitatea? Sunt întrebări profunde, filosofice și psihologice. Psihologia nu are legătură cu realitatea?
Poate pentru tine are o legătură cu realitatea, dar pentru restul n-are nicio legătură.
Nu e o intrebare care tine de stiinta numita psihologie. Mai degrabă tine de literatura fantezista.
Nu știu dacă toți văd lucrurile așa cum le vezi tu. Probabil că atunci când te referi la „toți", te referi la câțiva utilizatori de pe TPU care au un anumit punct de vedere legat de anumite subiecte, dar asta nu înseamnă că aceștia nu văd în întrebările pe care le pun o legătură cu realitatea.
Este o întrebare de etică și moralitate, dar poate fi analizată și din punct de vedere psihologic, ceea ce înseamnă că are legătură cu realitatea.
E o intrebare la care se poate raspunde doar cu presupuneri despre presupuneri. Am studiat etica, având ca profesori pe Valentin Muresan si Adrian Miroiu. Nu este tipul de intrebari la care poate raspunde etica.
Mai clar: intrebarea ta nu admite decat raspunsuri fanteziste.
Etica nu oferă răspunsuri clare și universale la toate întrebările, pentru că depinde mult de interpretare, context și valori personale. Dar asta nu înseamnă că întrebările pe care le pun nu au legătură cu etica.
Te felicit totuși că ți-ai exprimat punctul de vedere și ai specificat că ai intrat în contact cu etica, dar nu cred că la un nivel foarte înalt și cel mai probabil ai studiat-o la un nivel mai specific, cum ar fi etica(aplicată) în domenii precum medicina, dreptul sau afaceri. Eu însă aici mă refer doar la etica în sensul ei general, din filosofie.
Și nu, nu cred că întrebarea mea admite doar răspunsuri fanteziste, ci admite și răspunsuri raționale și logice, dar trebuie să fie analizată din punct de vedere moral obiectiv.
Intrebari filosofice celebre:
Are o capra mai mult par decat un tap?
Cati ingeri incap pe un varf de ac?
Amuzant. Acum pot să dorm mai bine, știind ce fel de întrebări să pun de acum înainte ca să fie considerate filosofice 
Maica-mea cand vede o mancare buna ii intreaba pe bucatari care e secretul acelei mancari. Iar majoritatea dintre ei habar n-au ce inseamna "secretul mancarii".
Poate că nu există niciun secret. Există doar dedicare și pasiune în tot ce fac. Gustul nu vine doar din ingrediente, ci și din mâna și inima celui care le combină.
Intrebarea ta schiteaza o situatie complexa de viata, dar e pueril sa crezi ca intrebarea ta admite un raspuns obiectiv. Situatia din intrebare nu e puerila, dar e pueril sa te astepti la un raspuns.
După cum am spus, strict obiectiv nu se poate, pentru că fiecare are valori proprii și nu se poate ajunge la un acord comun tocmai din această cauză. Din perspectiva eticii și a moralității, se poate ajunge, dar și aici răspunsul poate fi privit în funcție de etica pe care dorești să o adopți.
De exemplu "Exista Dumnezeu?" e o intrebare simpla si e o problema importanta. Dar e pueril sa te astepti ca oamenii sa-ti raspunda la ea cu altceva decat pareri subiective.
Ca sa raspunzi la intrebarea asta trebuie sa ai o abordare extrem de reductiva si simplista.
Exista granulatie, nu orice gest/situatie are acelasi impact emotional.
Vinovata este persoana care inseala. Care in loc sa plece dupa ce a fost ranit, decide sa stea degeaba, inseland. Este vina lui ca a fost ranit pentru ca accepta acest lucru. Nu vrei sa mai fii ranit? Parasesti relatia si nimeni nu va mai avea puterea sa te raneasca
Amandoi sunt cu o mana la vedere dar cu alta tinand o piatra la spate, unul o face dintr-o teama trecuta, altul poate din placere sau din normalitate, amandoi sunt la fel de rau, doar ca unul i se poate atribui mila ca a fost candva lovit la randul sau, desi nu stim daca are temei acea rana sau si-a provocat-o pentru a avea pretext ca al doilea exemplu.
Ambii sunt vinovati, dar totodata sunt fara de pacat daca ne schimbam subiectul pe partener / partenera ce accepta sa fie ranita. (presupunand ca emotiile sunt de fapt, o alegere si nu o reactie bazata doar pe actiunile unde esti complice)
Ambii sunt vinovații, dar cel care înșeală este mai vinovat, deoarece este mai grav să înșeli pe cineva, cred e mai greu de suportat să știi că cineva te-a înșelat, deoarece poate tu ai iubit aceea persoană, și acum nu o mai poți iubi fiindcă ți-ai pierdut încrederea în aceea persoană
Care e intrebarea de fapt? Te citez: "Cel care inseala [...] sau cel care inseala"
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
