Fetelor, cat de ciudat vi s-ar parea un tip care v-a vazut, v-a placut, si fiind bine intentionat (asta probabil e mai greu de ghicit?), in mod direct, v-ar aborda pe strada sau in metrou, tramvai, magazin, supermarket (viata de zi cu zi)?
Bineinteles nu in modul de badaran "hei gagico ce buna esti", ci
"Ce ochi frumosi ai! bla bla... Zambetul tau m-a dat gata, mi-ar placea sa iesim la o cafea, ce zici?" Trebe sa mai ma gandesc nu am inspitatie acum dar cred ca ati prins ideea...
Ati raspunde unei astfel de abordari, si in ce fel?

I-as spune ca nu sunt interesata scurt si politicos.

In nici un caz, nu asi raspunde unei astfel de situatii.

Intrebarea ta mi-a adus zambetul pe buze! Vara trecuta, pe cand eram in parculet cu fetita mea, am observat un barbat care ma privea insistent. La inceput nu i-am acordat mare atentie, gandindu-ma ca imi admira copilul, dar totusi privirile insistente au inceput sa ma deranjeze si mi-am luat fetita de mana cu intentia de a pleca. Dar domnul respectiv s-a apropiat, probabil fiind evident faptul ca am fost deranjata de prezenta lui, si dupa ce si-a cerut scuze, mi-a spus ca sunt cea mai frumoasa femeie pe care a vazut-o si m-a intrebat daca nu vreau sa fiu sotia lui! Am fost atat de uluita incat pe moment am ramas fara cuvinte! Mai intai mi-a venit sa rad, apoi m-am gandit ca e vreun nebun care socheaza femeile prin parcuri, dar barbatul respectiv arata foarte bine, era chiar elegant imbracat si nimic din atitudinea sa nu inspira nebunie. Cu siguranta toate astea mi s-au citit pe fata, petru ca a zabit, s-a prezentat si m-a asigurat de seriozitatea afirmatiilor lui. Mi-am revenit in timp util! I-am zambit, i-am multumit pentru compliment si i-am spus ca sunt casatorita si foarte indragostita de sotul meu! Am refuzat si invitatia la cafea si cartea de vizita pe care tot incerca sa o strecoare in mana fetitei si am plecat acasa...

As zambi, dar pana sa accept sa ies cu el. e mult De obicei nu dau curs invitatiilor ce le primesc pe strada (sau oriunde as fi), nu stiu de ce, dar nu imi plac persoanele care se baga in seama asa si nici nu imi inspira incredere.

Aa, si de obicei incerc sa refuz cat mai frumos. Am patit de multe ori (pe cand eram in orasul meu natal) sa ma trezesc urmarita de tot felul de ciudati cu care nu am acceptat sa ies. Si e chiar ingrozitor sa treci prin asa ceva.

Nu as da curs unei eventuale invitatii... mi se pare de prost gust agatatul pe strada, indiferent de fraza folosita...toate suna pentru mine cam asa:,, Buna, vrei sa ne petrecem noaptea impreuna?''...si gandeste-te ca face asa cu tine.maine va folosi iar metroul si cine stie care-i mai pica cu tronc!

I-as zambi, in nici un caz nu i-as da cu geanta in cap.

Nu pentru ca e absolut aiurea chiar daca pentru unele fete pare distractiv sau nu stiu cum. nu iesi cu un tip asa aiurea ca ti a zis ca ai ochii nu sti cum sau cavai s a indragostit subit d etine. absurd si vrajeala la greu.
daca totusi pe unele le tentteaza, bafta lor caci au nevoie de mult curaj folosit aiurea si lipsa de responsabilitate.
pentru cele care gandesc cerebral, bv loc caci stiu ca o relatie puternik nu incepe de la o exclamatie de genu < vai.de cand te am vazut prima data acu 5 minute m am indragostit>
bafta celor care vor fi abordate si sa se gandeasca la cum vor reactiona

Depinde, unele fete care raspund unei astfel de abordari o raspund de parca ar fi "de sub pod" daca intelegi, eu una, daca intr-adevar mi-ar placea baiatu` i`asi raspunde cu un zambet.

Eu am patit acum ceva timp.Ma abordat un tip pe care il mai vazusem cu o ora inainte si l-am observat pentru ca se uita indelungat.Eram in tramvai, afara ploua si el a fugit dupa tramvai, s-a asezat in spatele meu si a inceput sa vb cu mine ( eu mi-am dat seama dupa 2 minute ). Ma invitat la un suc, a vrut sa ma conduca insa eu am spus ca nu ma duc acasa, am facut schimb de tel si probabil m-a sunat insa eu mi-am pierdut tel a 2-a zi. Nu l-am mai vazut de atunci .

Atunci ce ar fi de inteles, ca in general ar trebui (sau ca de obicei se intampla) sa ne restrangem la cercul de prieteni, colegii de la scoala sau de la serviciu si cam atat?
Diversitatea vietii este atat de larga si generoasa... nu am gandi putin cam inchis in felul asta?
Chiar daca ar fi asa, poate la serviciu (sau la scoala) nu ai de unde alege sau nu vrei, poate muncesti prea mult si nu ai timp sa iti faci un cerc stabil de prieteni, atunci ce faci, ramai fata mare (burlac)?

Am fost azi in Cismigiu. Era un targ de voluntariat. Am luat si eu niste pliante. Pe unul din ele, mi-au picat ochii pe un citat: "Soarta ii favorizeaza pe cei care indraznesc." Erasmus din Rotterdam
Nu cred acum ca trebuie exagerat in sensul asta, dar totusi nu credeti ca ceva adevar ar putea fi in vorbele lui?