Have You Ever Really Loved A Woman?
http://www.youtube.com/watch?v=hq2KgzKETBw&feature=relmf u
In primul rand va rog pe toti sa lasam conceptele limitate gen : partenerii ne vor mereu pentru bani, din interes, etc. Stim cu totii ca daca suntem niste parteneri buni putem sa schimbam o persoana si sa o facem sa isi doreasca ce ii oferim noi. Experiente au fost ca exemplu pentru ca noi sa intelegem acest lucru.
Mi-ar placea sa abordam acest aspect prin intermediul unui spectru curat, al tuturor oamenilor care vor aceasta implinire pe care o gasesti doar impartind atat drepturi cat si responsabilitati cu o persoana care simti ca te completeaza.
Va rog mult, hai sa renuntam la sexisme. Cu totii suntem oameni. Si vrem acelasi lucru. Sa iubim si sa fim iubiti.
Postez aceasta intrebare in special ca o rugaminte catre barbati maturi, dar si catre baieti tineri care vor sa fie barbati si sa ajunga sa simta ce inseamna implinirea unei relatii mature.
Puteti voi sa imi spuneti cum se iubeste o femeie? Ce ati facut voi pentru ca femeia / fata care a fost sau poate inca este intr-o relatie cu voi sa poata considera la un moment dat chiar si daca relatia se termina ca i-ati schimbat viata enorm in bine fata de alti pretendenti la inima ei?
Ce ar trebui ca noi barbatii sa facem pentru ca o femeie sa simta ca stie cu siguranta ca nu vrea nimic altceva din ce nu ii oferim noi?
Si acum hai sa facem un exercitiu de imaginatie.
Voi femeilor, fapturi cu potential de sensibilitate mai ridicat, v-ati gandit vreodata ca procentele acestea nu schimba faptul ca si barbatii au sentimente? Si ca anumiti barbati pot fi inzestrati cu mai multa sensibilitate decat multe femei? Ce ati facut voi pentru acesti barbati? Ati stiut sa va alegeti parteneri meritorii? Sau cel putin sa incurajati acesti barbati pentru a capata incredere? Sau ati ales sa ii faceti sa urasca aceasta sensibilitate care inseamna chiar dorinta naturala a fiecaruia de a iubi si a fi iubit? Exprimati cu adevarat unui potential partener ceea ce doriti de la el? Sau intr-un mod bizar spuneti ca vreti anumite aspecte intr-o relatie datorita unor influente nefaste? Le multumiti macar vreodata acestor barbati pentru ca va trateaza corect desi ar putea fi oricand niste badarani insensibili?
Femeilor, inceracti sa va imaginati melodia aceasta ca una care ar suna cam asa : Have you ever loved a man?
Ati iubit vreodata corect un barbat? Cum credeti ca ati putea demonstra asta? Va intreb nu sa ne demonstrati noua? Ci doar sa ne marturisiti cum puteti sa va dovediti voua insine ca ati facut tot ce puteati pentru a avea o relatie placuta in doi.
Hai sa invatam unii de la altii cum sa avem relatii de cuplu corecte, care sa ne aduca langa noi suflete pereche menite sa ne completeze.
Hai sa facem asta in loc sa spunem ca toate femeile sunt materialiste si toti barbatii sunt obsedati sexual.
Hai sa recunoastem ca suntem cu toti oameni si ca in firea noastra natura ne cere sa iubim si sa fim iubiti.
Si hai sa comunicam ce vrem de la ceilalti. Si hai sa oferim inainte de a primi.
Putem macar sa ne iubim pe noi insine? Ganditi-va la asta. Daca atunci cand va priviti intr-o oglinda mentala puteti spune ca nu procedati corect in anumite situatii, clar aceste situatii va fac sa fiti neagreabili fata de sexul opus, dar si fata de oricine, in general.
De asta seductia e in stransa legatura cu sociabilitatea si succesul in afaceri si in viata in general.
Mereu ne concentram asupra posibilitatii de a ne vindem mai frumos. Sa punem niste fundite pe calitatile noastre si sa ne atragem laudatori.
Fetele/Femeile abuzeaza de farduri si abuzeaza de haine subtiri si scurte chiar si in perioadele reci (lucru total absurd).
Baietii/Barbatii abuzeaza de ideea autoritatii si a deciziei unice, chiar si cand unele femei clar sunt mai avizate sa isi spuna parerea si chiar sa decida.
De ce preferam sa alegem calea usoara prin care sa ii consideram pe ceilalti vinovati? De ce sa nu fim noi cauza, in loc sa procedam gresit din cauza ca x face nu stiu ce lucru care nu e pe placul nostru?
Cum ramane cu anumite aspecte ale personalitatii noastre, mai putin prezentabile?
Alegem sa le bagam sub covor.
De ce nu ne concentram si asupra imbunatatirii acestor aspecte? De ce nu intelegem ca puterea cea mai mare e cea de care nu abuzam? De ce nu acceptam faptul ca fiecare are un punct de vedere?
Cele mai bune lucruri provin din completari. Completari care par infime. Un expert care studiaza un domeniu de activitate timp de 30 de ani poate intalni un batranel simplu care in viata lui a avut o experienta pe care acel expert nu o putea trai. Si simplul fapt ca ii marturiseste acestuia aspectul in cauza e nepretuit.
Sa fim niste experti in a dori sa ascultam si sa imbunatatim in fiecare zi lucrurile mai putin favorabile. Ce facem bine este doar normalitate.
Imi cer scuze ca am deviat un pic de la subiectul principal, dar dupa cum stiti, atitudinea pe care o avem fata de noi, dar si fata de ceilalti in general are rol decizional. Atat in cariera. Cat si in viata de cuplu.
Daca postarea e prea lunga, puteti spune oricand (asa cum multi obisnuiesc) sa renunt la astfel de filozofii. Sa nu imi mai pese.
Dar eu am ales. Cel mai mare defect al meu si cea mai mare calitate reprezinta si va fi mereu acelasi aspect : Imi Pasa!
Voua va pasa!?
Frumos detaliat.
Eu zic ca da, am iubit (in trecut) : la vremea aceea, incercam din rasputeri, sa-i inteleg si sa-i respect sentimentele. Cu toate ca, intr-adevar, psihologia noastra, feminina, nu ca-i doar sensibila, ci si foarte dificila...
Pe langa toate astea, scurt si la obiect: cred ca suntem o groaza de persoane normale, care suntem capabile sa oferim, deschise si carora ne pasa (!); de asemenea, exista si contrariul- foarte multe persoane care au probleme emotionale si de comportament mai mult sau mai putin serioase, amestecate cu sarea si piperul.
Problema disponibilitatii sexuale, pe care ai adus-o in discutie, isi are si ea rolul - este foarte importanta. Ofera placere, greu de refuzat, la fel ca si sentimentele permanentei, care de multe ori nu poate fi garantata, avand in vedere celelalte trasaturi ale unei respective ''tentatii'' - sa spun asa; sau pur si simplu, din motivele noastre- personale. Si, intr-adevar, indiferent de ce frenezii sexuale sau hormonale ne imping intr-o iubire/relatie/casnicie, exista niste standarde morale, ceea ce ziceai de - atitudine/comportament vizavi de x, sau vizavi de tine insuti-, care ne ghideaza pe drumul cel bun. Dar daca tot sistemul de valori si moral invatate de la parinti sau, pur si simplu de la viata - cand de la unul, cand de la altu', etc... nu sunt tocmai pe aceeasi unda cu standardele morale, cu siguranta ca incepem sa ne clatinam in orice relatie; fiind confuzi; neorganizati; invalmasiti, si asa mai departe.
Ceea ce doresc eu, scurt pe doi: persoana sa-mi raspunda criteriilor de baza, si totul va fi ok!, de nu, inseamna ca nu-i ceea ce cautam, si nu-i o tragedie..., pentru ca eu una, nu ma pot arunca intr-o relatie, in care nu simt ca pot darui acelasi lucru; exemplu: sentimente/respect etc. Deci, nu ma intereseaza partea materiala, ci pun accentul pe cea de suflet. Si, de regula, sunt mai rezervata si selctiva, atunci cand vine vorba de vreun potential iubit. Cam atat, in rest stiu ca nu suntem perfecti, dar tocmai ca din 'imperfectiuni', ajungem sa razbim in viata, si langa parteneri; tocmai atunci se observa adevarata fata a unui om; daca e cu tine sau nu, in momentele critice/neplacute. Asta ne apropie si mai mult- ne face sa intelegem altfel cum sta situatia/realitatile. Si cu bune, si cu rele, te iei cu cineva; iti asumi o responsabilitate, il sustii.
In cuncluzie, ofer si-o melodie, care sper eu sa reuseasca sa destinda (macar pentru cateva minute) :
http://www.youtube.com/watch?v=pc8tO52EVsk
Numai bine.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ti-ai rupt cuvintele din suflet si ai venit sa le imparti cu noi.
Un om care iubeste,ofera mereu fara sa oboseasca.
Zambet,vorba buna,seninatate,calm,liniste,nebunie,ras,surprize,orice.
Sa vezi fericire in ochii omului iubit,intrece orice rasplata,orice dorinta,orice nazuinta.
Indiferent ce-ti rezerva viata,cand ai norocul sa iubesti si sa fii iubit,ar trebui sa stii ca e o sansa unica, un drum ingust unde nu-ti permiti nici sa dai inapoi, nici sa calci pe-alaturi.Si scopul este sa reusesti sa-l transformi intr-o mare promenada unde sa te plimbi fericit mana in mana cu omul tau drag.
Multi gresesc,multi aluneca,multi obosesc si drumul se ingusteaza tot mai mult si se trezesc deodata ca a disparut.
Fara sa inteleaga nici ei cum,unde si cand.
Fara sa inteleaga ca dragostea e ca floarea de colt.
Iti zdrelesti sufletul si inima cautand-o, dar cand o gasesti, n-o rupe si n-o calca in picioare.Niciodata nu te vei putea bucura de unicitatea, frumusetea si parfumul ei!
Răspunde
Cred ca ai 23 de intrebari intr-una. Daca nu primesti multe raspunsuri,sa nu tragi pripit concluzia ca nu prea se mai iubeste,de fapt nu se teoretizeaza,asta-i tot.
Chiar e greu sa transformi un sentiment din al carui algoritm nu lipsesc irationalul, taina, aleatoriul in 23 de raspunsuri.
Ceea ce mie mi-a complicat dorinta de a raspunde(de fapt, citeste :cand am vazut asta mi-a venit sa te bat)a fost expresia "voi credeti ca ati iubit corect? cum puteti demonstra asta?"
Tu,draga prietene, cum demonstrezi Corectitudinea iubirii, ca pe mine ma cam incurca pleonasmul asta?
Wow cam mare intrebarea...Stii cui ii pasa cu adevarat de iubire? Aceluia care are suflet si simte cu adevarat ce este iubirea.Pentru ca in zilele noastre iubirea este "definita" in mii de sensuri si intelesuri, dar eu nu am gasit pana acum vreo anumita"definitie", ci am simtit iubirea la adevarata ei valoare.Si atunci cand iti legi sufletul atat de intens de cineva iubirea nu mai poate fi exprimata in cuvinte ci prin fapte si demonstratii zilnice.Da am iubit si iubesc! Acelasi lucru il doresc tuturor! ACELASI LUCRU DIN SUFLET TI-L DORESC SI TIE.Nu lasa umbrele trecutului sa-ti stea in cale.Mergi inainte cu capul sus si ai incredere in tine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
