Iubirea e o recție chimică, e ca un drog și ce simți după despărțire e un fel de sevraj . Comportamentul în relații e influențat de educație, maturitate, traume. Dacă ai o teamă de abandon sau ești dependent emoțional de partenerul tău, normal că ești plin de obsesii și simți că se termină lumea dacă pleacă.
Doar o persoana gay te-ar putea convine de un raspuns satisfacator pe care ti-l doresti sa auzi, ai mai pus odata intrebarea asta, ai fost vreodata indragostit si ranit sa simti intr-adevar cum e?
Asta s-a întîmplat cam acum 100000 de ani când familia a devenit monogamă și ca să îl citez pe Lenin, dagostea ( sexuală)_ este ( a devenit) prin natura ei, exclusivistă. Este un soft în creierul nostru pe care îl primim cât suntem în burta mamei și apoi când sugem de la ea. Deci nu este prostie ci programare ancestrală. Plus iubire posesivă, iubirea de obiect, pe care o invățăm tot de la mama.
Asta e o buna explicatie cu traumele si maturitatea, asta se mai explica. Lasa-l dracu de drog ca...depinde de ce ai zis tu, educatie si restul, ca daca e un om sanatos la cap si echilibrat, n-are treaba.
Da, ma gandisem daca am mai pus intrebarea, am si zis dincolo, dar nu-mi mai aduceam sigur aminte.
Mi-au placut f mult destule fete, deci oi fi fost indragostit, nu stiu, si oricum nu as putea sa sufar dupa un prost/proasta care nu da doi bani pe mine, te iubesc, dar sa meriti! Aaa, daca ai murit, sau s-a intamplat ceva de nu mai putem fi, sigur ca poate sufar mult, dar daca te-ai p pe mine, adios. De aia am zis ca nu-i inteleg pe aia care se arunca de pe pod pentru niste prosti.
Si chiar daca au starea aia, du-te la doctor si spune, du-te la parinti si spune, si tot se rezolva, deci oricum ai da-o nu ii inteleg.
Las-o dracu de burta mamei ca n-are nici o treaba cu prostia. Cine iubeste posesiv este...cum este la minte, pentru ca insasi posesivitatea e un dusman al relatiei! Adica ce faci, inveti de la mama ceva nociv?
Tine de educatie cat de educati esti, cat de destept, si daca inveti de la mama sa te arunci in cap, tu ce arunci? Daca esti baiat destept sa te prinzi ca nu e bine sa te arunci in cap, si nu te vei arunca, te autoeduci! Vezi si tu in stanga, dreapta si vezi ce e bine sau rau.
Ca dovada ca unii trec prin relatii rupte si nu au prea multa treaba, altii se arunca de la etaj pentru unu sau una care nu merita. Desi tot au fost in burta mamei, nu toti reactioneaza la fel, ca unii mai si judeca.
Daca inveti de la mama sa te arunci in cap, tu ce arunci?
Da, unii învață asta de la mamele lor, de aceea în etnia maghiară sunt mai multe sinucideri ca în altele.
ca unii mai si judeca.
Judecata se face cu creierul frontal. Emoțiile cu creierul limbic pe care l-am moștenit de pe vremea când eram veri buni cu reptilele. Acolo e sediul emoțiilor. În această luptă, dintre cele două, cel vechi cu care ne-am adaptat să supraviețuim sute de milioane de ani, cel vechi învinge mai totdeauna. Din nou, părerea mea, susținută de fapte, este asta, nu este prostie, ci programare. Să înveți să trăiești ca un om, ai nevoie de o viață de om. una întreagă.
Eu nu cred că există dragoste. Dacă există e *satanică* asta care vorbești tu. Dragoste adevărată poți să o simți în legătură cu orice și în orice moment, e necondiționată.
nu ai cum sa te îndrăgostești de o persoana atât timp cât nu ai trăit viața ei și ai fost in pielea ei.
Te îndrăgostești numai de imaginația care ți-o formezi in mintea ta, iar aici intra multa vrăjeală mai mult sau mai puțin sinceră(te îndrăgostești de tine, nu de persoana aia, de anima/sau animus) al tau.
Unii suferă pentru că investesc mult acolo, că dacă te-ar refuza aceeași persoană din start nu ar durea așa tare, e exact că băgatul la jocuri de noroc, daca bagi bani/ dar mai ales timp, emoții, gânduri in persoana aia, care nu ai de unde sa o cunoști nici dacă stati împreună. Și nu-ți iese investiția înapoi, incepi sa te enervezi.
În timp devi mai cerebral și nu mai faci o drama când te părăsește cineva. Experienta te face sa fi mai rațional dar într un fel e trist fiindcă nu mai suferi dar nici nu mai iubești cu adevărat. Când iubești este greu sa simți ca aceea persoana dispare din viata ta, e o suferința pe care o depășești un pic mai greu dar în general oamenii trec peste dezamăgiri, unii mai greu alții mai ușor.
De milenii, chiar și marii filozofi ai antichității au pus aceasta întrebare la care, din păcate nimeni nu are răspuns!
Așa cum există copii care copilăresc împreună, dar niciodată, adolescenți fiind, nu simt nici o atracție unul pentru celălalt, există frați care fac incest.
Nu există, nu va exista vreodată vreo explicație logică a atracției dintre două persoane.
În natură e simplu. Dar, în cazul oamenilor e mult, mult mai complicat. Așa că puteți dezbate oricât, nu veți primi un răspuns!
Ete na, e al meu sau doar al meu, cine gandeste asa, e naiv. Stii cum e, "e nevasta noastra nu a ta".
Pai dar eu ti-as da-o, dar daca ma iubeste pe mine, nu ar vrea sa se duca la voi, e f simplu, nu trebuie eu sa am iubire posesiva ca sa fie doar a mea, vine de la sine asta daca e o relatie de calitate.
Posesivitatea e dusmanul relatiilor, oboseste, irita, lasa domne natural sa curga treaba, ca daca vrea sa te inseele, te inseala cu tine de mana, nu trebuie sa fi asa posesiv si gelos, ca nu ajuta.
Daca e sa nu te insele, nu o va face si aia e.
Si tocmai de aia din contra, ii dau libertate sa vad daca ma place cu adevarat sau nu!
Sti cum e, nu sa ocolesti cofetaria sa nu mananci prajituri, sa intri in ea si sa nu mananci.
Pai da, multi isi fac si o imagine falsa despre celalalt, de aia se zice ca tine si de educatie, mediu si altele, adica cum gestionezi situatia.
Bah nu stiu prietenul soramii crede-ma e destul de neatractiv, in sensul ca e scund si mai poarta si ochelari, dar predomina omul la nici 20 ani prin alte calitati, luptator de taekwondo si facultate in aviatie, frizer etc iar la randul ei si soramea a terminat conservatorul, aici nu poate fi vorba de relatie pe interes pana la urma ca fiecare produce in mod egal
Da, practic eu consider asta boala, ca e un dezechilibru fatal, daca te uiti la ei cum se comporta, ajungi la aceasta concluzie.
Un dezechilibru care de f multe ori face f rau.
Si de ce boala asta apare la 18 ani si nu la 40-45! Apare si acolo dar mai rar desi fizicul exista okey.
Zicea cineva ca-s psihopat ca nu m-am indragostit, pai din contra, e f bine ca nu am avut boala asta ca sa-mi fac rau.
Ce treaba are ca tin la familie, prieteni cu faptul ca am fost ferit de o patologie?!
E nevasta mea si decat sa fie altul cu ea mai bine nimeni . Si cum sa se duca cu altul?! E proasta, nu a auzit ca bataia doare?!
Da, ocolesti cofetaria, este mult mai simplu. Nu exista tentatia si te mentii sanatos.
Acum onest vorbind. Exista posesivitate in relatie, eu n-o vad altfel. Nu te gandi la genul de relatie toxica, dar eu unul as vrea sa mi se acorde mai multa atentie din partea partenerului decat o face pentru alti barbati, altfel m-as simti pe locul 2. Are mai mult sens acum?
Cum sa se duca, ce sa zic, se duce asa bine si nici nu afli daca nu vrea sa afli, asta daca vrea sau nu te iubeste pe tine.
Nu poti sa ocolesti cofetaria ca nu poate sta izolata de societate, pe drum, la munca, etc.
Ideea e sa nu exista tentatia in aceste conditii, abia atunci e bine.
Pai asta cu atentia e clar si de la sine inteles, nici nu am mai zis ca nu era cazul, e normal ca partenerii sa isi dea atentie mai multa decat dau altor oameni. Asta nu e posesivitate, e ceva normal.
Posesivitate e aia cand sufoci parteneru, cand il controlezi, il suni de n ori sa vezi unde e, sa nu il lasi sa se duca cu prietenii sau prietenele la o terasa, la un film, adica sa stai pe capul ei mereu, asta nu e normal. Ca daca ajung asa, nu mai are sens sa stau cu un om de care am frica ca sare in patul altuia/alteia la prima chestie.
Primele argumente nu le lua in seama, am glumit in mare parte.
E gelozie si cred ca este si o doza de posesivitate, nu la modul in care il sufoci sau il agresezi in vreun fel.
Nu, nu, aia e ceva toxic ce spui tu. Exista posesivitate, altfel nu vad ce rost mai are casatoria in cultura noastra si relatiile monogame. Nici termenul de curva/curvar n-ar mai avea o conotatie atat de urata. Ar fi ceva de genul: "nu-i curvar ca ii spune nevesti-si mai tarziu si e ok", daca nu ar exista o doza de posesivitate in relatie. Cred ca iubirea inseamna libertate, ma indragostesc de cine vreau eu, nu-mi impune nimeni ce si cum si asa ar trebui sa fie, dar mai inseamna si niste lanturi de care esti legat.
Depinde, eu cel putin am inteles perfect acum de ce eu unul sunt singur si la manivela de zeci de ani la rand, da omul categoric emana a barbat alpha dar il da putin in jos inaltimea e mai mic si decat mine la 1.70 ), are evident trasaturi mai definite ca ale mele, adica se vede pe fata lui ca e trecut prin viata, cam asa ceva cauta fetele, barbatii nu baieti SAD
Nu conteaza inaltimea, conteaza ce trasaturi emite figura lui! Poti sa ai 1, 78 si sa nu atragi deloc, de ex cum e prietenu ala al meu programatorul, a ajuns la 42 ani pe dinafara, si are casa lui, masina, nu are datorii, sal mare de 2200 Euro bani in mana, e baiat destept, cuminte. Dar fizic emite ca daca-i dai un sfert de palma cade jos, chestie care in trecutul indepartat natura nu-l dorea pe asta langa o femeie.
Asta al tau cred ca bate doi-trei odata de ii rupe! Iar asta emite figura lui, ca in trecutul indepartat, el era bun sa apere femeia de intrusi care vroiau sa-i ia resursele si teritoriu.
Asa ca...asta e.
Nu consider îndrăgosteala o boala, e bine de tine daca esti mai rațional, e groaznic sa iubesti si sa nu fi iubit
Cred ca si maturitate pe care o prinzi in timp joaca un rol important, si fara acele îndrăgosteli adolescentin nu am avea experiență