A propos de muzica veche de peTvr Cultural... v-ar fi placut sa fiti contemporani cu Julieta, Zorro, Barba Albastra, Oliver Twist, sau Mihai Viteazul, sau Eminescu, Caragiale si Alecsandri?! Sau Freud, Jung si Adler?! Sau cand, si cu cine?! Argumentati, cat de cat!

Din punct de vedere romantic era mai bine atunci, dar daca stai sa te gandesti - din punct de vedere practic, al drepturilor omului (si mai ales ales femeii) si al curateniei este mai bine acum. Ma gandesc ca si daca as fi fost contemporana cu ei poate nu i-as fi citit si studiat atat de aprofundat (ma refer la scriitori si filozofi), nu as fi privit cu aceiasi placere picturile (pentru ca ar fi fost ceva nou, socant... si neasteptat pentru femeile vremii aceleia - ma refer la Leonardo). Pe vremea lor nu erau faimosi, se luptau sa fie recunoscuti, se luptau pentru sponsorizare... Eu fiind femeie nu as fi avut acces sa studiez, sa invat, sa merg sa vad. Daca nu as fi fost nascuta in familie nobila nu as fi stiut nici macar sa citesc (pe vremea Renasterii). Nu as fi putut, poate sa apreciez la justa valoare opera lui si nici nu m-as fi gandit la asta ci doar la minima subzistenta. Poate odata cu Romantismul sa se fi schimbat putin optica barbatilor in privinta femeilor dar si atunci erau privite ori ca niste flori sau muze, ori ca niste purtatoare de copii. Unele femei dupa 1800 au fost adevarate surse de inspiratie pentru pictori, muzicieni, scriitori. Altele (ca si Jane Austen sau surorile Bronte) au fost ele insele pictorii societatii in care au trait.
Tu vorbesti de perioade diferite de timp. Ma gandesc ca poate mi-ar fi placut sa fiu una dintre acele femei care sa fi avut parte de educatie, acces in inalta societate si un oarecare confort. Dar daca stau sa ma gandesc bine... la noi in tara pe vremea aceea se duceau lupte puternice pentru unire, pentru iluminarea taranimii, pentru schimbarea unor concepte vechi... Patriotismul (despre care astazi s-a vorbit atat incat toti sunt satui sa auda cuvantul sau sa perceapa sentimentul) era strigat in gura mare pe strazi.
Noi am primit totul de-a gata. Intr-un fel ne este bine. Stam comozi. Avem o multime de drepturi... o ducem mult mai bine decat inaintasii nostri si totusi nu avem un tel, un scop pentru care sa traim, decat poate Maria Sa Banul...
Cu toate acestea...

mie imi place sa traiesc Prezentul - tocmai pentru ca am sansa sa pot acum sa apreciez la justa valoare toate comorile artei, literaturii si filosofiei acestor personalitati...
Intre timp s-au triat nonvalorile si am ramas doar cu valoarea pura.

Recunosc ca sunt o romantica si mi-ar fi lacut sa traiesc in muzica clavecinului si cu rochii de brocard...cand lumea se misca cu incetinitorul...si dragostea era altfel ca acum...
In ziua de azi totul se misca cu viteza luminii, dar fara continut si forma... facem totul ca sa fie...ca trebuie sa facem ceva...nu suntem motivati...decat de banii pentru existenta!
A disparut farmecul iubirii, respectul pentru frumusetea ei...
Tinerii de azi nu stiu ce-nseamna sa cuceresti o fata... fetele se ofera...totul este deformat si ambiguu...totul se face cu o usurinta debordanta...chiar jenanta... Poate ca aceste schimbari negative ma duc cu gandul in trecut...nu altceva...
Un lucru este sigur: m-am nascut si n-am ce fac, trebuie sa-mi traiesc viata cu toate schimbarile vremii, a oamenilor, a conceptiilor...
Ma mai gandesc ca in epoca in care mi-ar fi placut poate sa traiesc, cavalerii, pe care-i consideram galanti si mereu indragostiti, sigur erau murdari, brutali, chiar betivi si afemeiati...ca unii barbati din ziua de azi...
Asa ca ma regasesc printre cei care sunt de-o varsta cu mine...care au impartasit aceeasi perioada... flower power...make love not war...Beatles...cand aveam 18-20 de ani...cand viata mi se parea miraculoasa si doream sa descopar cat mai multe...nu regret nici macar o zi din ceea ce-am trait...si daca ar fi sa retraiesc...as face la fel!

Hehehe, buna asa! Totdeauna am simtit ca nu m-am nascut in era care trebuie, dar nici cu atatia ani in urma nu ma vad. Am impresia uneori ca ceilalti se misca prea incet fata de felul cum gandesc si cum actionez. As fi vrut sa traiesc vremurile acelea pline de romantism cand indragostitii asteptau cu nerabdare cateva randuri scrise intr-o scrisoare; sa traiesc senzatia aceea de nedescris pe care o ai cand deschizi plicul si stii ca a fost in mainile lui ( ei ) cu ceva vreme in urma ...sa vrei sa-i simti mirosul impregnat in hartie ...Hehehe... si vremea marilor descoperiri ...Cred ca mi-ar fi placut si fiu contemporana cu Einstein sau da Vinci si sa le fiu in preajma, caci sigur daca m-as fi nascut in acea perioada as fi fost in preajma lor Frumoasa tema de visare... Atunci oamenii se multumeau cu atat de putin, azi nu ne mai ajunge nici luna de pe cer. Atunci erau atat de multi oameni de valoare pe metrul patrat, iar acum se nasc unul la 200 de ani. E drept ca pe atunci nici nu se stiau atat de multe si cineva trebuia sa le descopere insa sunt atat de multe de facut si azi si nimeni nu isi da osteneala... Imi vine in minte "C'est la vie " - Emerson, Lake & Palmer .frumoasa piesa V-o dedic!

Bună.
Da, mi-ar fi plăcut să trăiesc pe vremea lor: modul de gândire, percepția despre viață, modul de petrecere a timpului liber, cinele la focul lămpii, etc.
Pa, pa.

Wowww, de cand asteptam o asemenea intrebare. Bineinteles, mai ales ca mi-ai dat o idee de intrebare.