Substantivele în cazul vocativ ( sper că știi forma acestora!) se despart, de restul unei propoziții, prin virgulă.
Față de aceste substantive, virgula se situează astfel :
a) Cînd substantivul în cazul vocativ se află la începutul propoziției, virgula se pune după acest substantiv.
Ex. - Domnule, fiți amabil, aceasta e strada care duce spre gară?
b) Cînd substantivul în vocativ se află la mijlocul unei propoziții (fraze), acesta se pune între virgule.
Ex. Ce zici, Popescule, ai știut tu astăzi măcar de un 5?
c) Cînd substantivul în vocativ se află la finele unei propoziții, acesta se pune după virgulă ( sau, virgula se pune înaintea acestuia).
Ex. ( continuînd dialogul din propoziția anterioară):
- Nu prea, domnule profesor.
Alte situații...
Vezi cele ale mele două fraze de la începutul răspunsului meu.
În prima frază, porțiunea de text „ de restul unei propoziții" este un scurt text explicativ, în cadrul unei comunicări, ( ca și acest „în cadrul unei comunicări" din această frază) și atunci se desparte de restul frazei prin virgule, la ambele capete.
Această porțiune de text se mai numește și „text incident" ( care vine cu o precizare, cu o explicație).
În cea de a doua propoziție nu am început cu subiectul „virgula " de la început, l-am pus după o porțiune de text. Și atunci, pentru a reveni la partea principală de propoziție, pun virgula după acest fragment și apoi pun subiectul sau predicatul.
Subiectul sau construcțiile apoziționale, în cadrul unei propoziții ( sau fraze) se desparte de restul textului prin virgule ( la ambele capete ).
Ex: Filmul la care am fost ieri, „Contele de Monte Cristo", a rulat la cinema „Patria".
Acest „Contele de Monte Cristo" este un subiect apozițional ( știi ce e acesta), nu?
Mai exact, el vine să întărească, să expliciteze într-un anume fel, subiectul „filmul".
- Virgula se mai pune după o seamă de cuvinte de aceeași natură, care fac obiectul unei enumerări.
Ex.
Mîine vor veni la școală Popescu, Ionescu, Vasilescu, Stamate și ( punem acest „și" pentru că urmează ultimul din respectiva enumerare ) Rotaru.
Sau : Am cumpărat de la librărie trei caiete, cinci pixuri, o gumă de șters, un compas, un echer și un raportor.
În nici un caz NU 3 caiete, 5 pixuri, 1 echer, 1 gumă de șters, 1 raportor.
Este totalmente greșit!
Asta pentru că elevilor le este LENE să scrie, să vorbească (mate, prof, dirigă), să citească.
De ex. Întrebare: Cîte pagini are cartea pădurea spînzuraților
Am scris groaznic dar așa scriu școlarii.
N-am pus nici "P" la „pădurea", nici ghilimele la titlu, nici semnul întrebării la sfîrșitul unei propoziții interogative.
Și toate acestea le fac școlarii ( sau mai bine zis, nu le fac )...tot din lene.
Se mai pune virgulă, într-un anume loc dintr-un text, unde se sesizează că e nevoie de făcut o cezură ( o pauză) în vorbire.
Altceva...
De regulă, atunci cînd se scriu numerale în texte literare, acestea se scriu prin litere și nu prin cifre.
Ex.
„Doi prieteni", „ Cei trei muschetari", „După două zeci de ani", „Cei patru cavaleri ai apocalipsei", „Cei cinci din strada Barska", „Omul cu o mie de fețe", „O sută de lei". „Șapte bărbați și o ștrengăriță", „Doi bărbați pentru o moarte", „Al zecelea om ". Și încă multe alte exemple.
Numeralele pînă la 20 se scriu cu litere( în textele literare).
O mare nerozie au inventat, în zilele din secolul XXI, școlarii și tinerii, în pronunțarea numeralului 12, la genul feminin.
Acest „doisprezece" este un numeral compus din „doi" și „spre zece".
Cînd spunem „doi băieți" nu spunem „doi fete". Spunem „două fete".
Și atunci, de ce acești vorbitori de limbă română nu formează femininul de la 12 precum cel de la „două", adică „spre zece"?
Și zic „doisprezece ore am mers cu trenul". De ce nu zic „două sprezece"?
Oră este un substantiv feminin?
Nu?
Cred că ar mai fi și alte situații dar, deja, cred că am scris prea mult.
Sănătate!
Sincer nici eu nu prea ştiu sigur asta, trebuie să mă documentez, însă ce am reţinut din clasele mici e "înainte de iar şi dar se pune virgulă". Pe alocuri le mai nimereşti
Pai iti dau exemple... "Ma duc sa cumpar lapte, suc, paine si apa" -virgula intr-o enumeratie;
"Pai, eu cred ca ar trebui sa consulti un doctor"-virgula este o pauza pentru a te gandi la un raspuns, eu prefer sa spun cu "..." dar pun si virgula.
Eu asa le pun.