De unde proveneau sclavii, în special femeile împăraților romani? Se presupune ca în Antichitate femeile nu luptau, nu mergeau în armata! Deci pana la urma cum se face existau femei care sa fie luate în sclavie? Erau cumva femei și fete care erau sărace și se vindeau pe ele în sclavie sau erau femei sau fete care proveneau din familii sărace și erau vândute de proprii părinți, de tați, de frați ori de familii, de rude pentru ca nu puteau sa își plătească taxele iar pe vremea aia dacă nu îți plăteai taxele erai condamnat la moarte? Nu înțeleg pentru ce aveau nevoie de femei mai exact! Bărbații lucrau în mine și făceau treburile în agricultura, în grădini sau construcții! Asta înseamnă că femeilor nu le rămâneau de făcut decât treburile casnice cum ar fi gătitul, spălatul rufelor sau făcut curat în casa, dar și bărbații puteau la fel de bine sa facă asta! Sau poate împărații romani erau atât de sadici și de psihopați încât luau femei și fete aleatoriu dintre cei liberi și le transformau în sclave doar pentru ca asa doreau ei! Existau împărați romani care puteau face asta, sa ia la nimereala oameni liber din mulțime și sa îi transforme în sclavi? Chiar nu erau trași la răspundere pentru asta?

Conform lui Bart Ehrman:

"Sclav" putea insemna orice: de la munca silnica in mina (speranta de viata trei-patru ani de la inceperea activitatii) la sclavi insarcinati sa conduca afaceri comerciale "internationale", care traiau in lux, sau la sclavi care trebuiau sa-i invete pe tinerii stapani scrisul si cititul si aritmetica, sau care erau secretarii care scriau dictarile stapanilor.

De asemenea, oamenii liberi trebuia sa-si asigure de mancare pe cont propriu, iar daca nu puteau face asta mureau de foame. Pentru sclavi, stapanul era obligat sa le asigure de mancare.

Concluzia: in lumea antica a fi sclav nu era automat mai rau decat a fi om liber. In ambele categorii putea fi fie foarte bine, fie normal, fie foarte nasol.

Adica eu nu apar sclavia, dar in Antichitate erau multi oameni liberi care-i invidiau pe unii sclavi.

Sa crezi ca oamenii liberi aveau bunastare in timp ce sclavii rabdau de foame e doar un cliseu.

Ideea ca trebuie sa avem grija de orfani, vaduve, bolnavi si saraci a fost o noutate introdusa de Biserica. Si inainte de asta bolnavii erau ingrijiti, dar numai de familia lor sau pe bani. Sau soldatii raniti in lupta erau ingrijiti, ca altfel n-ar fi avut atati recruti. Deci inainte de Biserica domnea interesul pur egoist sau pur militar. Ma rog, asta nu a adus numai bine, de exemplu ingrijirea colectiva a bolnavilor a produs adevarate focare de infectie.

Mai pune și tu mâna pe o carte de istorie.

De catre cine sa fie tras imparatul la raspundere, cand el avea putere absoluta? In general senatul era la discretia lui. Facea ce voia el si lua ce femeie voia el. Daca o voia pe sora-sa, o lua chiar si pe sora-sa...vezi filme (de fictiune, desigur, dar imaginea de ansamblu probabil ca nu e departe de realitate) precum "Caligula" sau "Gladiator." Cand o luau razna complet si oamenii deveneau indeajuns de disperati, li se mai intamplau si nasoale, cum au patit Iulius Cezar sau Caligula, dar in general erau zei pe Pamant.