Am fost in vacanta in tara mea, ca sa rezolv niste treburi. Faza e ca am intalnit un baiat de treaba si am locuit la el o luna si ceva. Fiecare din noi stia ca va trebui sa plec dupa ce imi rezolv chestiile. A fost un timp miraculos, am fost eu insumi, fericit, dar acel timp s-a scurs si eu m-am intors in Italia, deoarece vreau sa continui studiile aici. Comunicam des cu baiatul prin mesaje pe Facebook, video, etc. Faza e ca inainte tot ma simteam singuratic, dar ma mai uitam la un serial, film, lucram part-time, mergeam la curs de limba, mai ieseam cu un amic uneori, in asa mod trecea timpul, dar tot ma simteam singuratic ca nu pot avea un iubit.
Revenind in tara am intalnit un baiat superb, acum ca ma aflu la o distanta mare de el, ii simt lipsa, ma gandesc la momentele traite langa el si imi vine sa plang ca au trecut asa repede. El termina studiile, dar nu stiu ce vrea sa faca mai departe. Ma uit la pozele cu noi doi si vreau sa retraiesc acel moment, vreau sa fiu fericit. La inceput el era un pic suspect, dar pe parcurs am priceput indirect ca el se temea ca nu cumva parintii lui sa vada cum ne sarutam, etc. Cand eram singuri era mai dulce, mai ales in penultima zi, am ramas singuri, ma jucam cu el si il cuprindeam, imi venea sa plang ca nu voi mai fi langa el, dar ma stapaneam. Ajungand la autogara, el m-a sunat si am vorbit mult timp. In autobuz imi plangea sufletul ca ma distantez de el, km cu km. Comunicand cu mama lui prin mesaje, am aflat ca tipul nu prea a vorbit cu mama sau tatal sau, era trist.

Cum sa scap de dorul ce ma macina pe dinauntru? E primavara, a reinviat natura, trebuie sa fiu fericit, sa ma adaptez din nou, fiind departe de el. E trist, dar sper sa ne vedem vara.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook