Am o problema foarte mare.
Părinții mei au divorțat acum 10 ani, iar pe tata nu l-am mai văzut de 8 (îmi este atât de dor de el, dar el și-a refăcut viata și pe noi ne-a uitat).
Mama e împreună cu unu de aproape doi ani, când s-a mutat asta la noi în casă, pe noi nici nu ne-a întrebat. Chestia e ca el se comporta foarte urat cu noi(mai am 4 frați mai mari ca mine), el fiind mai tânăr decât mama dorește un copil cu ea.
Mama de când e cu el zici ca nu mai are copii, nu ne mai oferă "atenție" deloc, dacă vreau sa vorbesc ceva personal cu ea, nu se poate hop și ala.
O înțeleg ca trebuia sa își refacă viața, dar nu cu unul ca asta, e prost, prost în adevăratul sens al cuvântului, nu știe nici sa scrie corect.
Se cearta mereu, nu ii mai suport, de mama a început sa îmi fie scârbă efectiv.
De vorbit cu ea am încercat sa vorbesc dar ea ii tine apărarea lui și nu o interesează.
Ce as putea sa fac? (mai e cineva în situația asta? =

Nu ai ce sa faci, maicăta este îndrăgostită de ăla si el se poarta cu voi urît, el are copii? Tu ce varsta ai? Pîna la 18 ani trebuie sa stai cu mama ta, după 18 ani daca ai serviciu si bani ori i ti cumperi o garsonieră, ori te muti in chirie daca i ti permiti financiar, alta solutie nu ai, decat sa stai cu mama ta si cu tata vitreg si sa va suportati unul pe celălalt.

Pare o persoana destul de vulnerabila... aparent el i-a castigat destul de repede increderea. Si cel mai probabil se comporta frumos cu ea, chiar daca cu voi nu. De asta il si iubeste, fara ca macar sa aiba vreo idee ca el se comporta urat cu voi.
Din pacate unii parinti mai au reactii de genul. Adica pur si simplu ajung sa isi considere copiii o povara. Le este dor de perioada adolescentei, nu isi asuma trecutul lor etc.
Mai mult decat sa incerci sa porti o discutie deschisa cu mama ta, nu stiu daca ai ce sa faci. Adica spune-i ca tu o iubesti foarte mult si ca ti se pare ca s-a schimbat si ca el nu se comporta frumos cu voi etc. Ii spui tot ce ai pe suflet si vezi cum reactioneaza. Daca nu are o reactie pozitiva, poti incerca sa vorbesti cu o ruda, daca ai una mai apropiata. Sau sa incerci sa iti tii prietenii aproape. Poate macar ei te inteleg si iti mai ofera putina fericire. Daca ti se pare ca situatia este prea exagerata, poti apela si la un specialist daca simti ca este chiar necesar.