Buna!
Asculta de mama ta, iti vrea binele!
La 14 ani nu ai ce cauta cu iubit domnisoara!
Asteapta sa mai cresti putin, sa-ti termini o scoala, sa ai un servici, apoi iubit!
Ai doar 14 ani!
Esti un copil!
Tu nu stii ce-i dragostea adevarata la 14 ani, nu prea stie unul de 20 dar un copil ca tine.
Ai timp de iubiti, deocamdata sa te preocupe scoala, joaca, mai copilareste!
Te pup!
Bună.
Ai întâmpinat și tu o problemă și ameninți cu suicidul!
POTOLEȘTE-TE!
Orice problemă are o rezolvare, la tine fuga de situație nu este cea mai bună variantă.
Lasă spiritele să se mai calmeze și într-un moment liniștit vorbește cu mama ta.
Nu uita, că și din punctul meu de vedere, ești mică pentru "iubit", și asta dacă cunoști adevăratul sens al cuvântului.
Pa, pa.
Nu trebuie sa te gandesti la lucrul asta, la tentativa asta de suicid, asa este firea parintelui sa fie protector desi este evident ca ai tai exagereaza destul de mult, incearca sa ii faci pe plac si nu ar fi trebuit sa ii spui ca ai prieten. Cel mai bine este sa mergi sa vorbesti cu ea si sa ii spui exact ce simti macar sa te descarci
De ce din toti copiii ei te uraste doar pe tine? si de ce se comporta asa cu tine? incearca sa o intrebi
Nu i-am spus eu! Mi-au controlat telefonul, sunt pe abonament si au cerut factura detaliata. Ma persecuta!
Atunci incearca sa fii tare in fata ei, nu te mai lasa calcata in picioare tine-i piept ca pana la urma si tu esti om si nu trebuie sa isi bata asa joc de tine daca esti copilul ei
Tot ce trebuie sa stii e ca mama ta te iubeste si ca vrea sa te protejeze.
Problema aici e modul in care crede ea ca te protejeaza.Asa sunt femeile din generatiile mai vechi.Pana nu tipa, nu incep cu crizele, cu jignirile si cu frumoasa replica "eu te-am facut, eu te omor!"...nu se simt ele bine.Majoritatea parintilor merg pe principul ca "bataia-i rupta din Rai".Sau nu neaparat bataia, ei cred ca (,) comportamentul asta autoritar al lor, o sa va tina pe voi in frau, departe de probleme.Dar cu viata n-ai cum sa te pui.
Eu merg pe principiul ca si asa orice om e batut de soarta la un moment dat si oricum probleme mai mici sau mai mari vor aparea mereu, in viata fiecaruia.Asa ca decat sa ma port si eu ca o nenorocita cu copiii mei si sa ii "rezolve" si viata...mai bine sa le fiu prietena si sa le fiu alaturi la greu.Cu sfaturi, nu cu batai si chestii d-astea.
Se poate si asta.Nu toate mamele își iubesc copii. Eu simt aceasta durere pe propria mea piele. Nu apreciază valoarea copilului și nici nu ii pasa de durerile dorințele și problemele acestuia.
Trebuie admis faptul ca sunt și mame asa. Asta este tot o realitate.
In cazul fetei, da este alta perspectivă iar sinuciderea clar nu va rezolva durerea pe care o are în suflet...este o anomalie să crești fără iubire maternă iar când aceasta nu exista nu se rezolva nici prin comunicare pentru ca dragoste cu sila nu se poate.
Sa nu uitam faptul ca sunt mame care își arunca pruncii care ii lasă prin spitale.și etc situatii care dovedesc faptul ca nu toate femeile care sunt mame își iubesc copii.