O sa incep cu inceptul.Cand aveam in jur de 4 ani mama a plecat in strainatate. Tata a descoperit peste un an ca mama il insela asa a plecat si el sa clarifice lucrurile.Cum si-a gasit acolo de lucru a stat acolo (tata).Asa mama si tata si-au vazut de propriile vietii.Eu si fratele meu am ramas cu bunica. Tinea loc si de mama, si de tata, si de bunic. Timpul a trecut si pe la vreo 6, 7 ani au divortat in fata justitiei.Lipsa parintilor nu s-a simtit asa de tare, deoarece tata revenea in tara anual si statea aici aprox 3 sap.Dar lucrurile s-au schimbat si nu mai putea sa revina in tara.Cu mama nu mai luasem legatura.Nu mai stiam nimic de ea.Pe la 10 ani am vazut-o pe mama pentru prima data dupa multi ani pe internet.In acelasi an am vazut-o in realitate. Lipsa parintilor s-a simtit insa mai tarziu.Pe la 11, 12 ani lipsa mamei s-a simtit considerabil in viata mea. Aveam nevoie de sfaturi, alinare, curaj si alte lucruri pe care numai mama stie cum sa ti le ofere.Sa vorbesti cu ea odata pe luna pe internet nu ajuta prea mult. Bunica nu era prea deschisa in ceea ce priveste vorbitul cu mine.Nu ma lasa nici sa stau in parc pana tarziu ( 8 seara in timpul verii -.-).Am inceput sa ma inchid in mine si treptat traiam intr-o lume proprie din care m-a ajutat sa ies prietena mea cea mai buna. Urma vacanta dupa si totul mergea bine.Ea insa a plecat in vacanta in alt oras unde a stat 2 luni.In timpul asta s-au intamplat multe in viata mea si incepeam din nou sa ma inchid.Si m-am inchis.Nu o mai plictiseam cu problemele mele.Avea si ea casa probleme severe. Dupa ce a inceput scoala a inceput stesul. Stateam pana noaptea tarziu sa imi fac temele, a doua zii la 7 eram in picioare, mancam pe fuga, invatam ca pe poezie, ma imbracam, geanta si la scoala.Mai repetam si in clasa ca sa fiu sigura si la ora uitam tot.Si cand mai luam si o nota proasta...Mai era un motiv pentru care sa fiu trista.Prietena mea avea o alta prietena cu care statea toata ziua si pe care o avea si inainte dar acum, e deja dus la extrem: daca vine ea cu coc vine si prietena mea cu coc. La fel si cu rochiile.Dar intram in alta poveste.Si stresul,orele putine de somn,intr-o zii, in timpul unei lucrari, si-au aratat fata.Imi era asa de rau X.X.M-a trimis dupa dirigintele acasa...Dupa ce m-am vindecat apareau alte probleme. De fiecare data cand incerc sa ridic capul sus este ceva care ma face sa ma simt prost, care imi aduce aminte de probleme.Un singur lucru ma face sa uit de ele: muzica.Pin muzica uit de toata dar cand nu e muzica apar iar vechile tristetii si ma inchid din nou. Daca ma intrebati de ce atat pentru scoala:inca din clasele mai mici am incercat sa fac ceva cu viata mea.Sa-mi croiesc un viitor, sa invat, sa ajung undeva sus cu asta! Pana acum cateva luni nici nu aveam astfel de probleme.Acum simt ceva ce ma apasa.Ma gandesc la parinti, la probleme lui tata, la ale mamei, la probleme altora si dupa la ale mele.Si asa tot vine in mitea mea si uit sa fiu fericita.Si daca va intrebati care e intrebarea:Ce sa fac? Am spus tot ce ma apasa apropiatilor dar asta nu ma ajuta..Simt ca ceva ma apasa.E o neliniste sufleteasca daca pot sa-i spun asa.

As spune mamei ce am pe suflet, ca ii simt lipsa, ca nu mai pot sta despartita de ea, ca o rog sa ma ajute! Greseala pleaca de acolo de la parinti.Te sacrifici un timp, dar copilul are nevoie si de dragoste care nu se poate substitui cu nimic pe lumea asta!

In primul rand, felicitari pentru ca oricat de greu ti-a fost mereu ai avut ambitia necesara sa inveti si sa te gandesti la un viitor bazat pe studii. Oricat de greu ar fi, sa nu renunti la visul tau si lupta sa-l implinesti.

Cred ca toatw aceste preocupari te clopesesc, de aceea incerca sa le fragmentezi si apoi sa le faci sa dispara; in múlte cazuri, oricat iti doresti sa remediezi situatia, nu vei putea pentru ca nu ai nicio putere si nicio vina, deci nu aree rost sa te consumi pentru ele.Preocupari precum:problemele parintilor tai.Ei sunt adulti si sunt singurii in masura sa isi rezolve problemele.

Acum, oricat de greu este, situatia nu se poate remedia nici timpul nu il poti intoarce.Asa cum ai fost pana acum puternica, trebuie sa fi puternica in co tinuare, probabil ceea ce te apasa pe tine este trecutul care se resimte in prezent.Incearca sa te gandesti lucruri pozitive si sa fi optimista.Fa-ti prieteni noi, interactioneaza, socializeaza si invata.Nu te lasa rapusa de nimic si nimeni. Faptul ca ai crescut fara mama ta, pe langa faptul ca are foarte multe dezavantaje are un avantaj important:ti-a inarit caracterul, tte.a facut puternica si te.a pregatit pentru viata.Deci daca asta nu te.a doborat, nu lasa sa te doboare nimic.Fi tare.Succes.

"Oh! de ar fi cu putinta sa mi se cantareasca durerea si sa mi se puna toate nenorocirile in cumpana,
ar fi mai grele decat nisipul marii..." (Iov.6:2,3)
Acestea sunt cuvintele celui mai incercat om de pe pamant.
Domnul Isus ne spune tuturor, si iti spune si tie:
"Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna." (Matei.11:28) Cat de greu sa fie sa te pleci pe genunchi si sa iti versi sufletul inaintea Lui -asa cum a facut Ana la Templu cand s-a rugat pentru ca sa aiba un copil?(1Samuel.1:13)
Iti vorbesc ca unei surori mai mici -cazul tau nu este fara speranta. Atata timp cat esti in viata poti veni inaintea lui Dumnezeu si, in cuvintele tale, si chiar si in gand, si chiar si cu fata brazdata de lacrimi, poti spune Tatalui nostru cel bun tot ce ai pe suflet. El stie ca nu putem sa ne descurcam singuri. Cere-I ajutorul! El te asteapta de-atata timp ca sa iti de-a pacea Lui, pace de care ai atat de multa nevoie!

Apostolul Pavel spune:
"El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,
ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi." (Fapte.17:26,27) Da, Dumnezeu nu este departe de noi; nu-i aceasta o veste buna? Profita de lucrul acesta. Este privilegiul nostru ca si copii ai Lui sa ne bucuram de comuniunea cu El -prin Biblie ne vorbeste El, iar noi Ii putem vorbi prin rugaciune.

Este necesar să-ţi faci prieteni buni. Este întotdeauna nevoie de ei (deşi se spune că în viaţă poţi avea doar unul sau doi prieteni cu adevărat buni, la bine şi la greu, mai mulţi de atât fiind un lucru foarte rar, depinzând de firea noastră).

Este necesar să fim deschişi, prietenoşi, pentru a ni-i face pe TOŢI cei din jurul nostru prieteni, pentru a ne face viaţa mai uşoară (chiar dacă nu toţi vor trece de-a lungul timpului "probele" prieteniei).

În ciuda tuturor deamăgirilor vieţii avem nevoie de a acorda mereu şi mereu şanse şi încredere (în limitele demnităţii şi ale socializării umane) celorlalţi pentru a ne întreţine astfel armonia şi propriul echilibru.

Prietenia pune la încercare o serie întreaga de valori interrelaţionale:
interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evirtarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor de bun simţ care pot fi făcute spre binele celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...
Prietenia pune la încercare o serie întreaga de valori interrelaţionale:
interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evirtarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor de bun simţ care pot fi făcute spre binele celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...

Salut. Îmi pare rău în primul rând de faptul că părinţii nu ţi-au fost alături; într-adevăr nu e uşor să creşti fără ei.
În cazul tău poate faptul de a-ţi face unii prieteni adevăraţi te-ar putea sprijini atunci când ai nevoie. Aici poţi găsi câteva sugestii utile despre cum ne putem face prieteni adevăraţi:

http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-
m/1102011130

http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102008103

Sper să te ajute. Cele bune!

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Am citit. Eu am crezut ca eu am o viata grea. Imi pare rau de tine. In situatia ta ori ar trebui sa mergi la un psiholog, ori sa citesti ce scriu eu acum.
Esti intr-o situatie grea. Imi pot imagina cat de groaznic poate fi. Incearca sa lasi toate problemele la o parte si sa le uiti. Odata am venit la 6 acasa dupa o teza foarte grea in care nu am facut nimic si am venit acasa cu o tona de teme si am inceput sa plang. Apoi am incercat sa imi revin si dupa plans ma consum si devin din noi mai normala. Plansul iti consuma energia negativa. La fel si un animal. Incearca sa uiti de probleme si sa cresti si incepi sa te gandesti la viitor. Incepe prin ati face mici bucurii. Adica sa vi acasa cand ai putine teme si sa te pui in pat cu calculatorul sau televizorul si sa iti alegi un film. Eu de obicei iau filme cu animale sau ceva. Gaseste ceva care iti place, de exemplu daca iti permiti un spumant si o baie. Imi pare rau de situatia ta. Incearca sa gasesti o persoana careia sa ii poti spune orice simti si ai pe suflet. Am avut prieteni care se descarcau pe mine si imi spuneau ce au pe inima si apoi le mergea bine. Daca vrei iti pot da id-ul meu. Incearca sa lasi problemele in urma.

Wow...Esti intr-o situatie delicata.Eu mi-am cam terminat treburile pe ziua de azi, si daca vrei putem sa stam putin de vorba pe mess.Adresa mea o gasesti printre raspunsurile mele cu funda.

Nu ar trebui sa spui asa ceva pe TPU, fiindca asta nu e ceva de spus, ce te supara si ce probleme ai acasa, unii oameni se pot folosi de asta si sa te raneasca. Ar trebui sa incerci sa uiti de aceste probleme macar putin si sa nu te bazezi doar pe o prietene caci aceasta s-ar putea sa te paraseasca si ramai singura.( Imi pare rau in legatura cu ce se intampla cu tine )