| CriChichi a întrebat:


Am imediat 18 ani ( in mai putin de o luna ii implinesc) iar parintii mei (consider eu ) ca inca ma trateaza ca pe o fetita de 13 : la ora 20-21 trebuie sa fiu in casa pentru ca se intuneca, nu am voie sa merg la majorate sau petreceri ( sa nu zic ca de ziua mea probabil nu voi face prea multe desi lucrez part time si nu as avea nevoie de suport financiar din partea lor ). In fine, ideea este ca eu mi-as dori putin mai multa libertate, pana acum am tacut si am ascultat foarte rar am intarziat acasa, la scoala nu am note mici, iar in rest eu zic ca desi nu sunt chiar atat de harnica in casa, unt un copil "exemplu". Toti prietenii mei pot ajunge cel putin in weekend mai tarziu acasa dar la mine nu se schimba nimic.
Ce ar trebui sa fac? Credeti ca ar trebui a fiu mai "rebela"? Pentru ca pana acum am incercat sa vorbesc cu ei dar mi-am racit gura degeaba ei spundandu-mi ca trebuie sa fiu "o fata cuminte". Ei sunt mai invarsta ( tatal meu are 66 ani iar mama 53) probabil de aia vad lucrurile diferit. Nu stiu cum sa procedez, nu vreau sa ii intristez nici pe ei si sincer imi este putin teama de reactia lor daca m-as impotrivi.
Va rog ajutati-ma
Va multumesc

Răspuns Câştigător
| Fatamuntilor a răspuns:

Sa devii mai rebela? In nici un caz, pentru ca strica si mai mult.
Imbunatateste relatia cu mama, vorbti si voi mai mult, povesteste-i si tu despre cercul tau de prieteni, invita-i la voi acasa.Asa ca sa-i cunoasca.
Daca ai iubit,invita-l si pe la voi, ca sa-l cunoasca si parintii vostri ca se asigure ca e baiat serioas si ca are intentii bune cu tine.
Invata bine la scoala. Cred ca anul asta ai bacul, poate se vor teme ca nu vei face fata, daca iesi mai mult pe afara.
In masura timpului tau si dupa puterile fa-te folositoare in casa, vorbete cat mai mult cu mama ta ca sa capete incredere in tine.
In timpul saptamanii mi se pare ok 20 -21 ora devenit casa, dar la sfarsit de saptamna, negociaza'' o ora mai mai tarzie.Sa zicem ca pana in 12-1.
Ii zici ceva de genul.,, Mama am crescut! Nu mai sunt o fetita de 13 ani! Te rog incearca sa incerci sa i incredere in mine.Invat bine la scolala. Sambata e ziua lui X si m-a invitat la ziua lui.Voi fi in cutare loc si sunt acasa la ora asta!''
Ar bine sa respecti ce ai spus, sa ai tot timpul telefonul deschis si sa raspunzi la telefon cand mama ta suna.Iar daca cumva se intampla sa intarzii, chiar si zece minute suna-ti mama.

6 răspunsuri:
| adrian1213 a răspuns:

Vorbeste cu ei, demonstreaza ca nu mai esti o,, fetita de 13-14 ani,, si ca esti o fata de 18 ani care de acum singura trebuie sa isi ia decizii, daca asa nu merge cere ajutor la cei apropiati sa le zica ei. Funda?

| SkyPilot a răspuns:

Vorbeste in primul rand cu mama, ea e mai intelegatoare si iti va convinge si tatal. Explica-i ca esti responsabila, pe picioarele tale, ca stii ce e bine si ce e rau si ca stii sa te aperi.

| NoName0x0 a răspuns:

Buna! Nu vreau sa para ceva urat, dar eu cred ca si varsta influenteaza atitudinea aceasta a parintilor tai, deoarece mai cunosc cazuri. Vezi discrepanta aceasta: te lasa sa ai un job, dar nu te lasa sa intarzii acasa? Cam de neinteles, dupa parerea mea. Daca devi mai rebele, realizezi ca ii vei supara, nu? Daca ai zis ca ai discutat cu ei si nu au inteles eu gasesc rezolvarea la o ruda apropiata tie si parintilor sau unuia dintre ei. Roag.o pe persoana respectiva sa vorbeasca cu ei sa fie mai ingaduitori!

caramela
| caramela a răspuns:

Bunahappy
Pai mama ta nu este cea mai buna prietena a ta? cel putin eu asa am fost si sunt cu a mea fiica si are 24 de ani.
Am stiut sa le ofer libertatea, dar in acelasi timp, -i-am instiintat ce pericole pasc la fiecare colt de strada.
Au inteles si nu mi-au dat de furca, iar eu am inteles prin comportamentul lor ca nu am de ce sa imi fac griji ca sunt capabili sa isi poarte de grija si au stiut sa isi aleaga cercul de prieteni
Am constatat ca cercul lor de prieteni erau de treaba si uite asa nu am avut probleme.
Vorbeste cu mama ta in particular, demonstreaza-i ca nu are de ce sa isi faca griji, pentru ca, asa este o mama protectoare si nu o poti acuza.
Ajut-o in casa/usureaza-i treburile casnice/demonstreaza-i ca poti fi in casa la o ora decenta si uite asa isi va schimba parerea despre tine.
O zi buna sa aihappy

| Mayar a răspuns:

Le spui daca vor sa nu iti ajunga pana in gat tratamentul lor si sa o iei pe aratura, sa iti lase libertate, altfel o sa le arati lor ce inseamna cu adevarat sa ''nu fi cuminte'. Cu asta sigur o sa ii bagi in sperieti. Nu vad de ce te-ai schimba pentru cineva. Te schimbi pentru tine, pentru ca tu ai vrea asta, dar sa te schimbi pentru altii? Nu esti marioneta.

| danay72 a răspuns:

Sper sa te ajute acest articol.
Cum pot să obţin mai multă libertate?
„Aş dori ca părinţii să-mi acorde un pic mai multă libertate." (Sarah, 18 ani)
„Îi întreb mereu pe părinţi de ce nu au încredere în mine când vreau să ies cu prietenii. Iar ei îmi spun: «În tine avem încredere; n-avem încredere în prietenii tăi»." (Christine, 18 ani)
TÂNJEŞTI şi tu după mai multă libertate, asemenea lui Sarah şi Christine? Pentru a o dobândi trebuie mai întâi să câştigi încrederea părinţilor tăi. De fapt, încrederea se aseamănă mult cu banii. Se câştigă greu, dar se pierde uşor. Şi, indiferent câtă încredere ţi se acordă, niciodată nu ţi se pare de-ajuns. „Ori de câte ori vreau să ies undeva, părinţii mă bombardează cu tot felul de întrebări: unde merg, cu cine merg, ce fac acolo şi când mă întorc. Ştiu că sunt părinţii mei, dar mă enervează când mă interoghează aşa!", se plânge Iliana, care are 16 ani.
Ce poţi face ca părinţii să aibă mai multă încredere în tine şi să-ţi acorde mai multă libertate? Înainte de a răspunde la această întrebare, să vedem de ce este încrederea un subiect atât de delicat pentru mulţi părinţi şi copii.
Calea spre maturitate — un drum plin de obstacole
Biblia spune că „bărbatul [va lăsa] pe tatăl său şi pe mama sa" (Geneza 2:24). Bineînţeles, acelaşi lucru se poate spune şi despre femeie. Indiferent că eşti băiat sau fată, adolescenţa este o etapă esenţială pe calea spre maturitate, când vei fi pregătit să părăseşti casa părintească şi, probabil, să-ţi întemeiezi o familie.
Însă trecerea de la adolescenţă la maturitate nu este asemenea unei uşi pe care intri la o anumită vârstă, ci, mai degrabă, asemenea unei scări pe care urci treaptă după treaptă. Este posibil însă ca tu şi părinţii tăi să aveţi păreri diferite cu privire la treapta pe care te afli în prezent. Maria, de exemplu, consideră că nu i se acordă suficientă încredere în ce priveşte alegerea prietenilor. Ea spune: „Deşi am 20 de ani, încă avem discuţii pe această temă. Părinţii mei nu cred că pot să evit o situaţie periculoasă. Am încercat să le spun că deja am evitat astfel de situaţii, dar n-a fost de-ajuns pentru ei!"
După cum dezvăluie cuvintele Mariei, problema încrederii poate genera mari tensiuni între copii şi părinţi. Aşa stau lucrurile şi în familia ta? Dacă da, ce poţi face ca părinţii să-ţi acorde mai multă încredere? Iar dacă şi-au pierdut încrederea din cauza acţiunilor tale neînţelepte, ce poţi face pentru a le-o recâştiga?
Dovedeşte-te demn de încredere
Iată ce le-a scris apostolul Pavel creştinilor din secolul I: „Dovediţi mereu ce sunteţi voi înşivă" (2 Corinteni 13:5). Este adevărat, Pavel nu li se adresa adolescenţilor, însă principiul li se aplică şi lor. Ţi se va acorda încredere în măsura în care te vei dovedi demn de încredere. Asta nu înseamnă că trebuie să fii perfect. La urma urmei, toţi greşim (Eclesiastul 7:20). Dar le dai cumva părinţilor motive să nu-ţi acorde încredere?
Pavel a mai scris: „Dorim să ne purtăm cinstit în toate" (Evrei 13:18). Întreabă-te: Cât de sincer am fost până acum cu părinţii când le-am zis unde am mers şi ce-am făcut? Iată ce au spus două fete care şi-au dat seama că trebuie să facă schimbări în această privinţă. După ce citeşti cuvintele lor, răspunde la întrebările de mai jos.
Lori: „Îi trimiteam în secret e-mailuri unui băiat de care-mi plăcea. Părinţii au aflat şi mi-au spus să încetez. Le-am promis că aşa voi face, dar nu m-am ţinut de cuvânt. Povestea a durat cam un an: îi trimiteam e-mailuri băiatului, părinţii aflau, eu îmi ceream scuze şi le promiteam că voi înceta, dar apoi o luam de la capăt. Şi, aşa cum era de aşteptat, părinţii şi-au pierdut încrederea în mine!".
De ce şi-au pierdut părinţii lui Lori încrederea în ea? ․․․․․
Dacă ai fi fost unul dintre părinţii lui Lori, ce ai fi făcut şi de ce? ․․․․․
Ce crezi că ar fi trebuit să facă Lori după ce părinţii au stat de vorbă cu ea prima oară? ․․․․․
Beverly: „Când era vorba de băieţi, părinţii mei nu aveau deloc încredere în mine. Abia acum înţeleg de ce. Flirtam cu doi băieţi mai mari decât mine cu doi ani. Vorbeam cu ei la telefon ore întregi. La reuniuni, aproape că nu mai aveam ochi pentru altcineva. Părinţii mi-au «confiscat» telefonul timp de o lună şi nu m-au mai lăsat să merg acolo unde erau şi aceşti băieţi".
Dacă ai fi fost unul dintre părinţii lui Beverly, ce ai fi făcut şi de ce? ․․․․․
Crezi că restricţiile impuse de părinţii lui Beverly erau nerezonabile? Dacă da, de ce? ․․․․․
Ce ar fi putut face Beverly pentru a recâştiga încrederea părinţilor? ․․․․․
Cum poţi recâştiga încrederea părinţilor
Ce poţi face dacă, la fel ca în cazul tinerilor menţionaţi mai înainte, părinţii şi-au pierdut încrederea în tine din cauza acţiunilor tale? Dacă eşti în această situaţie, o poţi schimba! Cum?
Poate că părinţii vor avea mai multă încredere în tine şi îţi vor acorda mai multă libertate dacă vei demonstra că ai simţul răspunderii. Annette a înţeles în cele din urmă acest lucru. „Când eşti mai tânăr, nu-ţi dai seama cât este de important ca alţii să aibă încredere în tine. Acum mă simt mai responsabilă şi vreau să acţionez în aşa fel încât să nu trădez încrederea părinţilor", spune ea. Lecţia? În loc să te plângi că părinţii nu au încredere în tine, străduieşte-te să le câştigi încrederea prin comportamentul tău. Probabil că astfel vei obţine mai multă libertate.
De exemplu, eşti demn de încredere în ce priveşte aspectele amintite în continuare? Bifează în lista de mai jos domeniile în care trebuie să faci îmbunătăţiri.
□ Să mă întorc acasă la ora stabilită
□ Să-mi respect promisiunile
□ Să fiu punctual
□ Să-mi cheltuiesc banii în mod înţelept
□ Să-mi termin treburile prin casă
□ Să mă ridic din pat dimineaţa fără să tragă părinţii de mine
□ Să-mi păstrez camera curată
□ Să spun adevărul
□ Să folosesc telefonul şi calculatorul în mod echilibrat
□ Să-mi recunosc greşelile şi să-mi cer scuze
□ Altele ․․․․․
Propune-ţi să demonstrezi că eşti demn de încredere în domeniile pe care le-ai bifat. Ţine cont de următoarele sfaturi biblice: ‘Dezbrăcaţi-vă de vechea personalitate care corespunde purtării voastre de altădată’ (Efeseni 4:22); „Da-ul vostru să însemne Da" (Iacov 5:12); „Spuneţi adevărul fiecare aproapelui său" (Efeseni 4:25); „Ascultaţi de părinţii voştri în toate" (Coloseni 3:20). Cu timpul, progresul tău va fi clar pentru ceilalţi, inclusiv pentru părinţii tăi (1 Timotei 4:15).
Dar ce poţi face dacă simţi că, în pofida eforturilor tale, părinţii nu-ţi acordă încrederea pe care o meriţi? Ai putea să discuţi cu ei despre acest lucru. În loc să le reproşezi că ei nu au suficientă încredere în tine, întreabă-i în mod respectuos ce consideră că ar trebui să faci tu ca să le câştigi încrederea. Spune-le ce obiective ai în acest sens.
Nu te aştepta ca părinţii să facă imediat concesii. Fără îndoială, ei vor dori să se asigure că îţi respecţi promisiunile. Profită de ocazie ca să le arăţi că eşti demn de încredere. Cu timpul, părinţii vor avea mai multă încredere în tine şi îţi vor acorda mai multă libertate. Aşa s-a întâmplat şi cu Beverly, menţionată mai înainte. Ea a spus: „Încrederea se câştigă greu şi se pierde uşor". Apoi a adăugat: „Părinţii încep să aibă din nou încredere în mine şi asta-mi place!".
PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VEZI VOLUMUL II, CAPITOLUL 22
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Cum îţi poţi păstra echilibrul dacă părinţii tăi au divorţat şi simţi că totul se prăbuşeşte în jurul tău?
[Notă de subsol]
Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 7 din acest volum.
VERSET-CHEIE
„[Nu] folosiţi libertatea ca pe o scuză pentru a face rău." (1 Petru 2:16, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000)
SFAT
În loc să compari restricţiile pe care le ai în prezent cu libertatea de care se bucură un frate mai mare, mai bine compară restricţiile pe care le aveai când erai mai mic cu libertatea de acum.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Părinţii care acordă libertate nelimitată nu dau dovadă de iubire, ci de neglijenţă.
PLAN DE ACŢIUNE
Voi încerca să fiu mai demn de încredere în următoarele domenii: ․․․․․
Dacă părinţii îşi pierd încrederea în mine, voi ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● De ce ar putea ezita părinţii să-ţi acorde mai multă libertate, chiar dacă te străduieşti să fii demn de încredere?
● Cum este influenţată dispoziţia părinţilor de a-ţi acorda mai multă libertate de modul în care comunici cu ei?
[Text generic pe pagina 24]
„Vorbesc deschis cu părinţii despre problemele şi îngrijorările mele. Cred că asta-i ajută să aibă încredere în mine." (Dianna)
[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 23]
Trecerea de la adolescenţă la maturitate, când poţi fi considerat demn de încredere, este asemenea unei scări pe care urci treaptă după treaptă
[Diagrama]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
MATURITATE
ADOLESCENŢĂ
COPILĂRIE