Bună, vi se pare normal să-mi întrețin mama la 30 de ani ai mei din motiv ca nu vrea sa munceasca și-mi cere zilnic bani, nici de mutat nu ma lasă sa mut sa am viața mea?

Normal este sa-ti ajuti parintii, daca acestia nu se pot ajuta singuri. Daca mama ta este apta de munca atunci ar trebui sa munceasca.
Pe de alta parte stai in casa acesteia, asa ca este normal sa participi la cheltuielile cu utilitatile (electricitate, gaz, apa, etc).
Si nu inteleg cum nu te lasa sa te muti, ai 30 de ani si nu te tine legata.

Nu.

Esti majora, ai banii tai si iti ceri voie ce sa faci cu viata ta?
Tu ai nevoie de terapie, fata mea.
Mergi la psiholog. Ai 12 consultatii gratuite pe an cu trimitere de la medicul de familie.
https://www.avocatnet.ro/......-stat.html

Normal ca nu.

Daca noi iti spunem, ca de exemplu nu e normal sa fii,, folosita/exploatata/mulsa de părinți, gata, de maine vei urma sfaturile noastre?
Lasa-ne pe noi, ești destul de matura ca sa faci diferența intre plus si minus, stii prea bine răspunsul, asa ca mai bine începe sa iei niste decizii in favoarea ta.
Cheers

Nu, parintii isi cresc copiii, nu invers. E fix responsabilitatea parintelui. Chiar daca nu are bani, nu poate depinde de copil, atunci clar este profitor. Parintele isi ajuta toata viata copilul, si nu cere sau accepta bani de la el. Ala nu mai este parinte. Cum adica,, nu te lasa''? Din moment ce ai peste 18 ani, nu iti poate impune nimic. Scapa din acel mediu toxic si las-o pe mama sa isi faca bani singura, sa se descurce, sa nu mai stea cu mana intinsa

Cum adică nu te lasă să te muti te tine legat?

Este o situație destul de complexă și poate fi foarte greu de gestionat, mai ales când există un sentiment de responsabilitate față de familie, dar și nevoia de independență. Din punctul de vedere al unei relații sănătoase între părinte și copil, este important să îți ai propria viață și autonomie la vârsta de 30 de ani. Totuși, dacă există o dinamică în care mama ta nu vrea să muncească și depinde de tine financiar, acest lucru poate crea o povară emoțională și materială considerabilă.

Iată câteva aspecte la care te-ai putea gândi:

Comunicarea deschisă – Poate fi util să încerci să discuți deschis cu mama ta despre cum te simți. Spune-i că ai nevoie de independență și că, deși vrei să o ajuți, nu îți poți pune viața pe pauză pentru a o sprijini continuu. Poate fi un subiect delicat, dar este important să îți exprimi sentimentele.

Stabilirea unor limite clare – Dacă mama ta te cere frecvent bani și nu pare dispusă să muncească sau să își caute o soluție, ar putea fi util să stabilești limite clare. Poți spune că, deși vrei să o sprijini în momentele dificile, nu este sustenabil pentru tine să o întreții financiar în mod constant.

Găsirea unui echilibru între ajutor și independență – Poți încerca să găsești un mod de a o sprijini, dar să îți menții totodată independența. Poate că ar fi util să o ajuți să își găsească un loc de muncă sau să se implice într-o activitate care să îi aducă venituri.

Posibilitatea de a căuta ajutor profesional – Dacă mama ta refuză să muncească sau se află într-o stare de dependență emoțională de tine, ar putea fi de ajutor să căutați împreună sprijin psihologic. Uneori, astfel de comportamente sunt legate de frici, traume sau alte probleme emoționale, iar un consilier ar putea ajuta să înțelegeți mai bine aceste dinamici.

Nevoia de independență personală – La 30 de ani, este complet normal să vrei să îți construiești propria viață, să ai un spațiu al tău și să îți urmezi propriile visuri și obiective. Asta nu înseamnă că nu îți iubești mama sau că nu vrei să o ajuți, dar este esențial să ai grija de tine și de propria ta bunăstare.

E foarte important să găsești un echilibru între a-ți ajuta mama și a-ți trăi propria viață. Dacă simți că această situație îți afectează negativ dezvoltarea personală, este important să iei măsuri pentru a o schimba, chiar dacă acest lucru va fi dificil.