Buna ziua tuturor.Problema mea este una mai delicata dupa mine. Iubita mea mi-a inselat increderea, intr-un mod cam penibil dar totusi eu simt ca mi-a inselat-o.Nu conteaza motivul eu asa simt, ma simt distrus ca mi-am pus toata increderea in ea si ea mi-a inselat-o fara sa se gandeasca la asta. Cand am intrebat-o de ce a spus ca a crezut ca am trecut peste.E vorba ca eu am rugat-o sa nu mai pastreze o relatie de prietenie cu fostul ei iubit si mi-a promis ca nu o sa o mai faca si dupa 2 saptamani am avut "norocul" sa descopar ca acestia inca au ramas prieteni si pentru ea a fost mai important ceea ce a zis el, prietenia lor decat ceea ce am rugat-o eu si mai ales simt ca a ales in favoarea lui nu in favoarea relatiei noastre.Ne-am despartit eu fiind cel care a renuntat pentru ca nu e prima data cand face asta pentru baiatul acela, i-am spus ca daca il mai iubeste sa-mi spuna dar ea a spus ca nu si i-a luat mereu apararea a incercat din rasputeri sa pastreze legatura cu el indiferent ce o rugam eu. Oricum sa trec la subiect si sa nu mai deviez, mama ei i-a spus ca nu a fost corect si etic ceea ce a facut ea si dupa cateva ore m-a cautat si a spus ca ma iubeste foarte mult si ca nu ma inseala si ca acel baiat nu inseamna nimic.Am intrebat-o cum de a realizat asta si a spus ca i-a spus mama ei. Ganditi-va cata morala ii facusem eu, i-am explicat cred ca 2 ore incontinuu ca nu este bine ceea ce face si ne destabilizeaza relatia si nu a inteles absolut nimic, dupa sa-mi spuna ca i-a spus mama ei asta ca morala mamei ei este mai importanta si ca nu a vrut sa-mi dea dreptate chiar daca aveam si a alimentat cearta.Ideea e ca am nevoie de ajutorul vostru de asta mi-am spus intamplarea de la 0.Eu am decis sa ii mai acord o sansa dar pe baza infidelitatii am mai avut discutii pur si simplu nu se poate abtine si "da cu piatra in balta" de fiecare data si zice ca sunt eu prea gelos si sa ii ofer mai multa libertate. Poate sunt eu de vina? Sunt prea posesiv? Eu simt ca nu mai vreau sa continui, simt ca nu o mai iubesc ca asta a fost ultima picatura, ca am obosit si ca am acceptat doar din atasament pentru ca stiu ca nu o sa se schimbe.O prietena de-a mea a fost alaturi de mine in perioada asta si sincer fata aceasta s-a dat peste cap intotdeauna sa-mi fie mie bine chiar daca eu eram cu cineva intr-o relatie ei nu i-a pasat si mi-a fost alaturi si dupa ce iubita mea m-a facut sa o urasc din suflet, chiar daca nu am vrut mi-a lasat un "gust amar" cand vine vorba sa ii spun cat o iubesc si simt ca nu mai pot avea incredere sau sa o iubesc ca inainte din cauza excapadelor ei.M-am atasat mai mult de prietena asta a mea, ma simt atat de sigur alaturi de ea, mereu incearca sa-mi faca toate poftele si sa ma sprijine emotional, cu ea simt ca pot sa fiu eu si chiar am ajuns cred sa tin mai mult la ea decat la iubita mea. Nu stiu ce sa fac, sunt atasat de iubita mea dar nu mai pot sa o iubesc cel putin nu pentru moment si nu stiu de ce zilele trecute m-am gandit cum ar fi sa incep sa fiu alaturi si eu de prietena mea si nu de iubita, sa ii dau o sansa.Problema e la mine? Nu stiu ce sa fac as vrea sa fac alegerea corecta.Sa sper ca o sa fie totul intre mine si iubita mea sau sa nu mai aman inevitabilul si sa incerc ceva alaturi de fata pe care chiar am inceput sa o simpatizez foarte mult? Va multumesc pentru rabdare!

Mie personal nu imi place situatia cu iubita ta. Ea ti-a aratat ca individul acela este mai important decat tine. Este dispusa sa riste relatia cu tine pentru a pastra legatura cu el. Si da, ai dreptate si legat de mama ei. Ea asculta ce ii spune mama, dar ce ii spui tu nu este de ascultat. Eu consider asta o lipsa de respect fata de tine. Iti cam dai seama si tu ca relatia nu merge, vorbesti de "inevitabil".
In ce o priveste pe amica ta: inteleg ca e alaturi de tine si e o buna amica. Dar esti sigur ca ar vrea sa fie cu tine? Tu la randul tau esti atras de ea? Te vezi imbratisand-o si sarutand-o? Daca raspunzi cu "da" la toate aceste intrebari, eu in locul tau as intra intr-o relatie cu prietena.

Sa-ti explic mai "taraneste" cum se intampla intr-o relatie:
Esti invitat la o masa foarte bogata, poti alege ce vrei sa mananci.
Unele feluri iti plac mai mult, altele mai putin.
Dupa un timp, vine bucatarul si te intreaba "Care mancare iti place cel mai mult?". Si tu arati mancarea ta adorata.
Din acel moment, bucatarul te va respecta si iti va aduce doar aceea mancare, zilnic.
Tu mai mananci si prin oras cateodata la fast food-uri, fiindca esti mai departe si ti se face foame.
Afla bucatarul si vorbeste cu seful restaurantului, iar acesta te cheama la o discutie. Te pune sa alegi unde vei manca in continuare: la ei sau la fast food.
Si tu alegi restaurantul, fiindca iti da mancarea ta preferata, gratis, la orice ora.
Practic, dupa ce ai semnat contractul, te CASATORESTI cu restaurantul!

Si dupa acel moment incepe calvarul tau.
Mancareata preferata ti-i servita ZILNIC, la toate mesele: dimineata, la pranz, seara, toata ziua si noaptea. Doar acelasi fel de mancare "preferata".
Dupa un timp te plictisesti de "mancarea preferata" si ajungi la o dilema: vei manca toata viata acelasi mancare sau mai mananci pe furis si in alta parte, ocazional?
Daca esti prins, risti sa fii dat afara de la restaurant. Daca nu, atunci mai poti supravietui, poti da idei mai bune bucatarului.

Concluzia:
NICIODATA sa nu te limitezi doar la o singura varianta! Lasa-ti si tie, si partenerului/ei libertate cat mai mult loc de miscare, astfel si evenimentele nedorite de tine pot fi de folos in relatie!

Esti un pic cam prea posesiv intrucat nu-i poti impune nicicui cu cine sa si sa nu vorbeasca. Insa situatia e destul de aiurea si inteleg de ce te-ar deranja. Ar fi ok sa discute cu el dar nu sa fie atat de dependenta de discutat cu el cum e de altfel din moment ce nu poate renunta la rugamintile tale. Eu zic sa porti o discutie lunga, deschisa, sincera cu ea fata in fata pe subiectul asta, sa o tragi de limba de ce tine atat de mult sa vorbeasca cu el si sa ajungeti la un punct comun/compromis.

E un pic deprimanta dar foarte interesanta expunerea ta.

Inteleg ce zici, dar nu pot sa o las sa faca asta, nu i-am interzis sa vorbeasca cu alti prieteni de-ai ei. Doar ca nu mi se pare in regula fiind intr-o relatie sa vorbeasca cu fostul cum nici eu nu incep sa vorbesc cu fosta mea prietena si am rugat-o sa nu o mai faca. Simt ca ii acorda mai multa atentie nu pot sa ma trezesc peste ceva timp si eu sa o iubesc sa ii fac sa ii fie bine si ea ori pe furis ori intr-o zi sa-mi zica ca a prins sentimente pentru el si eu sa raman cu "botul umflat". Nu sunt atat de puternic sa trec asa usor peste asta stiu pentru ca am mai patit de asta si increderea mea fata de ea este asa de scazuta. Am mai patit asta cu o fata si nu mi-a "cazut" bine deloc. Daca eu sunt dedicat atat ii cer si ei. El poate sa fie indiferent nesimtit cu ea sa o injure ei chiar sa ii placa venind de la el dar cu mine e diferita eu nu-mi permit sa fiu indiferent cu ea si nici ea nu ma lasa. In general am observat ca atunci cand obtinem ceva ce am vrut mult scade interesul pentru acel ceva. Spre exemplu mama si cu tata nu se mai iubesc dar inca sunt impreuna, se respecta, s-au atasat. Probabil flacara dintre noi 2 s-a dus mai repede sau mai tarziu dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem "gata caut altul care sa imi aprinda flacara iar" deoarece eu nu am lasat monotonia sa intre in relatia noastra. Facem mereu diferite activitati, iesim in oras si mereu platesc eu toata consumatia, vin cu idei sa mergem in excursii in alte orase, ne plimbam seara ori pe jos ori cu masina, eu locuiesc singur poate sa vina la mine sa se relaxeze de cate ori vrea i-am spus. Tin sa mentionez ca eu am 20 iar ea 18 probabil suntem prea tineri pentru o relatie serioasa? Eu nu mai vreau sa merg din "floare in floare" si caut ceva serios de asta am cerut atat de multe de la ea.

Intreaba-ti inima acest lucru. Alege-o pe cea pe care o iubesti cu adevarat.

E... interesant. Adica, tu ai voie sa ai o prietena pe linga tine, de care acum te atasezi, dar ea nu are voie sa isi pastreze vechiul prieten? A, ca a fost fostul... Dar cam tot aia e.
Eu zic ca trebuia sa ii acorzi libertate. Daca chiar se dadea dupa el, da, pierdeai, dar asta era situatia, oricum ai pierdut-o, si acum din cauza ta, vorba aia, cand ti-o faci, ti-o faci cu mina ta, si se numeste lucru manual. Dar daca era doar o prietenie, tu fiind pe ormul loc, pentru acea intelegere, relatia ta cu ea ar fi avut de cistigat.
Singura ei vina e ca ti-a promis ca nu va mai pastra relatia cu fostul, aici da, a gresit. Dar nu relatia ei cu fostul e de vina, ci minciuna ei, faptul ca nu a putut sa faca ce ti-a promis, desi a spus ca o va face. Si asta e destul de grav intr-o relatie.

Eu am avut muuuuulte prietenii.
Dupa conceptul tau, ar trebui sa nu mai intretin nici o fosta relatie.
Chiar asa?
Am fost si am ramas prieteni cu toti merituosii.
Prietenia intre un barbat si o femeie nu inseamna neaparat si sex, si nu tot timpul!
Prietenia inseamna sa ai insusiri asemanatoare, complementare, sa fiti in rezonanta in modul de gandire.
Si da, sunt prieten chiar si cu multi din sotii fostelor, cu toate ca si ei cunosc antecedentele!
Ne vizitam reciproc, facem programe si chiar concedii impreuna, fara sa ne facem probleme din cauza TRECUTului.

Pai asta e ideea, nu mai am incredere in ea ca m-a mintit nu ca aveam eu o problema cu tipul ala neaparat, i-am spus trebuia sa-mi spuna nu sa faca de cuviinta, i-am zis ca mi-a promis asta, ea se plange mereu ca nu ii acord incredere si cand o fac face lucruri de genul parca face intentionat sa ma enerveze. Eu o lasam sa vorbeasca cu el nu purtam ranchiuna nu este tinuta sub cheie de catre mine. Ideea in sine ca mi-a promis si nu s-a tinut de cuvant oricat de banala e situatia nu imi iese din cap. Doar pentru ca el i-a spus sa o faca a trecut peste promisiunea ei pentru mine. Deci automat este m-a facut sa fiu pe locul 2, fiind neimportant pentru ea si mai rau incalcandu-si cuvantul si nu e prima oara. Eu cum as mai putea sa am incredere in ea cand ea isi incalca cu atata usurinta promisiunele astea banale. Asa am fost invatat de catre ai mei, care au fost foarte stricti cand imi dadeam cuvantul sa mi-l asum cum ar face un barbat, indiferent ca-mi displace sau nu trebuie sa ma tin de cuvant pentru ca societatea sa nu te considere un om fara cuvant. De asta probabil am fost si eu cam dur cu ea dar totusi mi-a inselat increderea si nu pot sa trec peste asta...

Suntem tineri, tentatiile sunt la tot pasul, la inceputul relatiei mi-am impus niste limite mie ca persoana si dupa ei. E vorba ca fostul tot o cheama in oras si el are iubita, si se intampla sa nu vorbeasca 2-3 saptamani dupa brusc el isi aminteste ca ea exista si ea este incantata de acest lucru. Eu am vrut sa ii fiu si prieten si iubit dar ea inca nu-mi spune si are secrete pe care le impartaseste doar cu el si cu el a fost foarte putin. El este "golan" sa-l numesc astfel si este destul de cunoscut pentru antecedentele pe care le-a avut cu fete. Vrea doar sa obtina ceva mai pe intelesul romanului nu-l intereseaza relatia de prietenie si ea nu vede asta de asta sunt deranjat. Ce prietenie sa dezvolti in 1 de cand il cunosti? Ti-am spus nu sunt atat de puternic ca sa fiu inselat prefer sa mi se zica in fata ca nu mai exista nimic.Sunt o fire mai sensibila si urasc asta la mine dar n-am ce face mereu imi fac filme la o despartire ca e vina mea si intru mereu in depresie daca am iubit persoana aceea. Am fost la psihiatru mi-a zis ca nu am incredere in mine si am tot incercat sa am dar tot nu pot depasii pragul asta. Cred ca sunt nebun, stiu ca nu este corect si ca ar trebui sa vina de la ea anumite lucruri nu sa le impun eu si totusi nu pot sa o fac.

Increderea e baza oricarei relatii. Daca nu poti avea incredere in ea, pentru ca ti-a stirbit-o, atunci mai bine stai fara ea, oricum lucrurile nu vor mai merge de acum inainte.

Acordai o sansa tipei care era la greu langa tine poate asa o sa fi fericit cu ea

Parerea mea e ca da esti posesiv si practic o acuzi de ceva ce si tu acum ai ajuns sa faci...sa te "atasezi" de prietena aia a ta! Practic ai facut acelasi lucru

De inselat te poate si te-a putut insela cu fostul si daca nu erai putin gelos, Ba chiar daca ai spus sa nu pastreze legatura cu el, atunci o impingi si mai tare sa o faca. Singura chestia care ar trebui sa fi trebuit sa te afecteze e daca vorbea despre el de fata cu tine.
Ar trebui sa faci ce simti. Parerea me e ca mai bine iti ceva cu fata cealalta, deoarece prietena ta si-a cam pierdut multe sentimente fata de tine, o sa fie perioade când mai face chestii din astea si nu o sa fie bine deloc.