E evident ca atunci cand moare cineva, mai ales o ruda sau o persoana foarte apropiata este foarte trist. Eu am 15 ani si pot spune ca am norocul sa am parte de toti cei 4 bunici, mai putin bunicul din partea tatalui care a murit in urma cu doi ani. Alti prietei de varsta mea au bunicii morti, din pacate. Atunci cand bunicul din partea tatalui a murit am fost socata ca sa spun asa, nu realizam nimic din ce era in jurul meu. Nu am putut merge la inmormantarea lui pentru ca nu locuia aici in tara, doar tatal meu a fost.
Ma bucur ca am putut sa imi petrec copilaria la bunici, la tara. Pe bunica din partea mamei o iubesc ft mult. Cand eram mica mergeam la ea la tara si stateam cu ea. Mi-ar fi foarte greu fara ea, dar din fericire nu este foarte batrana si nici foarte batrana. Ea spera sa mai traiasca sa ma vada mireasa
Bineinteles si fara parinti mi-ar fi greu, nici nu vreau sa ma gandesc. Dar pana la urma odata si odata toti ne ducem.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Iei aer in piept, devii puternic si incerci sa intelegi ca acest lucru nu poate fi evitat de nimeni care s-a nascut. Este momentul greu, dar trebuie sa-ti iei ramas bun. disciplinat, asa cum ar dori.sa va vada. puternici!
Răspunde
Plangi si suferi. Dar eu cred ca te referi la ce faci dupa inmormantare. Sincer e cam aiurea, daca e din familie, apropiat, greu iti mai gasesti rostul in viitorul apropiat. Important e sa ramana cineva alaturi, care sa te sustina si sa te sprijine moral, cel putin un an, ca sa treci mai usor peste acest moment.
Si mie mi-a murit luna aceasta bunicul si pot sa zic ca inca nu constientizez acest lucru. Locuia la tara si cu toate astea intreaga familie ii simte lipsa. Totusi incerc sa fiu mai puternica decat tata de exemplu, ca sa-l sustin si sa treaca mai usor peste decesul propriului lui tata.
Te interiorizezi sau te exteriorizezi.De preferabil varianta a doua cu ajutorul lacrimilor.Prima varianta presupune retragerea temporara sau permaneta din viata sociala si asta duce la multe complicatii pe fond emotional
Nu stiu, dar imi e groaza.Eu stiu cum am reactionat acum, cand o prietena foarte buna mi-a spus, plangand, ca i-a murit tatal.
Sunt un pic trist si abatut. Incerc sa fiu singur un timp, sa imi pun ordine in ganduri. Apoi, incerc sa imi dau seama ca persoana aceea m-ar fi vrut puternica si sa lupt in continuare. E greu dar nu trebuie sa renunti la viata din cauza asta. Trebuie sa revii la viata de zi cu zi cat de repede poti. Mereu va fi un gol acolo, dar acela se poate acoperi la suprafata daca te impaci cu situatia. Nu poti umple golul, dar il poti acoperi.
Te imbraci in negru si te duci la mort.
Daca ti ruda apropiata nu ar fi rau sa ti si un pic de doliu dupa moarta sa.
In urma unui astfel de evaniment nefericit, simt un enorm gol in suflet, iar suferinta nu s-ar putea descrie in cuvinte. E f.greu de spus ce as face in astfel de momente, fiind o fire sensibila cu greu imi pot lua"ramas bun" de la cineva care ma"paraseste"in modul acesta.Trec enorm de greu peste astfel de momente insa viata ne pune si in astfel de situatii, trebuie sa fim noi suficient de puternici pentru a putea merge mai departe...Pers care ne"paraseste"nu o vom putea uita niciodata, va ramane mereu acolo undeva in sufletul nostru indiferent cine a fost sau cum ne-am inteles cu ea
Buna, de multe ori inainte sa se intample o tragedie de genul acesta mai ales daca este o persoana apropiata tie, iti spui ca daca moare x am sa mor si eu de durere, dar cand se intampla parca iti da d-zeu putere sa treci si peste asta.Eu am o perioada in care sunt in stare de soc, plang foarte mult, si mai greu este ca ma inchid o perioada in casa, dar cu ajutorul celor dragi ramasi imi revenin. Nu stiu cum as mai reactiona daca as mai pierde pe cineva drag mie, deoarece tatal meu a murit cand aveam 18 ani, bunicii i-am pierdut unul cate unul pe rand iar acum 5 ani mi-a murit si copilul meu.Nici eu nu stiu cum am trecut(daca pot spune asa)prin toate aceste tragedii.
Unii bocesc in gura mare strigandu-si suferinta in public, altii tac impietriti si fara o lacrima. E mai bine, psihic, de primii fiindca elibereaza durerea, si infinit mai rau de ceilalti pentru ca durerea neexprimata te consuma interior si dureaza.In ce ma priveste mi-as dori sa pot boci si striga, dar fac parte din categoria celor ce sufera in tacere.De asta evit inmormantarile, dar atunci cand e inevitabil sa ma duc, am grija sa ma retrag, dupa aceea, in singuratate absoluta si sa plang traindu-mi tot zbuciumul sufletesc vorbind doar cu mine, cu mortul sau cu Dumnezeu.
Incerci sa accepti...
Tatal meu a murit acum 2 luni, iar mie inca nuºmi vine sa cred ca-i adevarat.
Ma duc la mormant, ma uit la nume si plec distrusa. Nu asimilez inca tot ce s-a intamplat.
Sa se stinga in 6 blestemate de zile, cand in viata lui nu a calcat spitalul, e mai mult decat socant...
Daca te referi cum ma manisfest, pai nu prea bine adica, chiar daca este un strain cu care nu prea am avut de aface si merg la inmormantare nu pot obtine si plag, sunt foarte sensibila la astfel de momente.
Depinde de cine moare, in cel mai rau caz plang, in cel mai bun ies in club cu fetele sa uit ca a murit mortu
Te pregatesti pentru inmormantare si dupa ce l-ai ingropat te omori si tu, ca sa nu fie 2 deodata
Conform specialistilor, doliul trebuie inteles ca firesc/inevitabil, apoi asumat si trait/consumat in consecinta, in functie de gradul de apropiere/inrudire si afectiune fata de persoana plecata.
de ceea ce a insemnat, dar si de golul lasat, si care, eventual, va trebui umplut cumva.
Fiecare, in functie de acestea, dar si de anumite caracteristici foarte individuale ale personalitatii, parcurge perioada urmatoare in felul lui. se retrage, se interiorizeaza, rememoreaza momentele placute petrecute impreuna. sau, incearca sa nu se mai gandeasca, si isi amplifica toate activitatile si implicarile, pentru a se impiedica sa se mai gandeasca la dureroasa pierdere.
Mie mi-a murit un fiu in un banal acident de bicicleta, de atunci sint distrusa nu apreciez nici pe cei care imi stau aproape si ma iubesc, ma-ma inrait nu mai cred in nimic un copil sanatos iti moare in o secunda iar eu lucrez la o batrina care sufera de 10 ani si de trei e o leguma in pat unde sta D-ZEU CIND SE INTIMPLA ACESTE LUCRURI?
Daca asta s-a intamplat inseamna ca asa a vrut Dumnezeu sa fie.Intr-o zi ne vom intalni cu totii intr-un loc minunat unde e viata vesnica.Este 11 noaptea si mama nu stiu unde este
SUCCES!
Cand moare cineva:
-Se cheama medicul constatator de deces
-Se cheama cei de la pompe funebre
-Se cumpara sicriu
-A doua zi dupa deces se face priveghiul
-A treia zi inmormantare dupa care masa de pomana
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
