Credeți că un bărbat ar accepta o femeie cu un copil din prima căsătorie sau nu și daca da de ce

De fapt, o femeie care se respecta ar avea si mila sa creasca copii aleteia, ca nu-i greu deloc, dimpotriva, este in noi maternitatea si dragostea pentru copilasi.

Am sa va spun o poveste reala si foarte trista care va va arata ca sunt si barbati mai puternici decat va imaginati, cu inima si fara prostia aia masculina, numita orgoliu!

Acum 3 ani mi-am pierdut prietena din copilarie, de cancer la creier... a suferit mult si intr-un final, a pierdut batalia cu nemilosul cancer, lasand in urma 2 copii si 1 sot, care era al doilea sot, nu tatal copiilor ei.
Povestea incepe cu ani in urma, cand prietena asta are socul vietii ei, cand sotul ii comunica ca o paraseste pentru o alta femeie. A renuntat usor si la copii, pentru ca cealalta nu avea copii si nu-si doreau o povara, deci prietena mea a ramas singura cu doi copilasi.
La cativa ani dupa divort, cand fetita avea 12 ani si baitelul 5 ani, a cunoscut un alt barbat, un om painea lui dumnezue care a vrut-o asa cum era, si in plus cu tot cu copilasi. Nu i-a infiiat, dar i-a crescut cu dragoste de tata, asa cum ar fi facut-o daca erau ai lui.
Acum 3 ani, prietena mea a murit, iar copilasii sunt si astazi crescuti de sotul mamei lor, care nu s-a mai recasatorit de dragul copilasilor si din dragoste pentru femeia pe care a iubit-o atata. Fata este studenta la medicina, iar baiatul este inca la scoala. Fata a primit cadou la majoratul ei, o masina BMW de la tatal vitreg, care continua sa-i suporte financiar si cu dragoste, atat pe fata cat si pe baiat. Copii inca locuiesc cu tatal vitreg si-l iubesc mai mult decta pe tatal lor natural.
A promis pe pat de moarte, ca copilasii astia vor avea un tata si nu vor ramane niciodata pe drumuri si, se tine de cuvant.

Totusi, acest barbat nu este tatal copiilor, ce-l detemina sa stea si sa creasca copii altuia?
Unde este orgoliul ala de care vorbiti aici?

Nu știu de altul, dar dacă ar fi cazul meu eu așa văd lucrurile:
Dacă am o relație cu femeia respectivă, și lucrurile sunt serioase, atunci cât că e născut din materialul genetic al altuia, aș accepta acel copil ca un fiu vitreg.

Aca o iubeste sigur ca o accepta cu copil cu tot.Eu am o prietena care a divortat el a luat-o cu copil cu tot si mai au impreuna un copil.

Eu nu as putea accepta desi sunt multi care accepta. Odata in viata ma casatoresc deci as avea unele pretentii... altii poate nu ar avea!

Eu am fost crescut de un alt barbat decat cel care imi e tata biologic.Mi-a oferit o educatie aleasa, este un om foarte bun caruia nu am ce sa ii reprosez.Sunt barbati care nu pot avea copii din cauze medicale si accepta o femeie care are deja unul.Si sa stii ca nu trebuie sa fii prost. Daca ii e simpatic copilul femeii respective, de ce sa nu il,, adopte''?

In niciun caz nu l-as da la stat.E sange din sangele meu, cum sa fac asta? Daca ma gaseste copilul peste 20 de ani eu cum sa apar in fata lui? Daca as fi femeie, mai bine raman fara un barbat langa mine decat fara copilul meu.

Ce de lume 7âmpită pe-aici... Inclusiv autoarea întrebării. Zici că vorbiți de animale domestice, nu de ființe umane...

Https://trubadurprinavalon.wordpress.com/......40-de-ani/ - no comment!

Cit despre fericire, da, ea trebuie sa vina din interior, insa se stie ca oamenii cu relatii, inconjurati de prieteni, sunt ma fericiti, deci relatiile intretin fericirea. Caci, la urma urmei, ce poate fi mai frumos in lumea asta decat a iubi si a fi iubit?
"niciun barbat cu jumatate de creier in cap sau mai mult nu ar creste copilul altuia." Da. E perfect adevarat. Problema insa e ca nu iubim cu creierul. Nici mie, rational vorbind, daca stau sa ma gindesc acum, nu mi-ar conveni sa cresc copilul altuia. Dar, daca nu as fi insurat, si as da peste o femeie cu un copil care sa fie demna de dragostea mea, lucrurile s-ar schimba dramatic, as fi gata de dragul ei sa il accept si pe copil. Eu cred ca tu nu ai habar de ce inseamna compromisul in dragoste. Nimeni niciodata nu primeste exact ceea ce isi doreste atunci cand isi descopera partenera, si e o nebunie sa te astepti de la partener sa iti ofere tot ce ai vrea, sa iti implineasca toate asteptarile. Mereu apar compromisuri (o accepti in ciuda a..., pentru ca ea este...), care determina cuplurile sa mearga mai departe pana la casatorie in cazul in care compromisurile sunt mai mici, sau sa se desparta daca compromisurile necesare mentinerii relatiei sunt mai mari decat dragostea ce ii uneste. Copilul unei femei e desigur un compromis pe care il faci, unul mare, dar nu de netrecut. Femeia poate sa fie de treaba, si in acest caz sa fie mai OK decat daca ai lua una singura care sa stie doar sa iti toace bani, e doar un exemplu. Totul depinde de la caz la caz. Dar, in general, femeile ce au crescut un copil, stiu ce e viata, pentru ca nu le-a fost usor sa il creasca, si de aceea au capul pe umeri, ceea ce le poate da un avantaj fata de cele singure. Deci hai sa terminam cu prostiile ca e sfirsitul lumii daca o femeie se trezeste singura cu un copil.

Da, dacă este hotărât să-și întemeieze o familie.