Cum scap de singurătate și de virginitate, cu o persoană care să mă iubească și pe care să o găsesc? Cum găsesc și eu persoana potrivită? Ce pasi trebuie sa fac? Nu mai vreau sa raman asa.

Am incercat sa va urmez sfaturile anterioare, dar tot nu funcționează si nici sa mai am rabdare ani de zile nu mai vreau sa am. Pentru mine chiar e o problema sa fiu virgina fara relatie, si neiubită la varsta mea, sincer.

Alte fete de varsta mea au relatii, chiar si copii, sunt si logodite, sunt mutate cu iubiții lor, si-au inceput viata sexuala, numai eu nu.
Nici nu am cu cine sa vorbesc si sa spun mereu ce ma deranjeaza si enervează.


PS: Nu mai vreau sa primesc mesaje in privat de la cei neserioși.

Cer sfaturi si ajutor si sa scap de singurătate si de virginitatea asta de rahat.

Chiar nu stiu ce sa mai fac, fraților.

Mulțumesc!

Chiar daca o găsești nu cred că ți mai eliberează medicamentul.
Egaaaal, nu i lua în seamă. Nici pe mine, trebuie sa decizi singura ce i bine pentru tine.
Ti'a zis cum sa le iei pe astea? Daca nu, începe cu o jumătate de pastila.
Ajuta, ajuta, ajută negreșit și chiar prea bine.
Dar n'as vrea sa te bazezi pe ele, vreau să lupți tu.

Nu, nu mi-a zis...
Am luat mai devreme jumate de pastila, dar parca incep sa ma simt din nou naspa.

Lupt, dar si cand obosesc si sufar din nou...

Cum ești? Cum ți se pare, își face treaba?

Sunt liniștită așa, dar in același timp, parcă tremur puțin și am o senzație de frică inexplicabilă. Nu știu de ce.

Cred că da, nu prea îmi dau seama acum...

Frica inexplicabilă e anxietatea.
Te vor liniști pastilele, dar trebuie sa cauți SURSA anxietății NU doar sa tratezi simptomul in sine.
La nevoie, iei o pastila întreaga dar sa nu depășești de 1 întreaga în 24h.
citeste despre modul de administrare, crează'ti un program de somn mai bun: 21- maxim 22 sa fii la somn.
Răbdare, exercițiu, luptă - victorie.
Nu ești nici singură și nici singura care trece prin asta, ok?
Ai spus că ți ai pierdut o soră, probabil mama ta suferă mult mai mult decât tine, dar în același timp nu se arată, încearcă să fie tare pentru tine. Deci, fii blândă cu ea, mai încearcă să povestiți, nu te răsti, nu o necăji.
Evită energizante, cafea, cofeina, cola, cacao, ciocolata neagră, alcool și orice altceva care ti'ar putea "stimula" sistemul nervos.
Evită și știrile și orice informație / poveste sau chiar persoane care ți-ar putea strica dispoziția.

Da, si am mai rămas cu o soră, din cele două. Eu sunt cea mai mare dintre surori.

Stiu ca ii este si ei greu, dar noi evitam sa discutam despre tragedia asta, rareori se întâmplă sa deschidem subiectul despre asta. Foarte rar. Dar sa stii ca si pe mine ma doare, chiar daca nu vorbesc mereu despre asta nicaieri. Nu vreau sa fie nimeni in locul meu si al nostru.

Sincer, daca soțul ei nu ar mai fi fost in peisaj, noi ne-am intelege ca doua surori, mereu. Dar el a incercat de multe ori sa bage ceartă intre noi doua, chiar si ura, pentru ca stiu prea bine ca nu ma suporta, mai ales ca s-a comportat urat cu mine ani de zile. Da, m-a crescut si el alaturi de mama, dar a facut-o doar ca sa fie cu mama, pentru ca pe ea o iubeste. Eu de mica am simtit tot. Mai nimeni nu m-a iubit, in afara de mama, ca e normal si stiu ca ma iubeste si bunicul meu, adica tatăl ei, care nu mai este printre noi nici el, de 4 ani (in ianuarie se împlinesc 5)

Acum traiesc cu frica si parca am impresia ca mi se va intampla ceva rau, nu stiu de ce.

Sper sa nu fiu singura, deși nu prea am tot timpul cu cine sa vorbesc si asta ma doare ingrozitor...

Cred ca tot 3 pastile pe zi trebuie sa iau si pe acestea, ca la mine nu prea isi face efectul doar o jumate de pastile sau una singura. Nu stiu, am sentimente amestecate si emotii. Mi-e greu sa explic concret...

Sufletește, chiar si fizic, ma simt singura...Mi-e greu si nu o spun ca sa ma plang, dar asa e.

Răbdare, nu te arunca din prima. A fost prima zi.
Când te liniștești, începe să cauți cauza fricii.
Dar din ce vad eu aici sau poate greșesc, simptomele îți apar mai mult seara decât pe timpul zilei?
E violent, agresiv cu tine? Poate chiar el e cauza.

In secolul XXI ideea ca masturbarea dauneaza este simptom de ticneala.

Exact...Ai dreptate. Mai mult seara/noaptea am aceste stari pe care nici nu pe pot controla si tentația de a ma tăia iar cu cutitul sau lama pe mana, etc. Majoritatea crizelor si tentativelor de suicid pe care le-am facut, au fost seara sau noaptea. Si ziua ma simt naspa, dar noaptea o iau razna si durerea mea e tot mai mare.

Verbal, da. Foarte. O data era sa fie si fizic, dar era si mama de fata si nu s-a întâmplat, dar psihic, da. Si acum imi vine sa plang, cand imi aduc aminte de tot ce mi s-a întâmplat. Mama ii lua mereu apararea... Oricum, el e pe primul loc in viata mamei, ca mna. Dar mi-a facut foarte mult rau si am ramas cu niste traume si temeri mari, chiar cand il vad pe undeva.

Pe langa faptul ca nu am avut propriul parinte langa mine, l-am avut pe omul asta, care m-a distrus si mai tare, decat am fost de la abandonul "tatalui". Niciodată nu m-am simtit acceptată si iubita, nu a vorbit frumos si mine, asa cum face cu sora mea, care este copilului, chiar din sange. La mine a țipat si a vorbit urat cu mine de cand s-a luat cu mama, dar ei nu ii spune nimic.

Ma doare sa stiu chestiile astea si sa imi aduc aminte de ele. Vreau sa mor. Sper sa reusesc sa plec din locul in care m-a distrus psihic, deși sunt plecați in străinătate, dar mna. Nu stiu ce sa mai zic. Mi-au dat lacrimile. De cate ori imi aduc aminte de ce mi-a facut si soțul ei, ma apuca plansul si toate gândurile negre.

De unde să încep, așa cum ți am mai spus: nu e dracu atât de negru pe cat pare.
Faptul că resimți frica, ba mai mult, te apuca plânsul doar când te gândești la ratatul ăla (iarta'mi aciditatea) reflecta faptul că e un personaj toxic pentru tine și cel mai probabil el este cauza degradării tare. Cred că sună cam dur "degradării" ăsta. In fine, totuși e un lucru bun: am găsit cauza sau una din cauzele problemelor tale, vezi? Ti-am spus că nu ești nebună.
Agresivitatea lui față de tine, abandonul, dar și diferența pe care o face între tine și sora ta și aici vreau sa fac o paranteză (mi'as dori sa dai dovada de putere și înțelepciune și să te înțelegi cu sora ta, sa i oferi bunătate NU este ea vinovată) toate acestea au condus la ceea ce tu resimți azi.
Totodată, abandonul, dar și lipsa de iubire/ afecțiune, te au aruncat în această "vrajă" după un "iubit", un sentiment fals daca mă întrebi pe mine, ba mai mult, ajunsesei sa vezi și faptul că ești virgina ca pe o problema majoră și o piedică în viața ta ceea ce e total eronat. Dar nu'i bai, acum sper că te ai convins că nu ești nebună, iar simptomele, stările și acest "false flag" sunt datorate faptului că ai văzut / trăit / simțit ceea ce nu ar trebuie sa vadă / trăiască/ simtă niciun copil, dar mna... lumea nu e chiar un loc perfect. Tot ce e important acum, e faptul că răul și tot ce a fost mult A TRECUT.
Ești mare acum, e doar o chestiune de timp până vei părăsi casa și în special pe nemernicul ăla.
Nu are rost sa mori, nu are rost sa ți faci rău, repet, e doar o chestiune de timp până îți vei lua zborul.
Nu am înțeles, cine e plecat în străinătate: el sau și mama ta? Daca e plecat în străinătate, încurajează'te singura: e departe de tine, nu ți poate face rău.
Daca tipul ăsta e unica sursa a necazurilor tale, toate aceste lanțuri se vor risipi in momentul in care vei fi departe de el.
Până una alta, in ce oraș ai vrea sa te muti? Uita'te pe internet despre chirii, prețuri, fa ți niste calcule (nu vorbi despre ele). De obicei, proprietarii vor cere o garanție, te vor pune sa plătești 2 chirii prima data. Dacă găsești o garsoniera la 150€, va trebui sa plătești 300€ din start, după care sa ai banii necesari pentru minim o luna de trăit (timp in care îți cauți de muncă în orașul pe care l.ai ales).
Daca amândoi sunt plecați în străinătate, nu le poți cere 1200-1500€? Mă gândesc că ar fi suficienți sa ți asiguri chiria, utilitățile și cele necesare pentru o luna bună în care sa ți găsești și job.
Nu ai nicio fata prin sat pe acolo care lucrează printr'un oraș mai mare sa te ajute de început? Asta ar fi o variantă "low-cost", dar din nou: nu te încrede în oricine.

Mulțumesc totusi ca ma intelegi.

Nu, amandoi sunt plecați de 4 ani, si este si sora mea plecată cu ei, in străinătate...
Dansul este soțul mamei de acum, nu tatăl meu, dar si acela m-a abandonat si nu am simtit iubire de nicaieri. Asta a lui mama nu m-a suportat niciodată si stiu asta, din propriile lui motive, poate, dar chiar si asa...M-a distrus psihic cat am stat in casa cu personajul asta. Imi e frica si acum cand vorbesc despre asta si ma ia plansul de fiecare data. Ma doare ca nici de "tatăl" meu nu am fost dorita, si nu am reușit sa am o relatie buna cu niciunul din barbatii din viata mamei (l-a avut pe omul cu care m-a conceput si omul asta cu care e acum si despre care am vorbit si mai devreme). Da, m-a crescut, dar asta ca sa aiba mama motive de a-l iubi, nicidecum ca m-ar suporta pe mine. Si chiar cu asta a fost mama si dinainte sa se ia cu omul cu care ea m-a conceput; si dupa divort, s-a pus inapoi cu omul asta pe care il pune pe primul loc, dupa părerea mea... Ziceam ceva, ăsta ma trimitea la "tata", care lui nici nu ii pasa de mine. Eu nu am avut parte deloc de afecțiunea unui barbat, decât pe cea al bunicului meu de pe tata, dar putin, el a murit in 2021 dar in rest, deloc. Pe nimeni.

Si eu chiar imi doresc sa am un iubit si sa imi incep si eu viata sexuala si nu doar de asta, ci sa ma simt si eu iubita in sfarsit de un barbat si poate sa am si eu familia pe care eu de mica nu am avut-o. Iar ma ia plansul si scriu mesajul asta cu lacrimi in ochi. Vreau si eu sa simt dragostea adevarata pe care nu am simțit-o niciodată cu adevarat de la cineva masculin, in afara de bunicul meu, care el nu mai e si ma doare ca nu o am, si nici prea mult nu mai vreau sa astept.

Azi, sa ma ierte Dumnezeu, ca e sărbătoare mare a Maicii Domnului, am pus o tura de haine la spalat, sper sa ma ierte. A fost fara sa vreau si fara sa imi amintesc ca azi nu se spala; dar am facut si o ciorba de legume si cu carne de porc, tăiat cubulețe si ma doare enorm cand vad masa goala si nu am si eu un iubit cu care sa mananc ceva, parca mi se taie pofta de mancare instant. Ma doare, nu pot spune sentimentul. Imi place si sa gatesc foarte mult si incep sa am o foarte mare implicare sufletească si empatie pentru gatit, pana imi amintesc ca sunt singura si de fapt nu am cu cine manca. Pot sa am frigiderul plin, dar daca masa e goala, ce folos?

Nu ma pot ajuta, au multe datorii, mai ales de la moartea surorii mele mici si de cand s-au mutat intr-o alta chirie. Si de ala nici nu vreau sa aud, toata viata am avut "ochi scoși". Mamei imi este rusine sa ii tot cer, "tatalui", el deja e un nimeni pentru mine, ca m-a abandonat de mica si mna. Nu am.

Super, continua cu gătitul, poate vei face chiar și curs de bucătar și ajungi sa și lucrezi in domeniul asta.
Toate la timpul lor, pas cu pas, îți amintești?
Vor scăpa de datorii și poate te vor ajuta sau poate că deja te vei descurca singură până atunci.
E bine că e plecat.
Răbdare, ce a fost greu s-a dus.
Important acum e sa te liniștești, iar stres-ala că mereu ii uit numele, te va ajuta.
Te iartă și doamne doamne , poate chiar el te ține singură, daca crezi că dai de iubirea vieții și după te abandonează și asta? Te'ai distruge de tot, așa, mai bine te vindeci, iar după vedem ce'o veni.
Capu sus.

StressClean, da

Nu stiu, dar ma doare si ma simt descurajata, nu mai vreau sa fiu nici singura. Ma distruge si singuratatea asta, nu stiu. Macar de as avea cu cine sa mai vorbesc si sa ii spun durerea mea. Mi-e greu asa...

Ai dreptate, stiu. Nici sa vina un alt nenorocit in viata mea, pe langa cei de care am dat pana acum (am scris si la primele intrebari despre cineva), nu mai vreau sa dau, sincer...Macar de ar veni acel cineva care sa simt iubirea de data asta, odata. Incep sa plang numai cand vorbesc despre asta, sincer. Tânjesc dupa acea iubire din partea unui bărbat si chiar sa scap si de virginitate, fiindcă eu nu mai ma simt bine nici asa. Si hormonii mei o mai iau razna de cateva ori pe luna. Pe toata luna septembrie nici menstruație nu am avut deloc, doar simptome, dar sange, deloc. Macar de as fi avut mândria ca mi-am început viata sexuala si sa fiu si eu in rand cu lumea, dar asa...Sunt zile in care imi doresc sa fiu si mama, dar cu cine, in ziua de azi? Doamne, ca nu mai pot!

Răbdare, pune'te la punct tu pe tine prima data.
Poți construi o casa rezistenta pe o fundație de paie?!

of, ma doare...

Nu, dar totusi, ma simt naspa.

Din durere se nasc campionii?
Ia'ti pastiluta, iar acum că e seara fa ceva ce ți place ție să te distragă puțin de la starea nasoală sau citește, numai bine, te va obosi și poti sa dormi.
Apropo, ai vrea ca și copiii tai să treacă prin ce treci tu?
Privește'ti mama, crezi că e fericita? Sau face parte din categoria "breloc" despre care vorbeam acum câtva timp?
Ai vrea aceeași soartă?
Astea's teme pentru mâine, ideea cu cititul cred că e buna. Alege'ti ceva de citit, te va obosi și poti sa dormi. Totodată, vei fi concentrata acolo și vei vedea că: surpriză, stările tale nasoale care de obicei își fac apariția doar seara nu'si vor mai face apariția sau nu vor mai fi la fel de intense, după care se vor rari, după care vor dispărea complet că doar nu trăim o viață întreagă cu frică, nu? Suntem oameni mari acum.

Am luat-o mai inainte, sper sa isi faca efectul.

Normal ca nu...
Imi doresc (ca) copiii mei sa aiba parte de ceea ce eu nu am avut, adica, de tot ceea ce este mai bun. Sa nu stie ce înseamnă lipsa unui părinte si a iubirii, si nici suferinta sa nu o cunoască. Sper ca fiul meu, pe care imi doresc sa apara pe lume si sa fie la mine in burta, sa simta dragostea si implicarea ambilor parinti din viata lui, sa nu fie nevoie sa i-l arat pe "bunicul" lui de care si-a bătut joc de mama si bunica lui, cat era mica. Din el vreau sa il fac "om mare" in adevăratul sens al cuvantului si sa fie contrariul acțiunilor si comportamentelor multor băieți din ziua de azi. (Pt început, imi doresc tare mult sa am un fiu, primul meu copil)

Dar totusi doare.
Din pacate, stiu ca si mama a trecut prin multe si este o femeie puternica, inca de la 20 de ani, cand m-a adus pe mine pe lume. As da totul ca mama mea sa fie din nou fericita si sa nu mai cunoasca vreodata suferinta.

I-as fi facut eu o "bucurie" cu un bebelus in familia noastra, dar din N motive, din pacate nu se poate acum, la mine. Mi-e foarte teama ca nu o sa mai am cu cine întemeia o familie...Mama, din spusele ei, nu mai poate face copii.

Daca as fi avut parte de binecuvântarea si fericirea multor fete de varsta mea (cu casatorie, copii, familie sau relatie), eram si eu mai bine. Dar nici bunica tânără nu o pot face pe mama, ca mama tânără a fost si a suferit alaturi de mine.

Își face, își face efectul.
Care parte din: ai nevoie de odihna/pune'te la punct cu somnul, nu o înțelegi?
Fie ca dorințele sa ți se materializeze, dar până acolo fă ochii mari și NU repeta greșelile ei și NU te grăbi in decizii și acțiuni.
"Mi'e teama că n am cu cine întemeia o familie" -da, traim într'o societate deja din ce in ce mai nesigură, DAR daca continui sa ți faci rău singură și nu dorești sub nici un chip să te ambiționezi, șansele de a-ți face o familie SCAD DRASTIC.
Ce copil sa mai facă? Nu e destul cat te ai chinuit tu?
Cine știe ce neanderthal este "călăul" care ar fi trebuit să te protejeze.
Revenind la somn, pare că trebuie să fiu mai explicit.
De preferat: ora 21 in pat, pregătită de somn.
Somnul e extrem de important în cazul tau, de fapt este extrem de important pentru noi toți.
Meeeeam după câteva zile în care am crezut că ai crescut mare, "nu te a lăsat inima" și ai mai aruncat o comparație între tine și restul acum pe final, nu era necesară totuși.
Ai crescut intr'un mediu toxic, iar tu crezi că e o idee buna sa aduci pe lume un bebe și să locuiți împreună în ACELASI MEDIU TOXIC?
Nu'ti cunosc familia, dar am curaj să bag mana in foc că intr'un scenariul de genul, ai fi scoasă afară cu tot cu bebe de nenea ăla.
BĂ, revin'o pe pământ.
Profită de pastiluta și culca'te.

Am insomnii, nu pot sa dorm, nici daca m-ar plăti cineva.

Pai da, pentru ca m-am saturat sa le vad pe fetitele astea de 13-14 ani, sau chiar de varsta mea, sau whatever, oricare, care au relații si se mai si lauda si eu NU AM. Normal ca ma doare. Nu vreau sa revin la comparații, dar doare ca dracu. Eu am 19 ani si nu am avut nicio relație in viata mea si nici iubire si afecțiune adevarata de la cineva n-am primit. Nu pot dormi, nu ma simt bine. Si somnul mi-e ca dracu. Sincer.

Am luat pastila, ea imi da o usoara senzatie de amețeală si somnolenta si calmitate, dar de durut tot ma doare sufletul pentru tot, mai ales pentru singuratatea ce o am si simt. Nu mai vreau. Imi vine sa plang de frustrare si de viata asta de bullshit ca am avut-o mereu.

Stiu ca nu pot aduce pe lume un bebe in acest cămin, dar mna. Eu ce sa fac? Sa ma împușc? Mi-e si mi-e greu asa. Macar sa ma simt si eu iubita de cineva.

M-a protejat pe dracu, mai mult am plans si tremurat de frica, decât sa ma simt om si sa am liniste. Jignita si amenințată, nu mai spun. Sper sa mor mai repede, numai cand imi aduc aminte de tot ce mi s-a întâmplat.

Altele sunt bine si au iubiti, numai eu NU AM. Totul e ok, pana le vad pe alea cu iubiți chiar de mici si eu dau numai de nenorociți care imi cer nuduri si se prefac ca ma vor. Imi vine sa ma spanzur dracu, numai sa simt si eu odata iubirea adevarata. Ma ia plansul la ora 1 jumate noaptea. Am ajuns sa adorm pe la 3, 4 sau chiar 5.

Update: Nu am dormit toată noaptea. Nu am putut închide ochii deloc.

La vârsta aia, e mai mult pedofilie. In fine
Nici nu vei avea parte de ceea ce ți dorești daca doar disperi și te neglijezi.
Nu poți dormi? Închide ochii și stai in pat cu forța. Fara tv, PC, telefon, lumina.
Te vei învârti ca Intr:o oala in clocot timp de câteva zile - 2 săptămâni după care organismul se va obișnui cu noul program.
Luptam și noi sau?
Nu te ai plictisit de atâta plâns? Nu ai observat că nu rezolva nimic plânsul doar te liniștește pe moment?
Nooooormal, ești o jucărie sexuală în ochii unui puști care de abia acum descoperă viața.

Pai este pedofilie, dar astea au noroc, eu nu. Dumnezeu vrea sa ma vada suferind in continuu, singura. Ceea ce eu nu mai vreau sa fiu si dau doar de niste escroci pe care tot Dumnezeu mi-i da. Sa le dea lor asa ceva, nu mie. Nu e destul ca eu am crezut fara tata si de soțul mamei am fost abuzata psihic destul? Chiar nu e destul, sau trebuie sa o iau razna de tot?

Incerc sa lupt, dar si obosesc, cand ma vad singura peste tot, crede-ma. Mie singuratatea si negăsirea omului care sa ma vrea cu adevarat imi face FOARTE MULT RĂU. La propiu.

Ba da, m-am plictisit, dar ce sa fac? si acum am început iar sa plang.

Nu ma intereseaza ce este, ok? E un bou si punct. Jucărie sexuala o fi maică-sa/taică-său, nu eu.

Nu vreau eu sa disper, doar ca nu mai pot singura si fara sa vorbesc cu cineva vreau doar sa am si eu parte de iubire, cum multe au si eu NU.

Și ce am zis că facem când obosim?
Stai puțin: singura/singurătate, ai mai spus că ambii sunt plecați în afara. Deci tu locuiești singura acum in casă 24/7?
Ieși, plimba'te, socializează cu vecinii, fa ți un abonament la sala.
Bucură'te de ultimile raze călduțe ale soarelui.
Poți să-l ai consilier pe Sf Petru, daca tu nu conștientizezi și te ambiționezi NU se va întâmpla nimic magic.
E la fel ca in cazul unui alcoolic, până el singur nu realizează că se autodistruge nu-l va ajuta nicio pastila, nici un psiholog pe lumea asta.
Cat despre Dumnezeu că tot îl cerți atât pe aici, El zice că omul se îndreaptă prin iubire, acum mna, nu știu ce să zic.
Tu ai vrea să accepți langa tine o persoana care se taie, plânge non-stop și nu vrea sa depășească momentul?
Îți va prezenta siguranță?
Schimba'te. Lupta. Crește.
Ai "stat"19 ani singura, nu mai reziști câteva luni - 1 an?
Când vei pleca de acasă, in chiria ta tot singură vei fi, știai?
Vei avea un job de 8-12 ore după ajungi acasă și mai trebuie sa faci curat, sa ți gătești etc.
Ce vrei tu de fapt?
E toxic locul de acasă sau nu?
E un personaj negativ omul ăla sau totuși n ai vrea sa scapi de acolo?
Nu ești prea hotărâtă.
Vrei, vrei, vrei - toată lumea vrea, e nevoie de timp.
poti conduce o mașină fără să treci prin partea teoretică și practică? Poți, da' se lasă cu dosar.
Înțelege că în momentul de față ești o țintă, o victimă, o pradă ușoară.
Caută să te îndrepți, sa te stabilizezi, sa fii pe picioarele tale - asta trebuie sa ți fie prioritate.
Fara o țintă clară în viața, te vei învârti intr'un cerc haotic și vei realiza ca trece timpul pe langa tine.
Ai fost chinuită mică, te vei chinui și adult. Breloc.
Chiar n-ai orgoliu in tine?
N-ai si tu putina coloana vertebrală?
Fii egoistă, stabilește'ti scopuri mărețe, calca și pe cadavre daca e necesar, dar atinge'ti țintele.
Îți vezi virginitatea ca pe un blestem. Fii mandra de tine că NU te poate arăta nimeni cu degetul, n a tras niciun papagal de tine.
Unde ti'e mândria? Ești sigură că e o problema asta sau ai o imagine de ansamblu cam distorsionată?
Hotărăște'te ce vrei.
Iubirea aia din poveștile cu zâne și-o dorește toată lumea, dar nu suntem în povesti aici - bun venit in lumea reală.

Da, ei sunt plecați in strainatate de cand aveam 15 ani si m-a lasat in grija bunicii de pe mamă, dar acum sunt singura acasa si am mai stat si singura. E plecata si bunica mea.

Stiu, ai dreptate, dar nu stiu de ce, mi se intampla iar sa simt frustrare si tristete, nu stiu, si singuratatea asta ma cam distruge, in sensul ca nu am si eu un partener langa mine. Ti-am zis, si hormonii mei cam "zboara".

Ba da, am orgoliu, mai ales cu oamenii care ma calca in picioare, la un moment dat.

Acum, cat sunt singura acasa, nu e toxic, dar din totdeauna cam a fost. Deci da, locuiesc iar singura. Fac mancare, curat, etc.

Azi am sunat medicul de familie pentru a-i cere o reteta pentru Alprazolam, dar nu a răspuns la telefon...Ca vreau sa iau si de alea pe langa StressClean.

E omenește sa simțim frustrari, durere, frica etc etc etc dar nu e omenește sa facem din asta capăt de drum.
Bunica unde a plecat?
Poți discuta cu ea? Poate e mult mai receptivă decât mama, încearcă să discuți cu ea.
ce e alprazolam asta? După nume suna a ceva din categoria psihiatrilor nu generaliști.
Nu te îmbuiba de pastile. Combinații de pastile, stres, plânsete și ce alte stări îți mai induci, îți dau peste cap sistemul hormonal.
De ce nu te duci direct in cabinet, sa te vadă, sa vorbești direct nu telefonic?
Și un set de analize ar fi bun, garantat ai și ceva deficiențe de vitamine.
Discuta cu bunica, poate vei găsi un aliat în ea.
Și încă o dată: creează ți un program de somn.

Nu, nici cu ea nu se poate. Nimeni nu ma asculta si nu ma intelege in familia asta, ca idee. În primii 2-3 ani de cand am ramas cu ea (eram in liceu), se comporta foarte urat cu bine, consuma des alcool si se lua de mine, ma facea sa plang...Acum si-a mai revenit putin, dar tot nu pot vb cu ea. Nu ai voie sa spui deloc ce ai pe suflet. Nu e deschisa si nu intelege.

Sunt pastile psihiatrice, mai pe scurt, XANAX. Pai am avut alta treaba ieri...

De aia nu mi-a venit mie menstruația in toata luna septembrie? iau și anticoncepționale Yasmin, pentru PCOS.

Este plecata la actualul ei sot (cu care si-a refăcut viata acum 2 ani -bunicul decedat fiind acum 4 ani) si sta toata luna asta acolo.

NU, nu ma pot alia nici cu ea.

De ce oare alea de varsta mea sunt atat de norocoase, sau mai mici? Vreau si eu sa am o relatie cu cineva si poate chiar și un copil eu ma simt singura si pierduta. Ma înnebunește chestiile astea, nu mai pot si nu mai vreau.

Vreau si eu sa fiu mama Vreau sa fiu si eu iubita cuiva m-am saturat dracu, iar o iau razna!

Nașpa situație.
Dar toate acestea, te vor întări pentru ceea ce urmează.
Eu cred că vei fi un adult responsabil, învață din greșelile lor.
Neahhhh, doar din atât sa o iei razna? Nicio șansă
Așteaptă primăvară și ia ți job.
Mai sunt 3 săptămâni și vine mamaie, chiar daca nu te înțelege macar mai ai pe cineva acolo cu tine sa ți țină de urat. Așadar, cum spuneam: ce a fost mult, a trecut.
Stresul e un monstru.

Mnah...
Mi-e ok si fara ea. Eu vreau barbat, nu pe mamaie

Pai da...Chiar si din atat. Ca mna, m-am saturat sa tot astept si sa nu am si eu pe cineva, cum altele au si eu nu. Imi vine sa le bat, jur!

Eu vreau sa am o relatie si sa ma mut cu acel barbat, sa ma ia de aici, nu ce spui tu acolo.

Ai zâmbit? Facem progrese.
E bine sa vrei uneori ), e posibil să apară un bărbat, sa te ia de acolo, dar e și foarte probabil sa te treacă granița.
Prima data ai nevoie sa te recalibrezi, iar după poți face ce vrei.

Am zâmbit...

Of, dar eu m-am referit la altceva, adica la cineva ok de data asta, care sa ma iubeasca, nu cum tot am dat pana acum.

Mda, e bine sa vreau, am uitat sa spun. Numai ce mi-am dorit mereu, nu mi s-a îndeplinit niciodată.

M-ai oute acuza că sunt libidinos dacă i-aș fi propus să o facem împreună, sau să se filmeze și să îmi trimită și mie imaginile. Dar nu am făcut / spus asta!
Doar i-am recomandat să scape de tensiunea pe care ea însăși recunoaște că o are.
Așa cum și tu ai dat sfaturi bune, am încercat și eu să pun o cărămidă mică în tentativa de construire a unui punct de redresare pentru această fată atât de nefericită.