Cum scap de singurătate și de virginitate, cu o persoană care să mă iubească și pe care să o găsesc? Cum găsesc și eu persoana potrivită? Ce pasi trebuie sa fac? Nu mai vreau sa raman asa.

Am incercat sa va urmez sfaturile anterioare, dar tot nu funcționează si nici sa mai am rabdare ani de zile nu mai vreau sa am. Pentru mine chiar e o problema sa fiu virgina fara relatie, si neiubită la varsta mea, sincer.

Alte fete de varsta mea au relatii, chiar si copii, sunt si logodite, sunt mutate cu iubiții lor, si-au inceput viata sexuala, numai eu nu.
Nici nu am cu cine sa vorbesc si sa spun mereu ce ma deranjeaza si enervează.


PS: Nu mai vreau sa primesc mesaje in privat de la cei neserioși.

Cer sfaturi si ajutor si sa scap de singurătate si de virginitatea asta de rahat.

Chiar nu stiu ce sa mai fac, fraților.

Mulțumesc!

Se pare că nu m-ai înțeles. Eu nu mai repet de 1000 de ori același lucru.

Dispari de pe rețelele de socializare, sa nu le mai vezi. Zâmbetul din poza nu reflecta și realitatea mereu.
Da, ești copil și e mult mai bine pentru tine așa decât exemplele pe care le ai oferit tu. Dumnezeu, karma, univers sau cum vrei tu sa i spui nu ți dă nici cancer, nici moarte nici nimic.
Ce vei rezolva daca te mutilezi? Apare iubi? Eu nu cred că apare.
Ce rezolvi daca te omori?
Te'ai gândit că în momentul în care te tai, e posibil sa faci vreo complicație din care sa nu mori, dar poate sa ajungi leguma? Știi ce e aia?
Sau intr'un căruț, invalidă etc.
Te'ai gândit la astea? Cum ar arata viața ta atunci, dar dorințele tale? Dar starea ta psihică?
Cum poți creste tu un copil când tu te automutilezi?
Cum poți educa tu un copil când tu ai nevoie de consiliere?
Exista niste pastile "streslincomplex" sau "stresclincomplex", nu știu dacă se eliberează fara rețetă, daca merg la liber, cumpără'ti, te vor ajuta.
Cum să îți găsești sufletul pereche când tu te tai și ai gânduri de suicid? Se sperie și el de tine.
Noi bărbații suntem cam "slinoși" și poți vedea și tu la știri ce fac cate unii. Ai grija ce cauți că s-ar putea să găsești.
Ia forțează'te, sunt sigur că poți zâmbi și fals, dar tot zambet e. Crizele despre care vorbești sunt atacuri de panică de fapt?
De ce te compari doar cu cele care au familii și nu te compari și cu escorte? Ele ce au?
Cele mai grele lupte, le primesc cei mai puternici soldați.
Capu sus, soldățel.
Ești copil, iar puritatea ta este "dovada supremă".
Ramai copil. Copilăria poate ti'a fost tristă, chiar insiști ca și viitorul sa fie la fel?
Hai, dă dovadă că ești om mare.

Nu vreau sa raman copil. Nu vreau sa mai fiu copil.

Poate ai dreptate cu restul, dar nu sa fiu singură. O fac, daca nu mai pot si sunt in singuratate si chiar criticata si de propria mamă, in loc sa primesc intelegere si afecțiune?

Nu, nu vreau ca viitorul meu sa fie la fel, dar nici asa sa nu mai fie. Copilaria mi-a fost foarte trista, nu am avut o familie unita si frumoasa. Nu am primit iubirea unui barbat, iar eu nu mai vreau sa traiesc asa. Prefer sa fiu moarta, decât singura si sa nu am cu cine vorbi si spune tot ce am pe suflet.

Sa dispara ele, nu eu. Ok? Eu am tot dreptul sa stau pe net si sa fac si copii, si sex si sa am o relatie si eu. Nu doar ele. Sau poate chiar sa ma umplu de sange peste tot.

Crizele sunt si cand tip si plang in hohote, si cand nu mai am aer, de leșin. Exact cum ma simt acum si azi-dimineața la 5.

Pai ma compar cu ele, ca sunt prea pline de ele si nu le mai suport sa vad ca ele au ce eu nu am avut niciodată. Repet, sa dispara ele de pe net, nu eu.

Ideea e ca eu nu mai vreau sa fiu singura si sa nu am macar cui spune durerea mea. Vreau sa ma umplu de sange peste tot si sa fiu moarta, daca mai continui sa fiu singura.

Pai barbatul ala ar fi putut sa ma salveze, nu sa fuga. Eu vreau sa ma simt si eu iubita si salvata. Daca nu, ma mutilez fara sa mai ma gandesc la nimic si gata.

Imagineaza-ti sa plângi si sa tipi in casa de frica de mic copil, chiar si pana sa se despartă parintii tai, si dupa aia la fel, sa nu ai parte de o prezenta masculina in viata ta si altele da. Sa fii blocata pe WhatsApp si Messenger de propriul "tată", cand aveai cea mai mare nevoie de el, cum e? Si tu imi spui ca trebuie sa ma invat sa fiu singura sau ca doar eu sunt cea care nu stiu ce? NU, CREDE-MA, CA NU SE MAI POATE. IMI PIERD MINȚILE! ITI JUR!

Vreau doar sa ma sinucud si sa scap de tot chinui ce l-am avut in familia asta si gata. Vreau sa scap de aici, vreau sa plec. Înnebunesc, daca mai stau asa. Ma spanzur! Nu mai pot sta aici, vreau sa fiu luata de aici URGENT. Am suferit mereu aici. Înnebunesc, niciodată nu am fost iubita si înțeleasă de nimeni in casa asta. Vreau sa mor! Ma umplu de sange, nu mai suport! Ma omor!

Nu toți suntem bărbați, nu toți ne merităm titlul de tată.
Ai trecut prin atâtea greutăți când erai doar o ființă mică și neajutorată. Iar acum că ești OM MARE, vrei sa te sinucizi? Serios?!
"Vreau sa scap de aici, vreau sa plec";
"Niciodată n'am fost iubita și înțeleasă de nimeni în casa asta" - super, înseamnă că e timpul sa "înveți să zbori".
Ia'ti un job, e cam greu. Ești mica, n ai experiență, n ai nu știu ce studii sau calificări. Daca nu ai niște bănuți strânși dinainte nu cred că te poți descurca de una singura sa te muti cu totul de acasă.
In schimb, poți începe cu un job și să faci naveta. Cred că sunt fabrici care oferă chiar și transport, iar cu timpul, poate reușești să găsești o garsoniera ceva sa te muți. Vezi?! Orice chestie necesita timp.
E destul de nasol sa locuim cu părinții după o vârstă, mai ales în cazul tău, dar nici nu poți pleca așa dintr'odata, mai ales fara bani.
Mama ta acum e singura? Încearcă să discuți cu ea despre toată suferința ta interioară. Fara sa te răstești, fără să acuzi, doar descarcă'te - așa face un om mare.
Oamenii mari NU se taie.

Nu mă înțelege deloc, mereu am incercat sa vorbesc cu ea. Simt ca mai mult ma acuza, decât sa ma înțeleagă, nu a fost niciodată ok. Nu am primit îmbrățișări, încurajări, nu. Niciodată. Îți spun sincer. Am dat-o mereu in bara, cand am incercat sa ii spun - nu ma crede.

Crezi ca eu mai vreau sa locuiesc aici? Ma simt ca o legumă, nu știu ce sa mai fac, simt ca o iau razna. Doar in somn ce sunt mai ok, dar asa...Nu.

Ma doare totul, mereu m-am simtit singura in tot si m-am saturat

Nu mai vreau sa fac totul de una singura, as fi vrut sa fac toate astea cu cineva care sa ma iubeasca, nu sa fiu singura. Eu iti jur ca daca mai fac o criza de aia urata, ma fac plina de sange si nu glumesc. Am obosit, nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai vreau sa ma simt singura in tot ceea ce fac. Nu singura. Urăsc cuvântul asta. Mai bine mor, decât sa stau singura toata viata. Nu vreau asta.

E doar un moment NU vei sta singura pe vecie. Trece, toate trec.
Cea mai rapidă și eficientă variantă, ai bac? Încearcă în poliție, jandarmi.
Daca nu, armată - sgp- e garantat 100%. Ba mai mult, exista sau la anul un program de voluntariat. Câteva luni, după care poți rămâne în sistem, e la alegerea ta.
Orice alegi din variantele astea lovești 3 puncte importante pentru tine: cazare, job, scapi de acasă care aparent nu e acasă pentru tine.
Singura problema ar fi semnele de pe mâini, le ai?
Și psihologicul, nu prea pare că ești în apele tale.
Da, e mult mai simplu in 2. Dar uneori "2'u", se destramă când ti'e lumea mai dragă deci nu te poți baza pe un om. Cel puțin așa gândesc eu.
Fă eforturi să te liniștești, iar de la anul din primăvară, ar trebui să apară oferte de muncă.
Nu'ti face rău singură, nu pleca singură de acasă dacă n'ai bani și nu te încrede în vreun străin care'ti promite un loc de stat sau de muncă.
Armata ar fi minunată pentru tine, e nevoie mare acum sau chiar în sistemul de voluntariat. Dar trebuie sa te recalibrezi psihic astfel n ai nicio șansă - e valabil peste tot.
E greu, dar nu imposibil.
Ti'am spus de pastilele alea, ai verificat? Din câte știu eu sunt din plante și te calmează foarte bine.
In coșciug ești tot singură, așadar moartea nu e o soluție pentru "problema" ta.
Hai, ești om mare? Sau revin la copil?

N-am bac-ul, doar liceul tehnologic (profesionala), pe profilul Estetică. 11 clase.

Am tăieturi pe mana stanga, de la lama si sunt vizibile. Sunt si tăieturi facute pana in carne.

Psihic, cedez si înnebunesc. Orice as face, nu-mi revin, mi-e rau. Nu pot.

Știu, dar in coșciug macar sunt moarta, nu vie...ca sa simt singuratatea.

De unde atata putere, cand nu ma simt susținută? Eu planuri am, dar ma tem de eșec si ma gandesc automat ca voi fi un nimeni toata viata si nu vreau asta mi-as dori tare mult sa am si eu familia mea...pe care mi-am dorit-o inca de mica. Orice, dar sa scap de sentimentul ca nu am un om langa mine care sa ma iubeasca, sa nu mai dau de genul de care tot am dat si am scris aici.

Ce planuri ai? Dar temeri?
E foarte probabil sa fii un nimeni daca nu: ți schimbi sistemul de valori și vrei sa fii un breloc.
Nu te mai tăia, mori singură daca te mai tai. Doar in penitenciar se mai tăiau oamenii pe mâini. Pune unghii, nu te descurci? Sau machiaj? Fatimas make up artist, cum suna?
Daca ai planuri, încearcă. Dar dacă planurile tale încep cu: plec de acasă, mi-a zis un necunoscut că mă ajută sau altele asemănătoare nici să nu te gândești.
Ești prea mică pentru familie, copii. Nu vrei sa te distrezi, sa te duci in vacanțe? Sa vizitezi? Sa te răsfeți? Ai timp și de familie, băieții de vârstă ta care sa dorească familie nu găsești sau poate pe la pocăiți or fi mai cuminți aia cine știe.
Eu zic sa ți iei bacu. Te apuci sa înveți de acum, îți ți și mintea ocupată practic.
Iubirea și susținerea necondiționată o primești din partea familiei, la tine aparent din ce descrii tu nu e cazul. Așadar nu te poți aștepta să primești de la necunoscuți sau daca o vor face, vor dori ceva la schimb, vor avea intențiile lor ascunse. Folosește'te de vorbele frumoase și încurajările pe care ți le scriu oamenii aici și ia o decizie.

Da, dar sunt si foarte confuză si încărcată psihic...Mi-e greu. (Iar imi vine sa plang)

Ma simt naspa in toate chestiile astea si nu mai vreau sa fiu singura. Macar de as fi avut pe cineva cu care sa fiu impreuna si sa fac chestiile astea...
Vreau si eu sa fiu atinsa, iubita, imbratisata, sustinuta, etc. Vreau si eu o relatie, nu mai suport sa nu am, jur nu mai vreau sa vad ca altele au si eu nu fac crize intr-una fara sa vreau. Numai singuratatea asta o am in minte si nu mai suport...

Ba da, vreau sa ma duc, dar nu singura... vreau sa am si eu o relatie, ca sa fac toate astea...ce-i drept, vreau si un bebe, ca mai tarziu nu cred ca o sa mai pot face copii si vreau sa fiu si eu mama si sa imi umple acel gol copilul, sau macar sa fiu împreună cu cineva. Offf, ca mor.

Planurile mele sunt sa imi iau un job, sa iau permisul auto, apoi sa fac un curs de make-up sau manichiura si gata. Apoi plec si de unde plec si gata. Temeri am foarte multe.

Nu stiu, nu pot sa ma gandesc ca sunt singura, e o boala asta pentru mine, vreau si eu sa am pe cineva si sa aiba si grija de mine nu stiu, parca înnebunesc psihic, totul mi-e amestecat.

Și de ce nu te apuci acum de curs? Te ajuta sa mai ieși din transa asta.

Că nu am bani...
Cursurile alea costă.

Super, asta înseamnă că planurile tale vor sta puțin pe stand-by.
Ce ai zice sa aplici unul din "planurile" date de oamenii de aici sau de mine?

Da, doar ca imi este si mie greu...mai ales cu singuratatea asta... stiu ca am nevoie de psiholog si de tratamentele de la psihiatrie, dar nu am de unde, deocamdata. Imi urasc viata asta, ma tem ca voi da gres si ca nu voi reusi, mai ales singura.

Înțelege că NU toată lumea pornește în viața în 2, in 4, in 12.
N ai idee cat de dulce e victoria obținută pe forțele proprii.
Din cauza singurătății nu'ti poți lua tu bacu? Te alinți, copil.
Psiholog? Plătești un om să te încurajeze? Plătește'ne și pe noi .
Personal nu cred in psihologi, in schimb despre psihiatru: nu trebuie sa te tulburi, nu trebuie sa te cataloghezi intr'un anume fel, să știi că la psihiatrie nu ajung nebunii. Ar fi extrem de bine pentru tine daca ai ajunge sa stai de vorba cu un specialist psihiatru, dar trebuie sa fii sinceră cu el și tot ce simti/gândești tu, fara frica, fără prejudecăți.
Nu e neapărat să intri pe ușă și deja sa primești tratament.
Cat despre schema de tratament, din nou, mă repet; nu trebuie sa te panichezi (vai de mine, am pastile de la psihiatru, sunt nebuna, terminată etc), nehh, nici de cum. Schema de tratament, îți va restabili echilibrul.
E destul de îngrijorător că te automutilezi, sincer, dar nu în sensul că vai de mine ești pierdută psihic. Pur și simplu, cred eu, că asta e modul tau de ați exprima durerea interioară, doar că: trebuie sa înțelegi că "modul asta" nu te scapă de probleme, nu ți le rezolva, ba mai mult, te adâncești. Pe langa riscul de infecții sau ceva și mai grav.
oricat de lunga ar fi noaptea, tot rasare soarele dimineața.
un lucru rămâne cert: daca nu acționezi NU se întâmplă nimic.
Daca chiar nu exista înțelegere și o situația familială cat de cat acolo unde locuiești, caută'ti un job cu naveta orice, indiferent de ce spune mama și strange'ti bănuții până reușești să iei o chirie și să te muți, nu le spune despre asta.
Dar dacă totuși se poate trăi în familia ta și ai dramatizat tu puțin, axează'te pe învățat și ia'ti bacu.
Ambele variante îți vor tine mintea ocupată.
Noaptea încearcă să o dormi, nu pe telefon pc.
Simți nevoia să plângi? Plângi, descarcă'te. Când simți că apar și restul simptomelor (crizele), concentrează'te pe respirație.
Respira expira cat de adânc poți.
Hai, luam și noi tauru de coarne sau doar ne văicărim? suntem mari sau e nevoie sa mai copilărim puțin?

Stiu, ai dreptate, dar...

Am fost de vreo doua ori la psihiatrie si spuneam ca trebuie sa imi continui tratamentul ce mi l-a dat a doua oara, cand am stat si 5 zile internata, din cauza crizelor si a tăieturilor facute pana in carne pe mână. Acum nu stiu daca imi mai da fara reteta. Am Alprazolam (XANAX), Mentat si ceva cu "R", dar nu imi mai vine in minte cuvântul intreg. Le-am luat atunci si dupa le-am întrerupt, si acum imi pare rau ca am facut asta. Dar mna.

Bac-ul nu-l mai iau eu, căci vreau sa ma angajez, nu sa stau in scoli intr-una, sa ma întrețină tot mama. Am probleme cu banii, scoala imi da mie bani? Merg la muncă. Dar la muncă unde, dacă nu am unde? Pfff. Îs obosită psihic si simt ca nu mai judec limpede nici in seara asta, sincer.

Dar problema este ca eu chiar si cand imi tin mintea ocupata, ma iau crizele si gândurile. Azi, de exemplu, am fost ocupată, dar in seara asta ma iau din nou gândurile si simt ca înnebunesc din nou, pe bune.

Cea mai mare greșeală: faptul că te'ai oprit din a lua medicația.
Schema de tratament pe care o primești trebuie respectată cu sfințenie la fix cum îți spune specialistul. Medicamentele, dozajul, se schimba doar de medic și doar daca ti'e rău/ organismul nu le asimilează etc in niciun caz de capul tau.
Foarte rău ai făcut, dar nu e capăt de lume.
Ideea e că trebuie să te duci iar și să discuți cu medicul, iar cel mai probabil, îți va prescrie alte substanțe decât cele avute anterior.
Respecta cu sfințenie, NU le întrerupe de capul tau când observi că ti'e bine, in momentul in care le întrerupi tu, simptomele îți reapar, mai puternice, mai agresive ba chiar pot veni însoțite și de altele noi.
Nu te teme de gânduri, lasa'le sa plece - știi vorba aia câinii latră ursu trece? Cam așa e și cu gândurile, daca le dai importantă vor fi prezente mereu, daca le ignori, dispar.
Fă cumva și discuta iar cu medicul.
Imposibil sa nu fie o fabrică, un fast-food, o benzinărie ceva pe acolo orice.
Trebuie sa găsești o balanță in interiorul tău, dar menține'ti in minte ideea că e doar o perioada nasoală, nu e capăt de lume, nu îți vei petrece toată viața așa, nu ești condamnată la singurătate. Mâine vine cu ceva nou.
Baga'te la somn, creierul are niste procese importante la ora asta daca ai și dormi. E foarte important somnul și orele lui, desigur.
Și oamenii mari "obosesc" să știi. E ok, trăim timpuri ciudate.
Unii apelează la specialiști, alții ancorați in credință caută biserica, iar unii mai slabi de înger se afunda în vicii.

Stiu, si eu regret, dar nu stiu daca imi mai da pastilele respective fara sa merg din nou. Problema este ca eu acum trebuie sa merg la Spitalul Județean, la alt medic, fiindcă ultima data cand am fost la psihiatrie, am fost la cel de copii, eu avand pe atunci 17 ani.

Stăteam si ma gandeam...
Oare depresia, anxietatea si OCD-ul, plus crizele de opoziție, ar fi boli psihice? Se mai vindeca vreodata sau pot doar sa le tin sub control? Oare sunt bolnavă psihic? Azi-noapte mi-a fost iar rau si m-au luat gândurile negre si aveam o tentație necontrolata de a ma tăia din nou, dar cu cuțitul si am băut niste pastile random, ca nu mai puteam.

Nu ești bolnava psihic, nu ai ce sa vindeci in mod real.
Schema de tratament îți va "recalibra" creierașul. E ca și cum ești căzută la pământ, schema de tratament îți întinde mâna pentru a te ridica, dar ca sa "continui drumul", tine doar de tine.
Rețetă vei primi doar după o discuție și cel mai probabil nu vei mai primi aceleași pastile, dar asta nu trebuie sa te sperie.
Dar trebuie să lupți tu, înțelegi?
Depresie, anxietate, ocd, crize de opoziție? De când ești tu doctor să îți pui singură diagnostice?
Nu e dracu chiar atât de negru.
Nu tot ce ne imaginăm se și întâmplă și nici toate îngrijorările noastre sunt reale.
Decât să bei pastile random, sa te tai, nu ai vrea mai bine sa faci genuflexiuni?
Înțelege că la urma-urmei nu e nici despre a trai sau a muri ci pur și simplu, poate ramai legumă. Cine o sa te îngrijească? Te vor manca viermii de vie în pat. Asta îți dorești?
Ti'e "pofta" sa te tai? Fa sport.
Simți nevoia să îți faci rau? Dansează, habar n am orice contrar gândurilor.
Nu le dai importantă gândurilor, pleacă. Vor reveni iarăși, ignora'le, vor pleca din nou. E o luptă cu noi înșine.
Daca te lupți sa le ignori, vei deveni puternica, daca le dai importantă te vei afunda in întuneric.
Orice văț are și dezvăț.
Viața asta e prea frumoasă ca să ne mierlim singuri, sa ne autodistrugem. Toți trecem prin greutăți, unii mai norocoși prin mai. putine, alții mai luptători prin mai multe, da, poate că nu e corect, dar mna nu tine de noi.
Omenirea a trecut prin cataclisme, războaie, fel și fel de nenorociri. Ce trebuia să facă oamenii aia in acele perioade? Sa se mierlească toți? Nuuuuu, care a fost sa trăiască, a trăit și viața și-a continuat mersul ei.
Copiii când se supără, își iau jucăriile și pleacă. Tu pleci sau mai stai?

Pai diagnosticul mi-a fost pus la psihiatrie, cand am fost in 2023 si am stat internata cateva zile. De ce crezi ca m-as autodiagnostica eu? Am si scrisoare medicala păstrată si acum.

Ok, asta voiam sa stiu...Tot am impresia ca as fi.
Da, dar simt ca înnebunesc psihic, nu știu cum sa iti explic. Stii senzatia aia cand tu vrei sa faci ceva, dar te simti blocat psihic sau automat vine sentimentul acela ca tu nu poti si ca ti-e rau? Asa si eu. Plus apar gândurile negre, chiar si fara sa vreau, daca ma crezi. Plâng in fiecare zi si mi se face rau, am ajuns sa imi fie teama sa mai fiu aici, pentru ca am obosit si tot ce am vrut e doar sa fiu iubită si înțeleasă in viata asta, sa am o familie unita si frumoasa, o parte masculina care sa ma iubească...Macar sa am o relatie, nu mai vreau sa fiu singura, dar nici nu știu ce am de facut mai departe. Sunt pierdută.

Nu ești pierdută, e doar o etapă. Daca ai primit diagnosticul acesta atunci nu înseamnă ca e bătut in cuie.
"Sentimentul că nu poți și îți e rău" - "îmi e teama sa fiu aici" - anxietate. Toate cuvintele și încurajările sunt in zadar, trebuie sa înveți să te controlezi. Astăzi putin, mâine puțin.
Te cred, dar nu trebuie sa le dai importantă, lasă'le sa plece.
Fă'ti un set de analize poate ai și ceva deficiențe de vitamine.
Ti'am spus de pastilele alea, mamei i'au murit 2 frați in decurs de ~6 luni, doar pastilele astea au reușit să o păstreze pe linia de plutire. Te vor liniști și pe tine - gândurile și frica, se vor duce.
Dar nu trebuie sa te bazezi pe ele, trebuie să lupți.
Creierașul secreta, eliberează substanțe / hormoni care sunt responsabile/li cu stările noastre. In momentul in care își pierde echilibrul, unele vor fi eliberate în cantități mai mici sau prea mari, apar tulburări. Schema de tratament îți va recalibra aceasta balanță.
Cădem, ne ridicăm, ne scuturăm de praf și continuăm călătoria.

Mulțumesc frumos! Voi lua acele pastile de care mi-ai spus.

Si eu mi-am pierdut o soră (cea mai mica), anul trecut si este cumplit. Eram 3 surori la mama si am ramas doar 2... nu pot trece nici acum peste ce s-a întâmplat, deci pot intelege durerea mamei tale, care a pierdut si ea 2 frați...Imi pare rau

Voi încerca sa ma gandesc bine la ce am de facut pe viitor si sper sa reușesc, deși imi este greu...

Înainte de a'ti găsi pe cineva, pune'te la punct tu pe tine. Dorința de a'ti găsi pe cineva, deocamdată, transform'o in motivație de a te regăsi tu pe tine, știi ce zic?
Cat de mult îți dorești să ai pe cineva langa tine?
Dar cum poți avea pe cineva langa tine când tu ai un comportament neadecvat (îți faci rau singură)? Transformă'ti dorința de a nu mai fi singura in motivarea de a te regăsi, redescoperi pe tine însuți. Fii ambițioasă și nu ți mai face rău, fii ambițioasă și nu mai da curs gândurilor. In momentul in care tu ești bine cu tine atunci vor apărea și oportunitățile.
"Voi incerca sa mă gândesc bine la ce am de făcut și sper sa reușesc" - hihi cat de repede cresc copiii în zilele noastre .
Sunteți mai puternice decât noi - am avut ocazia sa observ asta de vreo 2-3 ori până la vârsta asta.
Fii puțin egoistă și concentrează'te pe tine, pune'te pe primul loc. Trecutul lasă l unde ii e locul, trăiește prezentul, cat despre viitor...ce sa zic, nu ne aparține. Poate suna puțin dur / obraznic, dar e sănătos.
Totuși, m-aș bucura să îți faci un set de analize, sa vezi cum stai cu deficiențele și să discuți și cu un psihiatru. Daca bifezi toate acestea - "renașterea" ta va fi garantată.
Hai, curaj.

Multi laureati ai Premiului Nobel au fost onanisti la varsta ei.

Deci oamenii geniali chiar sunt nebuni?

Ideea ca onania:

- e viciu;
- e semn de nebunie;
- opreste de la invatat, crestere, etc.

este dementa senila.

https://www.apsi.ro/......-08-17.pdf

Daca un medic sau un psiholog iti spune ca onania dauneaza: respectivul e ticnit.

Încerc, dar nu mi-e deloc usor...
Mi-e greu sa imi revin din anumite șocuri.

Daca e sa-mi fac, o sa va tin si pe voi la curent.

Wtf? Onanie?

N-am auzit niciodată de așa ceva.

N'a zis nimeni că e ușor. Obosim, luăm o pauză ne adunam resursele și continuăm.
Pentru domnu' doctorandus care m'a blocat aparent?!?!?!
- in vara a fost cazul cu site"ul ăla de onaniști? Numai intelectuali erau acolo dom'le.

Îți cer scuze in numele lui si a celor care dau hate pe aici...

Azi am luat StressClean de la farmacie. Sunt curioasa sa vad daca ajuta cu ceva. Alprazolam nu da fara reteta verde, pffff. Pe aia trebuie' sa o caut prin casa, nu stiu ce am facut cu ea! Iar ma enervez si ma frustrez.