Dați-mi, vă rog, dacă se poate, o idee de a fugi de acasă sau să îmi găsesc mai repede un job/cineva cu care sa fiu impreuna si sa ma ia de aici, să plec din acest mediu, unde am suferit toată viața mea și unde toți au fost contra mea, înafară de bunicul meu, care a murit...Mă gândesc serios să mă sinucid și să plec și eu de pe această lume.
Tot timpul cand vine mama mea din straintate cu soțul ei cu care si-a refăcut viata dupa divorțul părinților mei, se ia de mine, imi vorbeste murdar, ma amenință si ma batjocorește mereu, inca de mica, iar mama mereu ii ia apărarea si ma amenință ca ma trage de par si ca ma bate. Ori de cate ori sunt in preajma lor, tremur si mi se face tot mai rau.
De mica omul asta ma umilește si ma abuza emotional, iar eu nu pot sa spun nimic, ca sunt injurata si făcută in toate felurile si primesc reproșuri ca îmi dă mereu bani, de la 5 ani și mă creste, nu stiu ce. Plus ca toata viata m-a amenințat sa ma duc la tata care m-a abandonat si el de mica.
Nu stiu, chiar daca sta mama putin in țară si pleaca înapoi, eu vreau sa fug macar de acasa sau sa imi gasesc pe cineva care sa ma ia de aici URGENT si sa imi incep o viata noua.
Pe langa situatiile pe care le-am scris pe Forum, mai este si asta. Ma simt singura si nesustinuta, nici macar de propria mama, care mereu a fost doar de partea soțului ei si pentru el ar fi in stare sa ma si omoare.
Chiar si la telefon cand incerc sa ii spui mamei mele ce ma doare, tipa la mine si imi zice ca nu stiu nimic, etc.
Va rog, daca ma puteți ajuta, va mulțumesc! Scriu mesajul acesta tremurând si cu lacrimi in ochi.
Pentru mine e o traumă, cand il vad pe acest om din viata mamei. Tata nici nu ma cauta, m-a blocat pe WhastApp si Messenger, doar ca i-am cerut un mic ajutor financiar, ca sa incerc sa strang bani pentru permisul auto sau sa plec de acasa...
Va rog, ajutați-ma, ca nu mai pot! Nu am pe bimeni căruia sa ii spun ce ma doare.
V-as fi spus totul despre viata mea, dar sper, poate, sa aflați treptat despre traumele si "experientele" mele.
Ordonare:
După relevanţă
Ia-ti un job, o chirie, ca adult fiecare e responsabil sa isi sponsorizeze propriile convingeri și valori
Răspunde
Spui ca ai 19 ani, asadar esti perfect capabila sa-ti iei orice servici gasesti, plecand cu chirie in lume, intretinandu-te sigura, cumparandu-ti ce-ti doresti, fara sa ceri ajutorul nimanui.
Nu are de ce tatal tau sau mama ta sa-ti dea bani de permis auto sau de altele, fiindca la 19 ani poti sa-ti castigi singura banii aia. Obligatia lor fata de tine a incetat cand tu ai devenit majora, adica ai implinit 18 ani.
Deci: cauta-ti de munca, strange bani si cumparati ce-ti doresti, fara sa ceri altora ca esti destul de mare si apta sa-ti castigi singura banii, prin munca cinstita.
Unde să plec si cu cine? Cu mama, in niciun caz, sau unde este ea...Exclus...Deja mi-a facut rau statul cu acești oameni in casa sau langa ei. Nu am "om" cu care sa plec si sa imi fac un viitor.
Răspunde Nu ai și tu cunoștințe care te-ar putea ajuta?
Pai trebuie sa urmezi urmatorii pasi daca vrei sa pleci.
1. Sa ai in jur de 3.000 lei cel putin pentru plata chiriei (chirie + 1 luna de chirie) si alte necesitati personale.
2. iti alegi orasul si cauti de dinainte sa existe locuri de munca disponibile din prima luna dupa ce te muti
3. trebuie sa iti organizezi viata, vei fi singura si fara suport, orice greseala te va incurca si slabi moralul.
pe scurt, trebuie sa fi sigura ca vrei sa pleci, o sa fie multe lucruri ce o sa iti atraga atentie si totodata vei fi singura vs orice se va intampla
Sunt foarte sigură că vreau să plec sau să mă omor.
Îmi pare rău că moartea a ajuns o opțiune pentru tine!
Depinde și de metodă. Unele metode de suicid pod duce la paralizie.
Asta este...
Metoda nu o pot spune, oricum nu mai am nicio șansă. Totul e pierdut deja. Decât sa raman singura toata viata mea, mai bine ma sinucid acum, sau incerc, pana reusesc.
Despre ce oras discutam? Sint destule grupuri de ajutor pentru cazuri ca al tau, in special in orasele mari.
Ai incercat joburi online?, Dar infine, Sunt sigur ca vei gasi tu ceva, mult succes!
Daca intr-adevar ai 19 ani cum se spune mai sus, nu fugi de acasa. Pleci si te angajezi oriunde gasesti un loc de munca. In orice alta localitate. Acolo iti iei si o chirie si stai singura. Te descurci singura din banii tai si gata. Nu sa te ia altul care sa te intretina si sa te abuzeze pentru asta.
Ideea e ca ma simt descurajata, nu cred ca voi reusi nici asta. Nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai vreau sa traiesc.
Daca nu inveti sa te descurci singura, nu vei reusi niciodata in viata. Vei avea satisfactii mari cand vei vedea ce poti face tu. Nu te lasa manipulata de un barbt care sa te agreseze mereu numai pentru ca el iti pune painea pe masa.
Incearca macar.
Și eu de unde să încep? De ce trebuie să fiu singură? Nu mai pot și nu mai vreau...Nu stiu de ce dracu mai trăiesc.
Mereu când am fost la interviuri au spus ca ma suna si nu m-au mai sunat si povestea tot continua. Eu unde si la cine sa ma duc? Eu nu am relatie ca altele, eu sunt singura si sincer, si dupa intrebarile mele anterioare de pe Forum, m-am saturat sa mai traiesc. Ma simt pierduta si nu stiu ce sa mai fac. Pe mine nimeni nu ma intelege, nici mama nu a facut asta, tata m-a abandonat dupa divorț si am crescut fara el, am crescut in chin cu altii.
Vreau sa ma sinucid, dar de data asta sa reușesc, nu a doua zi sa fiu trezita.
Daca nu te-au mai chemat dupa interviuri, sunt multe motive.
Accepta pentru inceput, orice job. Ca sa ai vechime si sa pui niste bani deoparte. Apoi poti sa-ti cauti un job mai bine platit.
Încearcă să te angajezi în străinătate o perioadă. Oferă și cazare.
Sper să fii bine!
Unde este mama sau cu ea, nu..Nu pot. Nu am cu cine sa plec in străinătate.
Nu sunt bine deloc, crede-mă. Din toate punctele de vedere...
Pe langa chestia asta, mai sunt si chestiile pe care le-am scris anterior pe Forum.
Nu te sinucide. Am citit absolut toate intrebarile pe cere le-ai pus pana acum pe acest cont, legate si de baiatul care ti-a dat block si faza cu virginitatea la 19 ani, iar acum chestia asta cu problemele tale de familie si cu fugitul de acasa/sinuciderea.
Nu stiu ce credinta ai tu sau daca ai macar credinta, dar eu SINCER iti recomand sa iti gasesti un duhovnic bun caruia sa ii spui absolut TOT ce te apasa. Nu lasa asemenea ganduri sa te tulbure. Intotdeauna trebuie sa lupti.
Pentru ce te-ai da batuta? Trebuie sa te ambitionezi si sa crezi ca poti iesi dintr-o asemenea situatie si sa iti indrepti viata. Arata-le tu parintilor tai cine esti cu adevarat, ca poti sa te ingrijesti singura.
Avand in vedere ca tu spui despre bunicul tau ca este singurul care te-a sustinut, atunci trebuie sa constientizezi ca daca ar mai fi in viata, te-ar sustine in lupta acesta pe care o duci si sunt sigur ca NICIODATA nu te-ar fi indemnat sa te sinucizi. Gandeste-te la el de fiecare data cand iti vin astfel de ganduri.
Sincer, ti-as recomanda, daca e, sa cauti o manastire de maici, sa le explici situatia ta si, de ce nu, poate ramai in grija lor. Exista nenumarate persoane care au ajuns la manastire din diferite nevoi si au avut parte acolo de mai multa intelegere si sustinere decat ar fi avut in toata viata. Da-o-ncolo de virginitate, ca am vazut ca ai scris despre asta la o intrebare pe care ai postat-o acum 2 zile. Eu am 23 de ani si sunt virgin, iar chestia asta chiar nu ma apasa. Dar probabil ca la tine este corelata cu faptul ca vrei sa iti gasesti pe cineva cu care sa fii impreuna ca sa simti ca exista o persoana care tine la tine sau ca sa scapi din vechea ta viata. Acum, legat de manastire, daca e prea departe de zona in care locuiesti, daca as fi in locul tau, as merge si 200 de km pe jos, numai sa stiu ca am ajuns undeva unde sa pot fi ajutat.
Daca nu te atrage treaba cu manastirea incearca sa gasesti in apropierea ta un oras mare cum ar fi Bucuresti, Iasi, Cluj, sau cat de cat maricel, cum ar fi Pitesti, Ploiesti etc. (astea sunt doar exemple). Cauta o localitate mai mare care e apropiata de tine si intreaba pe unde poti de cazare si loc de munca. Daca in general preferi sa cauti locuri de munca online, poti sa te uiti pe iaJob.ro. Pe site-ul asta am vazut ca nu ai nevoie de CV si poti sa contactezi direct angajatorul. Poti sa filtrezi acolo in functie de oras si apar chiar si anunturi la care nu ai nevoie de experienta. Daca ai problema cu mijlocul de transport, eu cred ca poti sa gasesti pe undeva, in localitatea in care stai, macar o statie de autobuz sau un vecin dispus sa te duca cu masina pana in orasul de care ai nevoie. Daca orasul din apropiere e prea mic, cauta acolo un autobuz sau tren, depinde ce gasesti, si mergi in alt oras apropiat mai mare, cu mai multe oportunitati.
Ce conteaza e sa nu te dai batuta si sa te gandesti mereu la bunicul tau, care nu te-a indepartat, cum au facut-o ceilalti. Daca ai credinta, pune-ti toata nadejdea in Dumnezeu si vei reusi.
Orice ar fi, lupta in continuare. Nu ai de ce sa renunti. Daca incerci, o sa vezi ca nimic nu este imposibil. Nu te cunosc, dar te sustin!
Sper că e ok, fata. Sincer să spun, mă îngrijorează gândurile ei și sper să nu își facă rău. Poate sunt ciudat că mai dau sneak peek la contul ei din când în când, dar sper că este ok. Vreau să văd ce răspunsuri mai dă și să stau la curent, având în vedere că am văzut răspunsul acum 5 ore: "Vreau să mă sinucid, dar de data asta să reușesc, nu a doua zi să fiu trezită." și ultimul paragraf de la ultimul răspuns pe cont: "mai bine mă sinucid acum, sau încerc, până reușesc." Sper că este ok, dar simt ceva ciudat... Chiar îmi pare rău pentru ce trece și fericirea pe care a dat-o lui și sufletul ei. Btw, am vorbit cu ea destul de mult. Fatima, dacă vezi mesajul ăsta, cred în tine și sper că ești ok. De obicei, este destul de activă și dă check pe TPU des și răspunde rapid la mesaje, dar nu știu ce s-a întâmplat cu ea. Ok, judecați-mă că am mai dat check și sunt un stalker, dar vreau să cred că este teafără, fata... (Sunt ihatecensorship, m-am deconectat de pe cont și emailul este temporar, așa că trebuie neapărat sa aflu email ul de la cont!)
Hei...Îți mulțumesc pentru grijă si pentru ca iti pasa de mine!
Îs "ok", sa zic asa. Am fost plecata 3-4 ore pana la un interviu, unde am fost si in proba, la un Fast-Food (in sfarsit, pentru prima dată) si mai inainte am ajuns acasa. Ma cheama si maine, de la ora 14. Am avut multe emoții, dar sper sa ma angajeze si sa le fiu pe plac tuturor, pana la urma si clienții sa fie multumiti. M-am uitat peste anunțuri astăzi, pe OLX si am gasit si acest job, dar nu ma asteptam chiar sa fiu chemata in proba.
Emoțional nu-s chiar bine, ma simt naspa si confuza, parca nu stiu ce sa fac si daca voi reusi in viata asta vreodata, ma simt si apăsată sufletește de tot ceea ce mi s-a întâmplat/întâmplă. Noaptea plang, parca nu mai stiu nimic de mine.
Macar ma bucur ca m-am impacat cu mama mea, dar soțul ei in continuare se comporta urat cu mine si nu ma suporta ani de zile si mereu cand asta este in preajma, tremur si ma simt si mai rau, in loc sa imi fie mai bine. Îs afara si tot aud si acum cum răgnește prin casă la mama (probabil din cauza mea). Asa a facut mereu, nu m-a suportat, iar nici cu tatăl meu nu pot vorbi, pentru ca am zis...Lui nu-i pasa de mine.
Am foarte, foarte multe ganduri pe cap si nu stiu încotro sa o iau, ma simt foarte descurajata si am impresia ca voi fi un nimic in viata asta, nu stiu cum sa explic...
Poate de unde ti-am si zis, @ihatecensorship, probabil poate sa fie si din cauza mediului din casa, nu stiu...Dar de cand e mama impreuna cu omul asta, totul e naspa si din cauza lui mereu ma cert cu mama mea si sincer, am obosit sa nu ma pot intelege deloc cu ea. Mi-e tare greu, e mama mea si o iubesc, dar ea mereu ii tine lui apararea. Ce sa zic, poate merit asta, chiar si block-ul primit de la respectivul tip, care ma tine la block si acum pe TikTok...
Mulțumesc, chiar și celor ce le pasă de mine! Apreciez sincer.
Cunosc mai multe fete care au fost parasite de tati,
si unele nu au o relatie perfecta nici cu mama din dotare.
Insa ele sunt totusi stabile emotional.
Incearca sa te aduni, doar asa vei reusi sa faci ceva in viata.
Majoritatea dintre noi nu am primit nimic de-a gata.
Daca avem un job, a trebuit sa invatam si sa ne perfectionam pentru a ajunge la el, daca avem un iubit/o iubita, am luptat pentru ea (si posibil am indurat multe, ori de la el/ea, ori din cauza familiei care nu il/o accepta...etc).
Ghinionul tau e ca in puzzle-ul acesta destul de haotic numit viata, nu ai urmat un drum progresiv si ascendent, sub indrumarea parintilor sau a unor persoane care sa te invete ce/cum/cand trebuie realizat.
DAR ai doar 19 ani din cate spui, si timp suficient sa repari multe, sa inveti si mai multe.
Cunosc mai multe fete ce nu au avut prieten deloc pana pe la 32 de ani.
Si cumva, ca prin minune, la 33 si-au gasit alesul, in 8 luni erau maritate si peste 1 an a venit si primul bebe.
Viata are un mod ciudat de a ne rasplati (ne)rabdarea.
Cu cat suntem mai disperati sa obtinem ceva, cu atat va dura mai mult.
Testat inclusiv pe mine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
