Am 20 de ani si de cand ma stiu parintii mei se cearta,uneori chiar foarte rau(si "foarte rau" inseamna ca ajung sa se bata).Am incercat toate metodele sa-i fac sa inceteze,inca de mica incercam sa vorbesc cu ei separat, sa le spun ca nu imi face bine, ca eu am nevoie de liniste sa ma concentrez la scoala. Ajunsesem sa fug de acasa...Motivul principal? banii.niciodata nu au fost de ajuns.insa acum a mai aparut ceva.fiind satula de traiul alaturi de tata, mama a inceput sa-si gaseasca fericirea prin alte parti de cativa ani.Bineinteles tata a aflat de asta de mult, dar nu ii pasa prea mult gen ca e gelos.ii pasa doar pentru ca ii raneste orgoliul de barbat.de aceea de multe ori cand mama vrea sa plece de acasa sa se intalneasca cu x sau y, tata se enerveaza si de aici incepe scandalul.Pe mine personal nu ma deranjeaza ca mama are pe altcineva, in fond e treaba ei, ma deranjeaza doar ca face ca situatia din casa sa fie si mai tensionata.anii de scoala au trecut iar acum sunt la facultate in Bucuresti(eu stand aproape de Bucuresti, fac naveta).va dati seama, o caruta de bani dau pe drum si la facultate.de aceea de 3 ani nu mai ajung banii in casa.eu am fost plecata doua veri la rand multumita unui unchi de-al meu prin intermediul caruia am lucrat la un restaurant pe litoral si am mai facut ceva bani pentru cheltuielile mele.acum sunt anul 3 si in vara imi dau licenta.nu va imaginati cat de greu imi este sa-i aud mereu certandu-se ba dintr-un motiv, ba dintr-altul. poate va ganditi ca sunt deja mare si ca nu ar trebui sa-mi mai pese.dar nu e adevarat.inca traiesc in casa lor, pe banii lor asa ca e normal sa-mi pese.nu am pe nimeni care sa ma ajute.as fugi mancand pamantul cand ii aud numai tipand.ma panichez repede, gandurile mele o iau razna, nu mai rationez limpede.primul meu impuls e sa ma duc la ei sa incerc sa-i opresc dar stiu ca mi-e imposibil asa ca nu-mi mai doresc decat sa fug.cand ii vad ca se cearta iar eu sunt acasa incerc sa inventez ca m-a chemat o colega in Bucuresti,ca am treaba pe nu stiu unde,ca m-a chemat o prietena sa ne plimbam, numai ca sa plec din casa.dar nu intotdeauna imi reuseste pentru ca tata se prinde si ma opreste, ma ameninta si nu ma lasa sa plec.ma obliga sa stau cu ei si sa-i aud.e dureros! ma simt captiva in propria mea casa cu doi monstrii.iarna e cel mai greu.tata lucreaza in constructii asa ca iarna nu prea are de lucru,se mai duce doar cand il mai cheama cineva. uneori chiar reusesc sa apelez la prieteni si chiar iesim, dar iarna e foarte firg si nu prea e de acord nimeni. poate va intrebati daca am un iubit.da, am.stie de problemele astea pentru ca ne cunoastem de ani buni, si noi si familiile noastre.ma mai ajuta uneori cand poate, ma ia la el, ma ia la cate o plimbare.dar nu mereu pentru ca el lucreaza mai tot timpul si are si el problemele lui acasa...de fiecare data cand m-am intors de la mare mi-am pastrat niste bani de care ei nu stiu,in caz ca trebuie sa plec la Bucuresti, sa am bani fara sa le cer lor.dar v-am spus, nu prea reusesc sa ies din casa.tot ce imi doresc este sa plec,cat mai departe, sa nu-i mai aud, sa nu-i mai vad.de asta ma rog sa reusesc sa-mi gasesc de lucru pe undeva dupa ce termin facultatea si poate mai tarziu sa plec din tara.nu mai pot sa stau cu ei.situatia se inrautateste si mi-e tare teama.mi-e tare teama ca o sa se intample ceva grav. poate va ganditi ca am ramas traumatizata,eu nu as spune chiar asa dar intr-adevar,ma sperii la orice zgomot,la orice tipat,mi-e frica sa dorm noaptea,mi-e frica sa ma trezesc dimineata,sunt o fire mai retrasa, mereu preocupata de ceva.v-am spus, am incercat sa fac orice.am incercat sa tip,sa plang,sa fac ca toate alea in timp ce ei se cearta,am incercat sa-i impiedic,sa-i calmez,sa le vorbesc frumos,cand eram mai mica le-am spus ca vreau sa ma omor numai sa nu-i mai aud.dar toate astea in zadar.o zi totul e bine intre ei,rad,glumesc,se uita la filme, joaca table sau remi, iar a doua zi dintr-odata incep sa se certe.cand nu e tata acasa si mama e nervoasa pe el,vine si tipa la mine si incearca sa-mi gaseasca tot felul de motive,ca e vina mea, ca si eu fac la fel ca tata, ca n-o sa fac nimic in viata etc.intotdeauna a facut asa, m-a implicat direct in toate astea.dar eu ce vina am? mai ales cand eram mica.acum am vina pentru actiunile mele dar nu si pentru ale lor.separat sunt persoane bune si ii iubesc.cand sunt in toane bune ma inteleg de minune cu ei, dar cand intra zazania in ei parca se transforma, nu mai sunt ei.nu vreau sa va cer sfaturi sau ajutor pentru ca nu se poate face nimic din exterior.am vrut doar sa ma descarc, sa stiu ca nu sunt singura in asta.multumesc!

Ai dat tu la sfarsit solutia la problemele lor: separat. Eu ma certam cu fosta tot din cauza banilor, ajunse fetita noastra sa planga din cauza asta. Acum suntem despartiti si ea poate duce o viata linistita. Inca nu intelege de ce nu mai stam impreuna, dar s-a obisnuit, ma vede si pe mine aproape zilnic, maica-sa o duce la gradi, eu o scot, merg cu ea un pic prin oras apoi i-o predau si imi vad de ale mele.
Mai ales ca intre parintii tai, dupa cate vad, nu mai este deloc iubire, nu au niciun motiv sa-si amareasca reciproc viata, si mai ales sa ti-o amareasca pe a ta. Fiecare cu drumul lui.

Si ce facultate zici ca faci? Inteleg ca e o situatie nasoala, dar asta nu inseamna sa scrii in halul asta fara spatii dupa punct, fara aliniate, fara litera mare la inceputul propozitiei.

Tu esti fata mare ai o varsta isi formezi o viata o cariera ei deja sau obisnuit cu ceea ce au facut mereu, nu poti schimba nimic posibil la batranete poate vor regreta

Din pacate nu poate nimeni sa-si aleaga parintii pe care ii merita. Nu uita insa ca o mama in special," se iubeste fara de pricina ".

"Buna TPU! Am 20 de ani si de cand ma stiu parintii mei se cearta, uneori chiar foarte rau(si "foarte rau" inseamna ca ajung sa se bata)."
Imi pare rau sincer.

".Am incercat toate metodele sa-i fac sa inceteze, inca de mica incercam sa vorbesc cu ei separat, sa le spun ca nu imi face bine, ca eu am nevoie de liniste sa ma concentrez la scoala. "
Adica noi sa intelegem ca ai facut asta doar pentru ca aveai nevoie de liniste nu ca iti pasa de ei? Deci a sunat urat asta.

"Motivul principal? banii."
Daca banii ajung sa fie motiv de cearta inseamna ca parintii tai nu se iubesc. Asta e situatia nu ai ce face. Oricum ei ca oameni lasa mult de dorit. Dupa mine sunt niste oameni cu caracter infect, asta dupa cate ai zis pana acum.

"fiind satula de traiul alaturi de tata, mama a inceput sa-si gaseasca fericirea prin alte parti de cativa ani.Bineinteles tata a aflat de asta de mult, dar nu ii pasa prea mult gen ca e gelos.ii pasa doar pentru ca ii raneste orgoliul de barbat."
Cum spuneam parintii tai au un caracter infect! Mai bine pleci din casa aia. Pacat ca sunt destui oameni atat de infecti in societatea asta si eu nu ii suport.

".ii pasa doar pentru ca ii raneste orgoliul de barbat.de aceea de multe ori cand mama vrea sa plece de acasa sa se intalneasca cu x sau y, tata se enerveaza si de aici incepe scandalul."
Pai are motive el, indiferent daca e din cauza orgoliului, mama ta e panarama sa faca asa ceva. Nu te supara, dar asta e adevarul. Detest panaramele.

"nu va imaginati cat de greu imi este sa-i aud mereu certandu-se ba dintr-un motiv, ba dintr-altul"
sa pleci cat mai repede din acel mediu. Imediat dupa ce iti termini facultaea si iti gasesti un iubit lasa oamenii aia. Poate esti si tu ca ei ca na esti fiica lor....deci...

"de asta ma rog sa reusesc sa-mi gasesc de lucru pe undeva dupa ce termin facultatea si poate mai tarziu sa plec din tara."
Sa inteleg tu pleci din tara numai din cauza parintilor tai? Dar ce are Romania draga? Sau si tu capeti ochul dracului, banul? Nu ii judeca prea mult ca si tu poti ajunge la fel.

"cand nu e tata acasa si mama e nervoasa pe el, vine si tipa la mine si incearca sa-mi gaseasca tot felul de motive, ca e vina mea, ca si eu fac la fel ca tata, ca n-o sa fac nimic in viata etc.intotdeauna a facut asa, m-a implicat direct in toate astea.dar eu ce vina am? mai ales cand eram mica.acum am vina pentru actiunile mele dar nu si pentru ale lor.separat sunt persoane bune si ii iubesc."
Mai ales dupa ce ai zis aici sunt pe dq' bune. Hai ca esti amuzanta. Sunt infecte nu bune. Niste persoane sub orice critica. Putin se gandesc la tine, tu fiind copilul lor. Mama ta e o panarama care umbla cu unul si cu altul si ii da motive tatalui tau sa reactioneze. Asta e bunatate? Dar dupa ce logica de papagal tampit e asta bunatate?

Nu exista caz fara speranta. Exista nadejde pentru toti oamenii "pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu." (Marcu.10:27)
Nu te mai bizui pe eforturile tale de a indrepta lucrurile. Este timpul ca sa incerci ceea ce nu ai incercat niciodata: sa vii inaintea lui Dumnezeu cu toate problemele tale. El spune: "Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara." (Ioan.6:37) Nu lasa ca prejudecatile si necredinta sa te lipseasca de binecuvantarea pe care o poti capata venind la Dumnezeu. Ajuta la dezvoltarea credintei, si nu la dezvoltarea necredintei.
Toti oamenii ajung in viata lor la o rascruce asemanatoare. Mergi si pe drumul acesta al credintei in Dumnezeu. Experimenteaza-l daca pana acum nu ai facut-o. "Puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare." (Maleahi.3:10)

Sa stii ca pe fond, nu prea ai ce sa faci, practic pentru ei e un mod de viata. Dar trebuie sa iei masuri ca se nu te afecteze prea mult pe tine. Doar e si interesul lor, sa o duca bine fata. Eu zic sa te detasezi, sa ii vezi cumva de la o distanta. Practic, ei nu se pot abtine, e un comportament compulsiv. Scandalurile astea sunt ca si niste capricii ale naturii, cum ar fi furtuna afara si nu ai putea sa iesi, asa e furtuna in casa si nu poti sa stai. Dumnezeu sa te ajute, copil cuminte.

Imi pare rau ca treci prin aceasta situatie. Sper sa te ajute acest articol.
Ce să fac dacă părinţii mei se ceartă?
Se ceartă părinţii tăi de faţă cu tine? Care este subiectul de ceartă preponderent?
□ Banii
□ Treburile casnice
□ Rudele
□ Tu
Ce-ai vrea să le spui părinţilor referitor la modul în care te afectează certurile lor?
․․․․․
ÎŢI este, probabil, greu să rămâi indiferent la disputele părinţilor. Şi asta pentru că îi iubeşti şi te bizui pe sprijinul lor. Prin urmare, când îi auzi certându-se, suferi. Poate că şi tu gândeşti asemenea unei tinere pe nume Marie. Ea zice: „Mi-e greu să-mi respect părinţii când văd că ei nu se respectă".
Văzându-ţi părinţii certându-se, îţi dai seama de un adevăr crud: Nu sunt nici pe departe perfecţi, aşa cum probabil credeai. Această dură deşteptare la realitate poate naşte în tine tot felul de temeri. Iar dacă certurile lor sunt dese şi aprinse, probabil că ajungi să te întrebi dacă nu cumva căsnicia lor e pe punctul de a se destrăma. „Când îi aud certându-se, mă şi gândesc că vor divorţa şi că va trebui să aleg cu care părinte să stau. Mi-e teamă şi că va trebui să mă despart de fraţii mei", spune Marie.
De ce se ceartă părinţii şi ce poţi face dacă izbucneşte o ceartă între ei?
De ce se ceartă părinţii
În mod normal, părinţii ar trebui ‘să se suporte unul pe altul în iubire’ (Efeseni 4:2). Biblia spune însă: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Părinţii tăi nu sunt perfecţi. Aşadar, nu trebuie să fii surprins că, uneori, nu se înţeleg şi că relaţiile dintre ei sunt tensionate.
Nu uita nici că trăim ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). Lupta pentru a-şi câştiga existenţa, plata facturilor şi atmosfera de la serviciu generează enorm de mult stres în căsnicie. Iar dacă ambii lucrează, ar putea apărea neînţelegeri şi în privinţa împărţirii sarcinilor casnice.
De un lucru însă poţi fi sigur: neînţelegerile dintre părinţi nu duc în mod automat la destrămarea căsniciei. Foarte probabil că părinţii tăi încă se iubesc, deşi nu sunt întotdeauna de acord în anumite chestiuni.
Gândeşte-te: Ţi s-a întâmplat să te uiţi la un film cu prietenii tăi şi să-ţi dai seama că opinia ta era diferită de a lor? Probabil că da. Chiar şi prietenii apropiaţi pot avea opinii diferite cu privire la anumite chestiuni. La fel pot sta lucrurile şi cu părinţii tăi. Probabil, amândoi sunt preocupaţi de starea financiară a familiei, dar au opinii diferite cu privire la administrarea bugetului. Sau amândoi vor să planifice o vacanţă cu familia, dar au concepţii diferite cu privire la ce înseamnă relaxarea. Ori poate că amândoi îşi doresc ca tu să ai succes la şcoală, dar au metode diferite de a te impulsiona.
Ideea este că unitatea nu înseamnă uniformitate. Doi oameni care se iubesc pot vedea uneori diferit lucrurile. Cu toate acestea, e neplăcut să-i auzi pe părinţi certându-se. Ce poţi face sau spune ca să depăşeşti astfel de situaţii?
Ce poţi face
Fii respectuos. E foarte uşor să te enervezi când vezi că părinţii se ceartă întruna. La urma urmei, ei ar trebui să fie un exemplu pentru tine, nu tu pentru ei. Purtându-te însă dispreţuitor cu ei, nu vei face decât să alimentezi tensiunile din familie. Mai mult decât atât, Iehova Dumnezeu îţi porunceşte să-ţi respecţi părinţii şi să asculţi de ei, chiar dacă nu ţi-e întotdeauna uşor (Exodul 20:12; Proverbele 30:17).
Dar ce ai putea face dacă părinţii se ceartă din cauza unui lucru care te priveşte în mod direct? Să zicem că numai unul din ei este Martor al lui Iehova. Când apar probleme ce privesc închinarea, va trebui să iei poziţie de partea părintelui tău Martor pentru a susţine adevărul (Matei 10:34–37). Vorbeşte întotdeauna „cu blândeţe şi respect profund". Prin exemplul tău, îl vei putea câştiga într-o bună zi pe celălalt părinte (1 Petru 3:15).
Fii neutru. Ce-ai putea face dacă părinţii ţi-ar cere să te implici în chestiuni care nu te privesc în mod direct? Străduieşte-te să fii neutru. Te-ai putea scuza frumos, spunând ceva de genul: „Mamă, tată, vă iubesc mult pe amândoi. Vă rog, nu-mi cereţi să ţin partea unuia din voi. Chestiunea asta trebuie să o rezolvaţi voi, nu altcineva".
Exprimă-te. Spune-le părinţilor cum te afectează certurile lor. Găseşte un moment când amândoi sunt mai receptivi la ce vrei să le zici şi, apoi, plin de respect, spune-le cât de tare te supără, te enervează sau chiar te sperie certurile lor (Proverbele 15:23; Coloseni 4:6).
Ce nu trebuie să faci
Nu încerca să fii consilierul lor matrimonial. Fiind tânăr, pur şi simplu nu eşti în măsură să rezolvi disputele dintre părinţi. Imaginează-ţi, de pildă, că te afli într-un avion mic şi că îi auzi pe pilot şi pe copilot certându-se. Evident că ai fi îngrijorat. Dar ce-ar fi dacă ţi-ai asuma un rol care te depăşeşte şi le-ai spune cum să piloteze avionul sau chiar ai prelua controlul asupra aeronavei?
În mod asemănător, dacă ai încerca să preiei controlul în familie, implicându-te în problemele părinţilor, ai putea înrăutăţi situaţia. Biblia spune: „Înfumurarea duce doar la ceartă, dar înţelepciunea este cu cei ce se sfătuiesc" (Proverbele 13:10). Părinţii îşi pot rezolva mai bine problemele dacă discută între patru ochi (Proverbele 25:9).
Stai deoparte. E destul de dureros când doi se ceartă. Atunci la ce bun să se alăture şi un al treilea? Deşi poate că ţi-e greu să stai deoparte, realitatea este că nu tu trebuie să rezolvi problemele părinţilor, ci ei trebuie să şi le rezolve. Străduieşte-te, aşadar, să urmezi sfatul Bibliei şi ‘să-ţi vezi de treburile tale’ (1 Tesaloniceni 4:11). Nu te implica în certurile lor!
Nu-i întărâta pe părinţi unul împotriva celuilalt. Întărâtându-l pe un părinte împotriva celuilalt, unii tineri nu fac altceva decât să încurajeze cearta. Când mama spune „nu", ei încearcă să atingă coarda sensibilă a tatălui şi să smulgă un „da" de la el. Astfel de tactici meşteşugite îţi pot aduce pe moment un strop de libertate, dar, în timp, generează mai multe certuri în familie.
Nu te lăsa influenţat de modul lor de a se purta. Un tânăr pe nume Peter şi-a dat la un moment dat seama că, pentru a se răzbuna pe tatăl său care avea un comportament abuziv, adoptase şi el o conduită necreştină. „Voiam să-l fac să sufere. Îl uram din cauza modului în care se purta cu mama, cu mine şi cu sora mea", spune el. Nu după mult timp, Peter a suferit consecinţele faptelor sale. Lecţia? Un comportament necreştin agravează problemele din familie (Galateni 6:7).
Scrie la ce aspect menţionat în acest capitol trebuie să faci îmbunătăţiri. ․․․․․
E clar, nu poţi pune capăt certurilor dintre părinţi. Fii însă sigur că Iehova te va ajuta să faci faţă sentimentelor de nelinişte pe care certurile lor le-ar putea naşte în tine (Filipeni 4:6, 7; 1 Petru 5:7).
Străduieşte-te să aplici aceste sugestii. Cu timpul, părinţii probabil că se vor strădui să-şi rezolve problemele. Şi, cine ştie, poate că nu se vor mai certa deloc.
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Dacă ai crescut într-o familie monoparentală, cum poţi face faţă problemelor?
VERSETE-CHEIE
„Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută." (Coloseni 4:6)
SFAT
Dacă certurile părinţilor sunt dese şi aprinse, sugerează-le cu respect să ceară ajutor.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Cei ce se iubesc mai au şi neînţelegeri uneori.
PLAN DE ACŢIUNE
Dacă părinţii încep să se certe, am să ․․․․․
Dacă părinţii îmi cer să iau partea unuia din ei, am să spun: ․․․․․
Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● De ce se ceartă unii părinţi?
● De ce nu trebuie să te învinovăţeşti pentru problemele părinţilor tăi?
● Ce poţi învăţa din modul în care se poartă părinţii tăi?
[Text generic pe pagina 201]
Când am înţeles că părinţii mei nu sunt perfecţi şi că se confruntă şi ei cu greutăţi, mi-a fost mai uşor să depăşesc certurile lor.‘‘ — Kathy
[Chenarul de la paginile 206, 207]
ce să fac dacă părinţii mei se separă?
Dacă părinţii tăi se separă, cum ai putea acţiona în mod înţelept, ţinându-ţi totodată sub control durerea? Ia în considerare următoarele idei.
● Nu-ţi fă iluzii. Probabil că primul impuls ar fi să încerci să-i împaci. Anne îşi aminteşte: „După ce s-au separat, părinţii ne mai scoteau din când în când în oraş. Eu şi sora mea ne spuneam în şoaptă: «Hai s-o luăm înainte şi să-i lăsăm singuri». Dar n-a mers. Nu s-au împăcat niciodată".
În Proverbele 13:12 scrie: „O aşteptare amânată îmbolnăveşte inima". Pentru a nu suferi prea mult, gândeşte-te că nu poţi avea control asupra acţiunilor părinţilor. Nu uita că nu tu eşti motivul separării lor, că nu poţi interveni între ei şi că nu le poţi reface tu căsnicia (Proverbele 26:17).
● Nu te umple de ură. Mânia sau ura faţă de unul sau faţă de ambii părinţi poate avea consecinţe neplăcute şi de durată. Tom îşi aminteşte ce simţea la 12 ani: „Eram de-a dreptul furios pe tata. Nu vreau să folosesc cuvântul «ură», dar aveam resentimente puternice faţă de el. Nu înţelegeam cum putea pretinde că-i pasă de noi, când el ne părăsise".
Când părinţii se separă, nu poţi simplifica lucrurile spunând că doar unul a greşit şi că celălalt e total nevinovat. Probabil că părinţii nu ţi-au spus chiar totul despre căsnicia lor şi nici despre motivele separării lor. Poate că nici ei nu înţeleg prea bine ce s-a întâmplat. Aşadar, nu judeca o situaţie când nu cunoşti toate detaliile (Proverbele 18:13). E drept că ţi-e greu să nu te mânii. Şi e normal ca o vreme să fii foarte supărat. Dar, nutrind sentimente de ură şi având un spirit răzbunător, îţi poţi „otrăvi" încetul cu încetul personalitatea. Nu degeaba Biblia ne spune: „Lasă mânia şi părăseşte furia" (Psalmul 37:8).
● Fii realist. Unii tineri nu-şi urăsc părintele care i-a părăsit, ci, dimpotrivă, cad în cealaltă extremă: îl idolatrizează. De pildă, un tânăr avea un tată alcoolic şi imoral care i-a părăsit de mai multe ori. Până la urmă, părinţii acestui tânăr au divorţat. Cu toate astea, el îşi aminteşte că, dintr-un motiv sau altul, aproape că începuse să-şi idolatrizeze tatăl!
Mulţi copii adoptă o asemenea atitudine, greşită de altfel. Într-o ţară, 90% dintre copiii ai căror părinţi au divorţat locuiesc cu mama lor, iar la tatăl lor merg doar în vizită. Mama deci le poartă zilnic de grijă şi tot ea îi disciplinează. Chiar dacă primeşte pensie alimentară, standardul ei de viaţă scade foarte mult după divorţ. Pe de altă parte, cel al tatălui ar putea chiar să crească. Rezultatul? O vizită la tata înseamnă cadouri şi distracţie, pe când viaţa cu mama înseamnă a strânge cureaua şi a asculta de ea. Din nefericire, unii tineri au plecat de lângă părintele lor Martor pentru a duce o viaţă mai îmbelşugată şi mai libertină lângă părintele lor necredincios (Proverbele 19:4).
Dacă te simţi tentat să faci aceeaşi alegere, analizează-ţi priorităţile. Adu-ţi aminte că ai nevoie de îndrumare morală şi de disciplinare. Nimic din ce-ţi oferă un părinte nu-şi poate lăsa mai adânc amprenta asupra personalităţii tale şi a calităţii vieţii tale decât îndrumarea morală şi disciplinarea! (Proverbele 4:13)
[Legenda ilustraţiei de la paginile 202, 203]
Un tânăr care le spune părinţilor cum să-şi rezolve neînţelegerile se poartă asemenea unui pasager care le spune piloţilor cum să piloteze avionul

Cele mai cumplite situatii din viata noastra contin si cele mai profunde lectii pe care le putem invata.

Cele bune!

Urat! Si eu am crescut intr-o familie cu multe certuri. Am 20 de ani acum, si pot spune ca am socuri in urma acestori certuri. La 15 ani mami a murit, iar tata a inceput sa se descarce pe mine. Inainte sa moara mami, o sfatuiam sa divorteze. Poate ca ar trebui sa vorbesti cu ei : divortati! Nu v-ati saturat sa va certati atat? Nu mai sunteti copii...ce naiba...