De ce se dorește a avea un copil, numai ca să ai un urmaș și să-ți "poarte" cineva de grijă la bătrânețe?
Exact, am 20 de ani, sunt la facultate, mă descurc bine dpdv financiar, dar nu vreau să am un copil sau nu aș vrea, chiar dacă s-a stârnit o discuție în familie pe această temă, cum că "nu există să nu ai copil, nu se acceptă". Este viața mea, eu decid dacă vreau sau nu să las urmași, nu este decizia părinților mei că vor să devină bunici . Știți cum se spune "vrutu-i liber", dar pentru faptul că mi-au impus-o practic, spunând-o cu multă convingere, asta m-a deranjat foarte tare. De când decid ei ce fac eu cu viața mea?
Și de aici am ajuns la căsnicie, casă, familie, etc. La fel întreb, de ce căsnicie, cu ce mă ajută pe mine căsătoria că nu înțeleg? Pentru ce? Pentru că "ea" îmi ia numele de familie și pentru că scrie pe hârtie (certificatul de căsătorie) că-mi aparține? Eu credeam că "dragostea", acolo unde există cu adevărat, nu se exprimă prin hârtii sau certificate. Tot aud din când în când "Când o să te însori", adică nu prea curând pentru că, din punctul meu de vedere, la fel, mi se pare o mobilizare inutilă, o risipă de bani, pierdere de timp pe la starea civilă, etc. Timp pe care pot să-l fructific altfel și bani cu care pot face orice altceva.
Faptul că mi se bat apropouri, din când în când, despre "însurătoare și copii" mă stresează și mai tare.

Eu am decis și nu, nu vreau copil, nici acum, nici prea curând. Nici forțat fiind, n-aș vrea, poate să implice orice tentativă...

Depinde ce fel de copil!
Si nu e asta cel mai minunat lucru. Cel mai minunat lucru e sa te tina Dumnezeu sanatos!

De ce zici asta? Argumenteaza putin daca vrei. Sunt atatea chestii minunate pe lumea asta, sigur, si un copil poate, dar nu numa.

Dar daca-ti place sa-ti tipe in cap toata noaptea ani de zile, e ok, nu e problema, si vezi ca e asa minunat.

Si dupa aia pe la 15 ani te da afara din camera ca cica n-ai ce cauta acolo, daca nu-i mai dai, zice ca nu esti in stare sa iei ce au colegii lui, nu conteaza ca poti sau nu.
Bine, nu toti copiii sunt asa, dar foarte multi insa.

Ăștia care spun cu convingere ca "trebuie sa faci" ceva doar pentru ca asa cred ei ca e bine, ar trebui împușcați.
De câteva ori, sa fii sigur.

Daca nu vrei sa le spui să-și vadă de treaba lor, măcar ignora-i.

Nici noi nu am fost cuminți când am fost mici, un copil este greu de educat și controlat, părinții nu pot face minuni, mai ales dacă sunt nepregătiți.

A face un copil este mai mult decât "să-ți strige noaptea în cap", este o etapă firească a vieții, în care înveți lucruri noi și descoperi noi emoții și sentimente, iar acel copil rezonează cu tine.

Pai da, nici noi nu am fost cuminti dar parintii nostri au ales sa vrea copil, nu inseamna ca si eu sau altul trebuie sa vrem.

Daca zici tu ca inveti chestii noi si descoperi noi emotii, o fi pentru tine bine asta, asta e, te inteleg.

Eu vad altfel treaba.
A venit verisoara-mea cu cei 2 copii la mine, unu avea 8 ani, celalalt 4 ani jumate, abia asteptam sa plece, sareau de colo colo, aaaaoleu.
Au fost la mare si ea a zis "abia astept sa incep serviciu, asta nu a fost concediu".

Tu nu vezi ca acum cu pandemia multi parinti isi agreseaza copiii? A zis si la TV asta ca au crescut mult aceste cazuri, fie verbal, fie si fizic, cand iti sta mai mult pe cap, nu mai e asa bine. Bine, poate pentru tine o fi, nu stiu.

Dar a fost tot asa la verisoara "aaa, pai lume ce zice daca nu fac copil? UIte, ala are, ala are".

Alegerea ta, nu-ți poate impune nimeni nimic, chiar tu o zici.
Copii aduc bucurie. Toți bătrânii pe care i-am văzut și n-au avut copii erau nebuni, paranoici și vorbeau extrem de mult fără rost.
Că mare avere te costă căsătoria )
Baftă! Să-ți menții decizia!

Dacă dai de un bărbat adevărat nu ar trebui să îți faci griji cum fac plângăcioșii ăștia pe aici căci dacă părinții lor gândeau la fel azi nu mai existau.

Ia mai citește odată întrebarea și comentul pe care i l-am lăsat lui @Gusticel, îl găsești chiar la prima pagină.

Atunci de ce te mai însori? De ce îți mai trebuie femeie? Dacă după naștere o să se schimbe din punct de vedere fizic și tu o s-o înșeli sau părăsești pe motiv că nu mai este atrăgătoare, înseamnă că nu ai iubit-o nici la început când v-ați cunoscut.Ai stat cu ea doar pentru fizicul ei.

Pai ma insor ca sa ma inteleg cu ea, sa ne distram, sa avem banii pentru noi, sa comunicam, sa discutam, sa facem chestii impreuna, sa facem sex, ce treaba are asta neaparat cu copil?!

Si atat timp cat eu ma ingrijesc, am pretentia ca si ea sa se ingrijeasca, asta e. Nu sa stea ca tuta si sa nu ia nici o masura.

Pai dar nu sti? Ca proba eliminatorie e fizicul in atractie, deci nu e nimic nou sub soare. Iubire fara fizic mai putin exista la tinerete. Asta e natura umana, n-ai ce-i face.
Ca dupa aia conteaza si alte calitati, e asa, insa daca fizic nu e deloc, nici nu te mai int sa afli celelalte, si asta verifica in real sa vezi.

Ca destul la batranete sa stam neatractivi. Macar la tinerete sa avem grija de noi.
Unele-s chiar nesimtite! Cand erau singure sa vezi cum se inrgijeau ca sa fie placute, si dupa aia cand s-au maritat, se bazeza ca nu mai e nevoie sa arate bine ca sta prostu cu ea, e, nu e chiar asa.
Toate se ingrijeau inainte! Deci si ele stiu ca fizicu e cheia in primul rand.

Nu, merci, mi-a ajuns o dată. Lecturează tu cât dorești, până îți găsești liniștea.

Ți-ar plăcea să vezi cum copilul tău scapă de sub control, iar la 15-16 ani, adolescent fiind, să-și bată joc de tine, să-ți răspundă, cum am situația în familie, cu fratele meu vitreg, dacă ai citit măcar comentariul. Uite cum l-au crescut, doar pentru faptul că l-au lăsat nesupravegheat a devenit impertinent, agresiv în comportament. Nu sunt violent, nu am fost niciodată, încerc să evaluez situația cu calm, să raționalizez cât de mult pot, dar când nu se poate, când nu există altă posibilitate, îl articulez de o să-și aducă aminte toată viața. Nu există să-ți umilești familia, fratele(vitreg fiindu-i), tatăl sau pe mama, niciodată.

Eu cred că ai fi foarte mândru să-i fi alături copilului tău, sunt curios ce-ar spune alții despre tine, ca părinte, ce educația a deprins el de la tine, de la cei din jur? Chiar și pentru fracțiunea aia de secundă în care a rămas singur și a auzit "perla" de la alții, a transmis-o mai departe, acasă, ție, ca părinte...
Am crescut alături de bunici, am fost singur, m-am autoeducat singur(că tot s-a menționat de autoeducație), am învățat să învăț și să iau singur tot ce consider eu că e bine pentru mine și pentru ai mei.
De exemplu, de aceea "ei" se căsătoresc, toate bune și frumoase, fac un copil, apoi o ceartă aprigă are loc și divorțează. De cele mai multe ori, în cele mai comune situații se întâmplă asta, pentru că prin asta am trecut (în familie). Te căsătorești ca să divorțezi mai târziu? ))))).
Bad move as always. Vă lăsați prostiți de parcă vă credeți sortiți unul altuia, de fapt, mai devreme sau mai târziu, tot o să fie un final. Nu suntem într-o poveste de basm, unde el și ea se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Realitatea este alta și este de 100 de ori mai dură. Ea își ia catrafusele și pleacă, ia copilul, tu prost fiind, rămâi singur? Care e câștigul? Ea a plecat alături de copil, te și poate da in judecată pentru că are dreptul să o facă.
De-ai avea măcar habar prin ce certuri zdravene au trecut ai mei, de câte ori nu și-a luat catrafusele și s-a reîntors după juma' de an din nefericire.
Rar, dar rar mi-a fost dat să văd un cuplu căsătorit, fericit, de nedespărțit, cu copii, ducând o viață liniștită (să văd visul american, dacă știi măcar ce înseamnă).

E rau cu rau, dar mai rau fara rau.

Nu a ales nimeni să vrea copil, înainte oamenii se protejau mai puțin, făceau mai mulți copii și erau fericiți. Pur și simplu e alegerea fiecăruia, dar în opinia mea fie că se dorește sau nu, un copil este binevenit oricând.

Atâta timp cât există și condiții de trai. Sunt sigur că, cu o situație financiară precară, ți-ai cam schimba părerea. Nu faci un copil pentru că n-ai ce face, îl faci atunci când știi că ești stabil dpdv financiar. Bucuria e pe moment, ca întotdeauna.

Ai gândire de copil, tipic. E cam aiurea sa zici situație bună când acum 200 de ani copii se bucurau dacă aveau căldură și lapte.

Nu susțin procrearea în condiții proaste sau abandonul, nu cred că sunt greu de înțeles.

Pe vremea lor se faceau copii de la 14 ani, la maxim 15 fetele erau deja batrane iar flacaii erau deja insurati. Retardate vremuri dar nu ai ce sa faci. Unii sunt inchisi la minte si se cred in 2021 ca in 1890 toamna. Vremurile s-au schimbat, ei nu s-au adaptat. La 20 de ani casatorie si copil? Dumnezeule mare, adica copil cu copil si cu casatorie, astia nu sunt sanatosi la cap care gandesc asa, practic iti distrugi viitorul pentru ce? Lasa-i sa bata campii, alegerea evident ca ti-o faci tu, in ziua de azi se pune accent pe altceva, te insori de la 20 de ani ca sa divortezi la 21, mare afacere ce ai facut ))). Ai aproape 0 experienta la varsta aia, esti inca copil, ai tot viitorul in fata si trebuie sa profiti de asta. Mentalitatea asta o sa dispara dupa ce se duce generatia aia de batrani, tineretul din ziua de azi e mult diferit, e mai dezghetat la minte si nu pleaca urechea la vremurile apuse, mai sunt cativa fluturatici care isi copiaza stramosii dar bine nu prea vor ajunge deloc. Ei inca cred ca o hartie schimba sentimentele, ce ti-e o relatie stabila si o casatorie, e doar un act care aduce unele obligatii dar in sine e fix acelasi lucru. Cel mai probabil o sa mai cresti si o sa ai alte perspective cand vine vorba de facutul de copii cel putin, dar cat timp esti in intervalul asta de 20-30 de ani rupe distractiile, fa-ti o cariera, fa ce iti place, anii astia nu-i mai intorci inapoi, e apogeul tineretii, viata e cea mai frumoasa la anii astia, acumulezi si experienta, e pacat sa-i pierzi facand copii si fugind dupa acte care sa iti ''oficializeze'' relatia.

In momentul de fata nu sti cu cine te trezesti in fata ta. Femeile o sa te minta - barbatii vor ceva pentru sex si treburi casnice. Fiecare om are interesele personale in viata. Cand sant 2 in viata interesele se leaga dar cand nu da roade acele interese dispare relatia. Poti sa le zici la parinti decat una sa stea pe banii mei sau sa ma insele cu altul mai bine singur aleg femei cand am chef

Sunt destui care nu vor copii din diverse motive. Unii considera ca e o lumea rea și trecătoare, alții ca nu au posibilități materiale, alții nu au găsit dragostea adevărată, alții sunt mulțumiți de viata lor și de libertatea lor, nu ești singurul ce gândește asa

Care-s aia?

E alegerea ta. Familia trebuie sa o respecte.

Din păcate, totul ține de educație. Mă pricep la copii, am studiat psihologia copilului, învăț și analizez constant situațiile în care sunt pusă. Cu violența nu sunt de acord. Un copil are nevoie de îndrumare, iar dacă e lăsat să se autoeduce mai degrabă e posibil să deprindă idei greșite plus că internetul este plin de așa ceva și e cel mai accesibil.
Primii 6 ani sunt decisivi, greu mai schimbi o persoană după ce și-a format deja o mentalitate greșită. Crede-mă că îmi crește inima în mine când văd copiii cu care am stat de când erau bebeluși. Sunt lăudați și apreciați exact pentru ce m-am străduit eu să le insuflu.
Nici la mine n-a fost pace, am fost o pernă pentru ai mei. Însă, eu până acum a vorbit exclusiv de copii.

Foarte bine. Fa-ti vasectomie. Daca nu o faci, atunci iti asumi posibilitatea ca la un moment dat sa ai un copil sau mai multi. Nu te stresa de ce timpenii iti baga societatea pe git. Daca ai o relatie misto si e si jumatatea cealalta de aceeasi parere, go4it. Traiti-va viata, ca de urmasi se ocup indienii si chinezii. Ca peste vreo 2-300 de ani nu o sa mai existe romani - asta daca va mai exista rasa umana - who gives a fu*^?

Părinții "toarnă" "fundația" pe care copilul când va crește se va ridica.Cei 7 ani de acasă sunt baza în dezvoltarea copilului.Copilul la vârsta maturității indiferent de educația primită este posibil să ajungă să își facă un rost în viață, asta însemnând un loc de muncă, întemeierea unei familii și să aibă proprii copii.Sau este posibil să ajungă un vagabond.Totul ține de nivelul mental al copilului, de felul cum pricepe și percepe ce se întâmplă în jurul lui, nu anturajul te duce la pierzanie ci tu însuți fiindcă nu ești stăpân pe viața ta și ale tale decizii și astfel ajungi să fi condus de alții.Fratele tău deși e greu să se schimbe, însă nu este imposibil.Iar ca el să se schimbe continuă tu să îi fi exemplu.Dar nici tu nu ești hotărât în ceea ce privește viața ta, căci dacă tu ai luat decizia de a nu te însura și nu îți dorești copii nu trebuia să faci cunoscută nouă dorința ta.Ori prin faptul că ți-ai expus această dorință tu de fapt cauți să ți se confirme sau infirme că decizia luată e sau nu bună.Nu ești nici tu stăpân pe viața ta atâta timp cât pui întrebări sau faci afirmații care țin strict de viața ta personală și pe care dacă nu le regreți nu ar trebui dezvăluite nimănui decât partenerei dacă în viitor vei vrea să îți întemeiezi o familie.

Nu te casatoresti ca "sa fii in rand cu lumea", si nici nu faci copii ca sa se cade, asa scrie la biblie, asa a zis jesuscristsuperstar, si nici nu te apuci ca un imbecil sa repeti viata parintilor tai.
Noi ne-am dorit copii, am avut 5(cinci), desi suntem amandoi oameni cu facultate(psihologi), dar ne-am dorit sincer asa ceva, am mai infiat inca doi cand ne-a permis bugetul, si totul e cum ne-am dorit.
Tragic e ca foarte multi baieti se casatoresc de tineri, crezand in mod naiv ca vor avea parte de sex gratis din partea sotiei, si apoi constata ca au parte de un numar pe saptamana, zece minute in pozitia misionarului, si ingroasa numarul celor care apeleaza la servicii platite.iar ele spera ca vor primi afectiune, caldura sufleteasca, sprijin material, si primesc certuri si reprosuri, ba chiar violente. Casatoriile aranjate de parinti sunt un esec garantat.

Nu iti spun c aos a iri schimbi neapărat concepția, dar o data cu trecerea timpului nu ai de unde sa stii cum o sa gândesti.
Da, probabil din cauza presiuni părinților o sa începi să iti impui de al naibi cu se zice sa nu faci lucrurile alea, dar după ce iti faci o relație serioasă si iubesti, după ce muncesti si esti stabil financiar, dupa ce pleci de la ai tai si te maturizezi se prea poate sa gandesti diferit.Nu spun ca 100%, dar totusi.
Într-un fel e bine c anul vrei lucrurile astea acum. Oricum esti inca tanar si nu prea pe picioarele tale, asa ca ar fi o prostie sa te grăbești acum.

Este dorinta ta daca iti doresti un copil sau nu, o familie sau nu, acum ai 20 de ani,asa gandeam si eu la acea varsta,dar cu timpul te vei indragosti si iti vei dori si un copil. Pacat ca ti s-a impus,asa sunt unii parinti,ce sa le faci, isi doresc sa aiba un nepot cat mai curand sa aiba grija de el, sa petreaca cu el poate timpul care nu au reusit sa il petreaca cu tine. Nu imi fac griji, in foarte putine din cazuri oamenii nu isi doresc absolut niciodata o fiinta pe care sa o iubeasca neconditionat.Ca doar dragostea dintre copii si parinti e pura. Sfatul meu e sa le explici paintilor ca momentan nu simti, dar cu timpul cine stie, asa macar le dai o speranta.

Mama,nu vreau sa te contrazic dar pe alocuri gândesti atat de gresit.
Nici eu nu sunt adepta copiilor într-adevăr, ca nu ma pricep la ei, stau prost cu rabdarea, nici nu stiu daca o sa pot face dar totusi, nu ajungi in iad daca faci unul si nici nu ajungi muritor de foame in sant.Cheltui cu copilul cum se zice,ca ii iei un pampers sau un lapte, dar daca il educi cum trebuie nu te aduce in sapa de lemn, ba din contra.
Asta ca asta ca nah, nu pot sa dau eu sfaturi ne având copii la rândul meu.Dar sa zici de femei ca se îngrașă, uratesc si te ignora după ce te insori e aiurea rau.Adica tu alegi femeia aia, tu o iei după niște tipare, criteri ce iti convin si cu, care corelezi.Nu iei orce nebună slinoasa si bolnavă psihic.Iti iei o iubita cu capul pe umeri, pe placul tau fizic, ce sa te iubească si respecte.Plus ca e posibil si tu sa te schimbi la rândul tau, sau crezi ca rămâi pe veci slim, tanar si frumos? Aia nu poate sa zică la rândul ei ca ai facut burta, ca nu te ingrijesti, ca stai cu telecomanda in mana toata ziua sau la meci si o ignori? Crezi ca partea masculină nu are defecte?

Da, dar nu poti generaliza, nu pentru toti e binevenit, depinde de om, insa pentru multi, da, e binevenit.

Se protejau mai putin ca asta era interesul de sus, nu intamplator, ca altfel se facea educatie de mici in scoli, erau metode de protectie, si situatia nu mai statea asa, deci nu e asa la intamplare chestia asta.
Erau fericiti ca asa au invatat sa fie, li se baga in cap "aaa, daca nu faci un copil, nu faci o casa, etc, nu poti fi fericit".

Si in curand, o sa fie f nasol pe glob din cauza asta.
Ca pe aceleasi resurse si spatiu, sunt din ce in ce mai multi oameni.
Sa vezi apoi fericirea dracu`.

Care-s aia in ce sens?! Aia care ce sa faca? Ca nu fac legatura la ce te referi.