De ce se dorește a avea un copil, numai ca să ai un urmaș și să-ți "poarte" cineva de grijă la bătrânețe?
Exact, am 20 de ani, sunt la facultate, mă descurc bine dpdv financiar, dar nu vreau să am un copil sau nu aș vrea, chiar dacă s-a stârnit o discuție în familie pe această temă, cum că "nu există să nu ai copil, nu se acceptă". Este viața mea, eu decid dacă vreau sau nu să las urmași, nu este decizia părinților mei că vor să devină bunici . Știți cum se spune "vrutu-i liber", dar pentru faptul că mi-au impus-o practic, spunând-o cu multă convingere, asta m-a deranjat foarte tare. De când decid ei ce fac eu cu viața mea?
Și de aici am ajuns la căsnicie, casă, familie, etc. La fel întreb, de ce căsnicie, cu ce mă ajută pe mine căsătoria că nu înțeleg? Pentru ce? Pentru că "ea" îmi ia numele de familie și pentru că scrie pe hârtie (certificatul de căsătorie) că-mi aparține? Eu credeam că "dragostea", acolo unde există cu adevărat, nu se exprimă prin hârtii sau certificate. Tot aud din când în când "Când o să te însori", adică nu prea curând pentru că, din punctul meu de vedere, la fel, mi se pare o mobilizare inutilă, o risipă de bani, pierdere de timp pe la starea civilă, etc. Timp pe care pot să-l fructific altfel și bani cu care pot face orice altceva.
Faptul că mi se bat apropouri, din când în când, despre "însurătoare și copii" mă stresează și mai tare.

Eu am decis și nu, nu vreau copil, nici acum, nici prea curând. Nici forțat fiind, n-aș vrea, poate să implice orice tentativă...

In sens invers

Nu e aiurea rau, foarte multi barbati declara asta, chiar si un taximetrist mi-a zis ca a divortat, ca dupa ce a nascut nevasta, el era inexistent.
Si pe un forum am pus problema si unii barbati au zis "asa este"
Nu am zis ca toate fac asa, nu, insa foarte multe.

Si tot foarte multe se ingrasa caci au pofte, si asta se stie, intereseaza-te, multe femei vor aia, aia ailalta in sarcina.
Unele nu se ingrasa, depinde de dieta.

SI dupa ce se ingrasa multe Kg, e f greu de dat jos, multe neglijeaza si nu fac nimic pentru a slabi. Nu e vina barbatului, daca el se ingrijeste, ca daca si el e gras, n-are ce comenta.

Nu are dreptul sa-mi zica mie ca nu ma ingrijesc daca eu ma ingrijesc, arat bine, si-s okey.

Nu ramanem intotdeauna frumosi, insa la tinerete asta cont enorm de mult, astia suntem, ca ne convine ca nu.
Barbatu e f vizual, si cand nu mai atrage femeia, se duce la alta care se ingrijeste, si de aici probleme.

Si asa dupa 45 ani in colo ne uratim si ramanem asa pana la 90 ani, daca nici la tinerete nu ne ingrijim, ce facem? Cand putem f simplu sa facem asta daca vrem.

E binevenit oriunde, nu cred că există om care să respingă un copil, dacă are o viață normală. În ziua de azi oamenilor le este mai frică de viitor, de ziua de mâine, și de asta nu mai fac copii, dar noi nu suntem în controlul vieților noastre asa cum credem, și un copil niciodată nu va fi o cheltuială mare, este doar impresia greșită a noii generații.

De ce zici ca nu exista oameni care nu vor copii? Si pe care i-ar incurca? De ce generalizezi? Ca nu e deloc asa, sunt oameni care nu fac copii tocmai ca nu vor, ca daca era binevenit, faceau.

Am zis, e binevenit cum zici pentru multi care doresc asta, asta da.

Si societatea de fapt indirect acum incurajeaza la ce zic eu, prin traiul din ce in ce mai prost.

Normal că generalizez dacă mă refer la populație, nu la 2 3 inși care au probleme mentale, financiare, emoționale. Tu chiar nu poți înțeleg 2 propoziții? Un om Normal nu are de ce să nu vrea copil, pentru că este ceva foarte frumos. Nu știu de ce aveți aceste păreri negative legate de copii, dar cu siguranță sunt cauzate de instabilitatea psiho-emoțională.

Pai nu sunt 2-3 care nu vor copii, se zice ca in ziua de azi din ce in ce mai putini vor copii, chiar la nivel european, chiar s-a zis ca populatia e cam imbatranita in UE, si e o problema.

Prob financiare au majoritatea acum! Niv de trai pica peste tot in lume din cauza ca, capitalismul nu mai merge, si majoritatea o duc din ce in ce mai rau, asa ca aia e.
Pai sa vezi ce s-au scumpit toate in Germania, si sal si pensiile-s cam la fel ca acum 20 ani cam, tatal meu vitreg era pensionar din 2003 si avea aceiasi pensie si in 2015 desi preturile erau in sus de mult.

E frumos chestia cu copilu dar nu pentru toti.
E ca si cum imi zici mie ca a avea un calculator e ceva frumos. Depinde pentru cine!
E ca si cum ai zice ca rosia e buna, unii nu plac rosiile si pentru ei nu-s bune, sau dulciurile.
Ptr mine ciocolata e o minune, pentru tine abia intra ca e prea dulce de ex.

Sunt destui in sens invers.

Vorbim de ființe umane, nu ciocolată, dacă tu nu înțelegi această noțiune îmi pare sincer rău.

Nimeni nu e fericit pe termen lung daca traieste doar pentru propriile placeri; Am fost creati pentru a fi cu adevarat impliniti cand daruim si ne daruim celorlalti.Balaceala in hedonism ajunge obositoare sivte trzesti ca ai o viata fara nici un sens.Si nici o fata nu e fericita sa fie intr- o relatie fara nici o obligatie. Avortul mexicamentos e crima, de aia e plina lumea de atata depresie " inexplicabila.
Sa ingrijezti, sa iubesti si sa fii iubit de propriul copil e una din cele mai profunde bucurii experimentabile pe pamant.

Pai principiul e acelasi, ca e ciocolata, caine, pisica, om.
Unul vrea un caine unul nu vrea.
Unul vrea un copil, altul nu.
Tot dupa preferinte este in functie de sistemul de valori al acelui om, depinde cum vede el treaba, si nu toti vad la fel.

De aia au scazut nasterile si in UE, ca usor usor s-au mai desprins de moda ca neaparat sa ai un copil, aia ca n-au bani e putin vrajeala, ca aia care fac copii, se descurca binisor avand joburi medii.
Pai stiu din Germania cum erau unii, "vrem libertate, sa ne distram, etc, nu vrem obligatii", cam asa ziceau.

Ca si la prieteni, uite, avem aici un coleg de forum care nu are prieteni, nu vede nimic binevenit in asta.
Eu insa sunt invers, deci si la fiinte umane e cam la fel.
Ca si cupa mine e "un prieten bun e mereu binevenit", uite ca nu e chiar asa pentru toti.

Nu e chiar asa, cine este echilibrat psihiatric si psihologic, o duce la infinit cu placerile lui, roteste pasiunile la infinit, ca mereu poate apare ceva nou de facut, de discutat.

Dar da, avem nevoie sa iubim si sa fim iubiti, si daca nu avem asta, e posibil sa nu ne mai putem bucura de placerile noastre, daca la asta te referi, ai dreptate.

De ce sa nu fie nici o fata fericita intr-o rel fara obligatii? Cate n-am intalnit eu asa.

Avortul e prefect normal daca nu vrei acel copii, n-are nici o treaba cu depresia.
Faci avort si gata, ca, copii poti sa faci cati vrei cand vrei, deci nu e o problema.

Poate ai gresit, protectia n-a functionat si s-a intamplat sa ramai gravida, altele sunt la facultate, trebuie sa invete, sa termine scoala, sa ajunga ceva in viata, nu sa isi f viata pentru un copil, cand poate face altul mai in colo.

Sunt si oameni cum zici tu, insa in nici un caz nu putem generaliza.

Da, n-am cu cine să vorbesc, am trăncănit din gură(mă rog, din taste) singur și degeaba. Vezi poate dacă mai citești o dată răspunsurile mele vezi în alta perspectivă, poate.

Am citit f atent tot, insa nu am inteles de ce generalizezi, si nu ai explicat de ce faci asta.
E ca si cum zici ca toate locomotivele nu merg fara curent, daca nu explici si mecanismul ca sa inteleaga omul, e posibil sa nu inteleaga.

Ar trebui sa explici de ce zici ca pentru oricine un copil e binevenit. Adica de ce toti ar trebui sa vada chestia asta asa, si de ce nu se poate ca un copil sa nu fie binevenit.
Motivele, argumente.
Si asa, poate inteleg.

Ce argumente omule? Vorbim de un copil! Părinții tăi crezi că se gândeau ce dezavantaje și avantaje au dacă te fac pe tine? Tu nu cred că înțelegi cum funcționează viața.

Da, s-au gandit parintii mei, s-au gandit ca le placea sa aiba un copil, deci exact ce ziceam eu, faceau parte din cei ce doreau asta si pe care ii bucura asta.
Nu au facut oricum, i-am intrebat.

Nu s-au luat dupa moda si societate doar asa cum f multi fac, ca simt ca nu simt, ei fac copil ca sa fie in randul lumii, si dupa aia ori se poarta urat, ori nu stiu sa fie parinti, etc.

Colega mea de generala de ex (ce cunoesc eu inca una doua femei, dar cate ori mai fi asa), a gandit invers, tocmai ca nu i-a placut, nu simtea ca ii aduce bun sufleteste un copil, mai rau o incurca (dupa ce iti explica, era clar asta), asa ca n-a facut, e maritata si o duce f bine cu sotul ei de ani de zile, sta langa mine la 3 minute si stiu. A gasit unu care la fel, nu dorea copii.
Deci de aia am zis, poate sa-ti placa sau sa nu.

Deci dupa preferinte ca la orice.

Iar tu ar trebui sa-mi explici de ce neaparat trebuie sa ne placa la toti.
Da, vorbim de un copil cum zici tu, nu e nimic deosebit.

Eu mi-am argumentat parerea prin faptul ca nu este neaparat nevoie ca la toti sa le placa un copil, nu pe toti ii bucura, suntem oameni diferiti doar, asa cum arata de fapt si realitatea.

Dacă te uiți mai sus la unul din răspunsuri am spus că nu toți vor, unii nu sunt pregătiți financiar, emoțional, mental. Oamenii care nu sunt pregătiți acum, nu înseamnă că nu vor fi pregătiți mai târziu, sau mă rog, nu vor fi pregătiți niciodată. Chiar și cei nepregătiți acum, dacă sunt întrebați dacă ar vrea un copil, ar spune că da, după ce rezolvă "problemele" pe care le mai au. Deci ce-i așa greu de înțeles că 99% din populație ar vrea copil?

Eu am inteles, insa tu nu ai explicat de ce 99 % ar vrea copil, de ce trebuie sa vrea.
Care e rationamentul, daca nu indoctrinarea sociala.

Pai mie de mic mi se zicea "aaaa daca nu te insori, nu faci copil, nu esti fericit", si multi de aia vor, altfel n-ar prea vrea, de aia nici nu stiu sa se comporte ca parinti.
Si le intra in cap, iar la maturitate trebuie sa aplice ce li s-a zis.
Daca ai observat, parintii aia care chiar au dorit copilul, sunt f afectuosi, iubitori, stiu sa se poarte, in rest nu prea.
De aia ies milioane de copii cu traume psihologice.

Tot auzi "tata se ia de mine degeaba, gaseste motive...", etc din astea, si stiu si eu destule cazuri. Comportamente care denota clar ca acel copil n-a fost dorit.
Uite acum cu pandemia, ca multi parinti au si batut copii, s-a zis la TV ca au crescut agresiunile psihice si fizice asupra copiilor. Adica...a inceput sa-i cam incomodeze pe parinti cumva, sa ii irite.
Aia nu au vrut copilul cu adevarat.

Nu ne înțelegem, eu zic una, tu începi cu încă 10 subiecte diferite. Nu toți părinții știu să-și educe copii, asta nu înseamnă că nu șii iubesc, și ca nu și-au dorit. Nu are sens să continuăm, pentru că nu vei putea înțelege până nu o să simți și tu pe pielea ta.

Nu incep 10 subiecte, eu te-am intrebat concret si nu ai raspuns:

De ce e musai ca 99 % din oameni vor copii, de ce este asa? Argumenteaza-ti afirmatia, asa cum eu am facut cu afirmatia mea.
Ar trebui sa zici asa "vor 99 % copii pentru ca..., este asa pentru ca, e binevenit un copil pentru ca", nu doar ca e binevenit si atat.

Cu aia care iubesc copiii, nu e vb stiu sau nu sa ii educe, e vorba de comportament mai mult, se poarta frumos cu ei, se simte ca i-a dorit.

Ceilalti se poarta mai rece (cand iubesti copilul ala sincer nu ai cum sa fi rece), mai rautacios, sunt f stricti, gasesc motive sa ii faca prosti, incapabili, sa se ia de ei.
De cate ori n-am auzit "aaa uite ala ce note are, tu nu esti in stare., uite ala ce face, tu nu esti in stare".

Pe cand ala de a dorit copilu zice "ee lasa-i pe aia, esti f bine asa cum esti tu, nu conteaza ca are note mai mari".
Adica mai pe scurt, cand esti iubit cam cazi mereu in picioare cam orice cam faci (pana la o limita, asta clar), asa te prinzi de fapt cine iubeste sau nu prea.
Cand nu prea esti iubit, se gasesc motive sa fi atins in mod negativ.

Ca sa nu mai vb de cei ce agreseaza fizic.

A, vrei să-ți desenez... E binevenit un copil pentru că e frumos să dai viață, pentru că este rezultatul unei iubiri, pentru că acel copil va reflecta suma celor 2 persoane, pentru că viața e frumoasă, etc etc...

Acuma ai explicat, e okey.
Dar si asa, eu personal tot zic ca depinde, nu stiu daca pentru toti e frumos sa dea viata.
Ca viata e frumoasa, ai dreptate, dar asta n-are nici o treaba cu un copil neaparat.
Nu mereu copilul e rezultatul unei iubiri, de multe ori da, dar nu mereu.
Iar rezultatul iubirii in general e comportamentul frumos, atentia, intelegerea, comunicarea dintre parteneri.

Si hai sa-ti zic ceva, a dracu frumoasa e viata asta, hai sa o luam pe rand:

1 - Inveti la scoala de-ti vine rau, teme, alea alea, daca faci carte ca lumea, nu mai ai prea mult timp liber.
2 - dupa aia ai scapat de scoala te duci si muncesti pentru altul pana la batranete, pleci dimineata, vi seara mort de oboseala, intre timp ai si o relatie care de foarte multe ori nu prea merge dupa un timp. De multe ori nici nu-ti ajung banii ca lumea.
3 - cand iesi la pensie te iau bolile, iti cad dintii din gura, tot felul.
4 - e tare posibil sa mori apoi in chinuri cum se intampla la majoritatea.
Bucuriile-s putine in general.

Eu cred ca si din cauza asta n-as face un copil sa-l trec prin astea.
Dar na, asta e parerea mea subiectiva, nu generalizez.
De aia la nu stiu ce religie parca, parintii plang copilul la nastere, din cauza asta.

Intelegi prost tremenul de casatorie. Imi dau seama numai din ce ai scris aici:
„Pentru că "ea" îmi ia numele de familie și pentru că scrie pe hârtie (certificatul de căsătorie) că-mi aparține?"
Sotia nu iti apartine precum o pereche de pantofi.
Chiar te rog sa nu te casatoresti niciodata. Strici viata unei femei cu gandirea asta.

"Strici viața unei femei"
Nici nu vreau vreodată căsnicie

Ca mai târziu să existe "divorțul" că na, în toate cazurile, cum am precizat, am întâlnit la 65% din căsnicii, divorț, inclusiv la părinții mei, (de pe mama de sânge). Au divorțat. De ce? Din cauza prostiei ei. Cu ce naiba mă încântă pe mine căsătoria? Ca să stau mai târziu în acte și belele și alte dispute pe care niciodată nu aș dori să le dezbat? Nu, mersi, mă simt bine la stadiul de "cuplu". Nu strici viața nimănui, este o alegere. Dacă ea nu va fi mulțumită doar de stadiul de "cuplu", echivalentul a (iubit/iubită) atunci asta este. Cădem la comun acord.

Pe mine m-a disperat acum ceva timp faptul că maică-mea venea acasă, să-și strângă absolut toate lucrurile din casă, inclusiv corpurile de mobilier, tot ce-a considerat că era al ei (chiar dacă nu a fost așa). Dacă relația asta n-a avut succes sau nu și-au pus niciodată problema "bă, dacă ne vom certa vreodată, grav", păi de ce s-au mai căsătorit fratele meu că nu înțeleg? Ca să divorțeze? 0 logică.
Dragostea nu stă în ceremonii, în acte, foi, parafe s-a.m.d. Este ceva ce vine de la sine. Că așa am moștenit noi (căsătoria dpdv creștinește "să nu fii desfrânat", aici faptul că omul nu știe să filtreze informația, o informație care nu e bătută în cuie de nimeni, este transmisă prin viu grai) asta este problema fiecăruia, însă suntem foarte mulți care punem problema altfel în ceea ce privește cuplurile.