Povestea unui suflet.

Buna TPU, stiu ca poate multi dintre voi nici nu vor sa auda de durerile altora ca fiecare le are pe ale lui, dar ma simt extenuat si nu am cui sa ii spun fara sa ma judece.

Acum un an si jumatate, mai exact pe data de 19.12. 2015 si ne-am indragostit, totul fiind super, o relatie adevarata, cum se zice. Dupa, la inceputul lui martie 2016 a trebuit sa plec in Germania fiind fara parinti, putin suport si ajutor familial,
m-a durut plecarea si de aia nu am rezistat mult acolo. Dupa 3 luni am decis sa vin acasa sa lucrez aici, sa fac orice, dar sa fiu cu ea.
Bine, am venit, relatia a functionat la parametri normali, am mers in diferite locuri am facut fel si fel de nebunii, ne-am distrat perfect, pana
am aflat ca avem un copil. Din cauza parintilor ei mai severi, ea avea 16 ani, am decis sa nu le spunem si sa facem avort.
Zis si facut, ne-a fost greu, adica eu unul stateam si plangeam pe hol si regretam decizia facuta, am plans si vreo jumatate de ora dupa ce a iesit ea.
Totul a trecut in zile dar in interiorul nostru niciodata, au urmat cateva luni in care iar s-a intamplat sa fie insarcinata, pff nici eu nu m-am protejat acatarea
si nici ea nu a luat anticonceptionalele, nu a fost problema, de data asta chiar ne-am bucurat si am zis ca ce o fi o fi nu mai facem prostia aia.
Chiar de ne-am suparat si imi spunea sa facem i-am zis ca nu, du-te tu si fa eu nu te mai duc si nu vreau, o sa plec si o sa muncesc pentru voi.
Mama ei, tatal ei, nestiind inca nici de data asta, facuse 18 intre timp, am zis pentru severitatea ce ne-o ofera sa facem sa fie ambient frumos si am ales Pastele
ca moment in care sa le spunem. Greselile mele, a fost la izvor si am lasat-o sa spele cu mainile in apa rece, nu le-am zis parintilor ce se intampla.
Am fost cu o saptamana inaintea sfantului paste la spital si am facut analize si totul era in regula putem sa ne bucuram linistiti, ea fiind in a 11-a saptamana.
Eu lucram in acel moment, ea fiind supusa lucrurilor casnice, cumva ceva a deranjat-o si cand am mers seara la ea nu se simtea asa bine, am insistat
sa mergem la Inviere si nu a vrut, ne-am pus la somn, aproape adormisem pe la ora 23 cand m-a trezit si imi spunea ca o inteapa si se simte rau.
Si a iesit ceva din ea, ne-am uitat si ieseau bucati, zic eu de placenta, i-am zis sa mergem la urgenta, si am mers ca aveam masina la mine, repede,
pana la orasul micut, la 17 km departare, deja sangera foarte tare si plangea ca o durea, am luat-o in brate si am gasit medic de garda (multumiri domnului Campanu Liviu).
I-a facut o injectie de relaxare si un ecograf pe loc, s-a mai linistit putin si a zis ca ar trebui sa mergem la Dorohoi ca sa nu il pierdem. Dupa fata lui
era sa nu ii pierd pe amandoi (mama, copil)...era grav, salvarea pana venea de la Dorohoi mi-a zis ca nu ii mai gaseste in viata pe niciunul, fiind in stare critica.
Asa ca dansul mi-a sugerat sa o iau si sa mergem la spitalul mare in jur de vreo 40-50 km, bine cand am vazut durerea cum plangeam si eu cu ea am
luat-o in brate si am pus-o in masina, am dat masina pe avarii si fara frica 140/180km/h constant am zis ca risc si permis si inchisoare si tot, nu conta.
Bine ca nu a fost politie pe drum si am ajuns la urgente plangand, si asistentele s-au uitat si au chemat-o pe doamna doctor la 12:30 cam asa. Eu plangeam
la usa salonului cu bucatelile alea in mana si doctorita imi spunea (ce plang ce fel de barbat esti tu) si mi-a luat alea, s-a dus inauntru au spus ca
copilul era mort si l-au scos al doilea avort asta fiind spontan, si a ramas in spital 2 zile sub tratament. Intre timp, am fost si ea le-a
spus parintilor ce s-a intamplat si i-am rugat sa ne ierte si dupa am cerut-o de nevasta frumos, ea avea nevoie mare de mine si a doua zi a trebuit
sa plec in Germania si simteam cata nevoie are, dar eu, chior, tot m-am dus, bine ca nu am stat decat doua saptamani ca nu puteam mai mult. Ea iarasi a intrat in spital
ca a fost o sarcina rea, si putea face si cancer, mama ei a decis sa o duca la Bucuresti, bun, zis si facut, am ajuns la Bucuresti, au internat-o cateva zile,
dar nu prea a mai vorbit cu mine, eu nu am putut ramane, ca toti banii ce ii aveam ce am venit am dat pe drumul de intoarcere si i-am lasat mamei ei, restul sa ii ia ce vrea
de cand am ajuns inapoi. Mama ei si asa nu era prea tare de acord cu mine, de multe ori o fugarea, o batea, cine o lua din drum? Tot eu o luam si nu o vedeau cu zilele
nu i-am cerut niciodata nimic decat sa ma iubeasca, am fost baiat al casei, am ajutat la munca campului, apa la animale, cules cartofi, tot cam ce se putea face, am carat pana si porc in masina.
De cand a ramas la Bucuresti nu am mai avut cu cine ma intelege, bineinteles ca si eu treceam prin momente grele si nu eram calm si ea niciodata nu renunta, chiar de nu avea dreptate. Totul a inceput de la "tuca te rog sa nu ne mai certam ca nu vreau sa plangi iarasi" a zis ca o amenint sa planga si eu am rugat-o sa nu ne mai certam.
Ca dupa iarasi plangi ca esti mai afectata si avem nevoie unul de celalalt, de atunci nimic nu a mai mers si am fost jignit incontinuu si de ea, si de mama ei.
Mama ei mi-a lasat mesaj ca ce o amenint ma gandeam si eu ce amenintare ca nu era o amenintare, probabil a vb si cu toata lumea de acolo sa o sustina ca
are dreptate, doar ca fiica ei sa nu mai fie cu mine, ca si asa nici in ziua in care am cerut-o nu prea a fost de acord si mai mereu ii spunea sa ma lase.
La o parte, cand stiam ca plange mergeam in plina zi/noapte la ea si o imbratisam si o calmam, dar nu mai aveam cu ce sa merg 600km pana la Bucuresti.
De acum vorbind cu mama ei si continuand sa ma jigneasca ca sunt neam prost, ratat, handicapat, de ce nu am folosit prezervativ, pentru ca ambii am vrut copil
si i-am zis ca si fica dvs stia ceva de viata sexuala inaintea mea, adica nu era neatinsa asa cum credea mama, a inceput si mai tare sa ma blesteme
A doua zi ma suna si tatal ei si tot la fel, doar ca el imi zicea ca de ce i-am facut tigani? Wtf ce tigani? Nici nu am vorbit de asa ceva si faza ca nu era fata lor virgina, parca pe mine asta m-a interesat, dar m-a provocat sa cad in depresie si nervi nu stiu de ce a facut acest motiv.
normal am pus-o pe ea intr-o pozite proasta pe fica sa, si ea s-a suparat pe mine, pe un Like pe Facebook unei colege de ale ei credea ca am treaba cu cineva
si i-am zis ca daca as vrea vreodata sa plec la alta cine m-ar opri, inceteaza te rog, eu am vorbit numai frumos si cu rugaminti si de la ei am primit doar
"ratat, jegos, handicapat, bou, mosneag, si ci ca stau intr-o coliba, si am zis chiar de stau intr-o coliba sunt mai linistit ca voi, nu ca vine barbatu o data la doua zile
si te bate, si la limbajul care il aveti va rog "lantu, oaia, priponu" si la stana cu voi, chiar nu am mai suportat de atata timp 19 luni ma simteam jignit si condus si
pe fata o iubeam enorm dar era super incapatanata, ma bloca total si am vorbit pe fata aia cu Facebook incat sa ii explice ca noi nu avem nici o treaba pana ieri nici nu te
aveam la prieteni, a trecut de acum imi spune de ce o pun sa vb aia curvar tot curvar raman, si eu pana la ea nu am mai avut decat o relatie cu 5 ani diferenta de ea, ma trezeam nopatea
si o visam ii dadeam mesaj chiar de stiam ca ma ignora ca mii dor de ea si ma simt singur si ca imi pare nesupus de rau, ma evitat, m-am dus si i-am lasat lenjeria de pat care
ne-a facut-o ea cadou si dupa imi scotea ochii ca ceva pentru ea nu isi lua, de parca as fi pus-o eu o sa o ia ca eram plecat, in iarna lucram si ma vorbit la un prieten cand ne-am certat
m-a facut jegos ca nu imi spal hainele dar lucram de la 7 la 8 si de cele mai multe ori nici mancare nu gaseam daca nu facea taicamiu, eu stiam ca lucrurile din casa in casa raman vroia
sa se intalneasca cu ala si am oprito i-am aratat conversatia cu ala ca nu avea nimic de gand decat sa o "loveasca", ieri mi-a spus sa ii dau umbreluta a raspuns dupa trei zile ca sa nu mai
spun in seara in care nu a mai raspuns 3 zile numai jet, dispari, mars si de toate am primit, sunt mai slab de inger si constientiez ca a ma pierde cu firea nu e o rezolvare am lasat-o calm
bine mi-a zis ca cand vine acasa de la Bucuresti jura ea pe ce are mai scump ca o sa ma destruga (fata caruia i-am salvat viata si i-am dat inima) aseara i-am zis ca ii o duc dar mai tarziu
cand parintii dorm ca sa nu am scandal, dar am rugat-o sa iasa afara din casa ca sa vorbesc un minut o imploram, cu 2 zile inainte i-am lasat lenjeria si un trandafir, si mi-a scris ca nu sunt acasa sunt
la discoteca boule, vezi ti-am zis ca se intoarce roata, mi s-a racit sufletul dintr-o data aveam un buchet de trandafiri impreuna cu bujori asa frumos si tot ce imi doream erau doar cateva
momente cu ea dar ci ca s-a razbunat, am plecat, nu voiam sa ma duc dar m-am intalnit cu un prieten si hai la disco acolo, m-am dus pana la urma, ca sa o vad acolo fie cum dansa cu altul fie cum se uita
urat la mine, am dansat si eu cu o tipa am baut un suc cu ea si am plecat prietenul meu era mort de bea si prietena tipei nu suporta betivii si a luat-o si a plecat, am plecat acasa dar
cu sufletul total amar si rece, ea a ramas acolo se distra cu ala nou achizitionat, dupa ce ajung acasa linistit, iar imi da mesaj ca eu sunt "curvar" pe cand eu eram acasa si asteptam
sa se faca nopatea tarziu sa pot merge sa vorbesc cu ea, mai exact "Tot curvar ramai ai succes" si cel mai rau imi pare acum ca am renuntat la alte posibilitati pentru ea si la propria-mi barbatie
am renuntat sa mai am bani si sa o duc bine, am renuntat la strainatate, am renuntat la calculator ca si asta nu ii p[lacea nu puteam sa stau 1 ora la pc ca se supara pleca si fugea prin oras
si eu mereu fugeam dupa ea, din orice amarat de like sau de postare pe Facebook se certa cu mine, ieri dimineata am fost la biserica si am stat in genunchi la inaltarea domnului si am plans
neseara ma duc la manastire si reia ciclul, in timp ce ea o duce bine mersi, nu a simtit pierderele alea decat la inceput dar eu le simt si acum si plang pentru ele si sunt jignit si fraierit
pentru ca am inima buna, si am gandit mereu cu inima si i-am facut pe plac, pofte si tot felul de plimbari prostii, care nu le regret, dar nu inteleg daca stii ca si eu am pierdut acel copil
si imi pare rau si tot si am fost macar bucuros ca este EA bine a zis ca nu ca nu imi pasa, deci era incapatanata si nu reuseam sa scot la capat decat daca sa fiu ca ea, eu am 28 si ea 18
ne-am despartit sau (ne-a despatit mama ei) la o luna dupa ce am cerut-o, si nu realizez ce am facut sa merit asta

Imi pare rau ca v-am luat din timp si ma bucur ca a-ti citit, mi-a prins bine sa va spun ca nu am cui sa ii spun, altcuiva

Multumesc, va rog spuneti si mie cum sa continui mai departe? ca eu nu stiu si nu vad si nu mai pot, merg pe drum plangand si trebuie sa plec capul in jos

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook