Am o prietena ce face imediat 19 ani iar ea inca sta sub papucul parintilor insemnand ca nu are voie sa mearga neinsotita de ei undeva,nici macar in parc (specific ca mai locuieste si aproape de el). Parintii si bunica ei sunt foarte ursuzi, seriosi, incapatanati, incuiati la minte si stricti. Am incercat de un miliard de ori s-o conving pe fata sa le faca fata, dar ea mereu mi-a spus, ca pe o gluma, ca e imposibil sa-i convinga, apoi radea scurt si sec si schimba subiectul. Nici n-are curaj sa mearga undeva pe ascuns ca cica " poate ma vede tata", sau "poate ma vede un prieten de al tatei". Eu mereu i-am zis ca Bucurestiul e mare dar parca vorbesc cu peretii. Stiu prea bine ca cea mai eficienta metoda ar fi ca ea sa vorbeasca cu ei. Dar n-are curaj. Cum fac s-o conving?

N-ai cum. E îndoctrinată. Stii cumva din ce religie/cult face parte?

E bine ca parintele sa iti poarte de grija dar cu o limita.
Atata timp cat ii spune unde merge si le raspunde la telefon nu cred ca ar fi o problema sa o lase.Doar ca ei se pare ca sunt mai exagerati si inteleg situatia.Eu am 23 si ai mei fac aproape la fel, nu ies cu mine afara sau in parc dar ma controleaza drastic si imi fac crize daca vreau sa raman la o prietena sau sa ies seara.Si eu faceam chestii pe ascuns, sau ma mai certam cu ei dar e nasol sa nu poti sa vorbesti cu parintii tai despre ce ti se intampla sau sa trebuiasca sa ii minti.
Poate ca solutia ar fi sa o convingi sa vorbeasca cu ei mai detaliat despre asta, sau chiar sa mergi sa vorbesti si tu cu ei.Sa vada cu cine iese, sa te cunoasca, sa poata avea incredere si in tine si in ea.
Inca o solutie ar fi sa inceapa sa devina independenta.Ai mei de obicei imi baga cumva pe gat faza cu munca, cu pusul pe picioarele tale si apoi...Dar eu cred ca e vrajeala pentru ca ei mereu o sa faca asa: cand esti minora sa astepti 18 ani, cand ai 18 sa astepti sa fi pe picioarele tale si tot asa, iar daca nu iei initiativa ramai tot sub papucul lor pana la 30 de ani...

E normal ca parintii ei sunt asa. Doar ii poarta o grija mai mare si atat. Nu e ceva chiar anormal. Adevarul este ca noi pe la 19-20 de ani ne consideram a fi deja adulti cu mintea coapta si de fapt suntem adulti in devenire din pun de vedere al intelepciunii. Dar daca totusi ceva nu e ok, ar putea ruga un psiholog sa vorbeasca cu parintii ei si sa le explice.

Vorbeste cu o prietena buna a ei poate o convingeti impreuna. Sau daca o inviti in oras nu vor mai fi si parintii ei ca doar nu o sa stea cu voi la masa sau daca o inviti pe la tine cand esti singur ca doar nu doarme cu voi in pat. SUCCES!

Ok. Deci cred ca ar trebui sa dau inca cateva detalii... Fata asta ma are doar pe mine ca prietena din cate stiu, si asta doar din cauza parintilor ei, ce o tin mai mereu in casa inca de cand era mica uitandu-se la televizor. Daca vreau s-o invit undeva, in parc, la o terasa, cofetarie etc. vine si mama sau bunica ei. Cand vine la mine este condusa de cineva si cand pleaca este luata de cineva. Problema nu este ca n-am cum sa nu vorbesc cu ea despre faptul ca nu-i normal ce i se intampla, ci problema este ca nu ma asculta si ca orice i-as fi zis pana acum ignora cu desăvârșire. Cum sunt si singura ei prietena ma simt nevoita sa intervin, imi pare rau de ea ca e chiar asa tinuta in lesa si vreau sa stiu cum as putea s-o conving sa vorbeasca cu ai ei.

Depinde prietena ta de ce parere este. Probabil ca ii convine situatia, sau se simte stanjenita si nu vrea sa faca nimic. Ea stie mai bine ce se intampla la ei in familie si de strictetea lor. Depinde cat de afectata este ea, dar din cate vad nu pare ca prea vrea sa vorbeasca despre asta.