Stop luptei de acasa!
Ne-am putea inchipui, data fiind bogatia de intelepciune populara care ne spune ca „bataia este rupta din rai” si „unde da mama creste”, ca violenta asupra copiilor este un fenomen 100% romanesc.
In realitate insa, Romania face parte din cele 39 de state, putine ce-i drept, care au interzis prin lege orice forma de violenta asupra copiilor (doar 8,4% dintre copiii lumii traiesc in aceste state). Cu toate acestea, Romania este exemplul clar in care se poate vedea cum, in ciuda legilor care sanctioneaza violenta asupra copiilor, adultii lovesc in continuare, cu palma si cuvantul, atragand astfel atentia asupra faptului ca, dincolo de a fi suficienta, legea este doar primul pas necesar in lupta pentru eliminarea oricarei forme de violenta impotriva copiilor nostri. Al doilea este educatia.
Conform unui studiu realizat de Salvati Copiii, in Romania, 63% dintre copiii romani afirma ca sunt batuti acasa de catre parintii lor atunci cand se comporta altfel decat acestia doresc sau se asteapta.
Chiar daca in Romania utilizarea pedepsei corporale asupra copiilor este sanctionata prin lege de aproximativ un deceniu, acest fapt nu genereaza nici pe departe asteptarea ca un parinte care isi loveste copilul sa isi piarda acest statut. Bataia este un comportament social acceptat si mostenit din generatie in generatie, chiar daca multi parinti recunosc ca, in afara unei supuneri imediate din partea copilului si de iluzia proprie ca au facut ceva pentru a corecta o problema de comportament, o asemenea reactie nu aduce altceva decat emotii negative de ambele parti. Practic, parintii se vor simti vinovati si rusinati pentru pierderea cumpatului, pentru faptul ca si-au ranit copilul, iar copilul va simti teama sau furie fata de parintele sau, precum si confuzia generata de faptul ca aceeasi mana mangaie si loveste deopotriva.
in clipa in care se ajunge la bataie, cei mai multi parinti invoca situatiile in care comportamentul copilului devine atat de problematic, incat simt nevoia sa aplice o interventie imediata si severa. Aceasta nevoie se intemeiaza pe convingerea, pe care multi adulti o impatasesc, ca un copil invata prin suferinta cele mai importante lectii de viata – lectia respectului fata de celalalt, a supunerii fata de reguli, a onestitatii si a responsabilitatii. Doar ca, ce se pierde din vedere printr-o asemenea convingere este tocmai intelegerea cauzelor care au dus la aparitia comportamentelor problematice ale copiior si a faptului ca, de foarte multe ori, chiar prin reactiile lor, adultii mentin sau agraveaza aceste comportamente.
In acest context, Salvati Copiii Romania deruleaza o campanie indreptata impotriva usurintei cu care trateaza romanii violenta asupra copiilor. Prin campania Stop luptei de acasa!, Salvati Copiii trage un semnal de alarma referitor la aceasta problema sociala in fata careia cei mai multi dintre noi par sa fi capitulat.
Campania urmareste, in primul rand, aducerea la cunostinta publicului larg a metodelor pozitive de educare a copiilor – reamintind tuturor celor confruntati cu problema violentei in familie, fie ei parinti sau copii, ca Salvati Copiii le pune la dispozitie in mod gratuit servicii de consiliere directa prin cinci centre de consiliere pentru parinţi (deschise in Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Targu -Mureş şi Suceava) şi Centrul de Educaţie Emoţionala şi Comportamentala pentru Copii din Capitala. Mai mult, pe site-ul www.parintibuni.ro, platforma de informare si consiliere online, va asteapta echipa de psihologi pregatiti cu sfaturi de parenting pozitiv si de depasire a situatiilor de criza fara a folosi violenta.
Aceasta este cea de-a sasea campanie demarata de Salvati Copiii Romania in scopul reducerii fenomenului violentei asupra copilului. Printre reusitele acestor actiuni se numara includerea articolelor care interzic orice forma de violenta asupra copiilor in Legea 272/2004 (cunoscuta ca „Legea copilului”), declararea zilei de 5 Iunie ca Ziua impotriva violentei asupra copilului sau inaugurarea celor sase centre de educatie si servicii pentru parinti, prin care oferim servicii gratuite de consiliere psihologica.
Ordonare:
Cronologică
Din pacate, violenta domestica este tot mai populara in zilele noastre. Cunosc multe persoane cu astfel de probleme familiale...
Una e cand ii dai o palma usoara unui copil ca a fost obraznic, si alta e cand rupi tot ce iti pica in mana pe trupul bietului copil, pana lesina sau ajunge la spital in coma. Aici nu te mai poti numi parinte. Un parinte trebuie sa comunice si sa-i fie alaturi copilului sau, sa-i fie un prieten. Nu sa-l terorizeze si maltrateze (fizic sau verbal).
Un om ce isi maltrateaza copilul prin violenta domestica este un om psihic instabil, nu merita statutul de parinte... Nu inteleg de ce astfel de oamnei mai fac copii, ca sa isi bata joc de ei?
Doamne....in ce societate bolnava putem traii...trist! 
Răspunde
Bataia nu rezolva nimic. Daca cineva crede ca da, asta e pentru foarte putin timp si nu ajuta. Cert e ca strica pe termen lung si reflecta in viata si comportamentul adultului de mai tarziu. Imi pare rau ca trebuie sa o spun unora, dar un copil nu este un bibelou. Sunt destui care nu realizaza ca in acel ghemotoc de fiinta exista un OM totusi. Cu caracter, simtiri, sentimente. Nu are inca capacitatea de a se ridica la nivelul unui adult. Atunci, apleaca-te tu la el cu sufletul, rabdarea, dragostea, cu putinta si nu cu palma.
Cunosc si eu PE cineva care are parte de asa ceva, este foarte trist la scoala si nu vrea sa arate asta...
Bataia este rupta din rai, corect...In sensul ca nu exista acolo si nu ar trebui sa existe nici in alta parte. Acuma, omul are dreptul sa interpreteze, chiar daca o face gresit.
Acei parinti care nu reusesc sa comunice altfel decat recurgand la violenta(verbala sau fizica), au mare nevoie de consiliere de specialitate, lupta este grea dar necesara pentru a putea reusi.
Corect... Consider ca "Bataia de acasa" nu are alte motive in afara de nervii parintilor si de nereusitele lor.
Problema noului mileniu este Lipsa de Discernamant! Sunt contra violentei de orice fel! Pornim 'din start' cu postulatuul asta!
Ca sa discernem, trebuie sa lasam familiile in pace! Nu trebuie institutionalizare si reglementare in interiorul unei familii care FUNCTIONEAZA!
Si eu am fost batut, traumatizat in familie, in vremi in care nu exista nici o reglementare, in care parintii considerau nevasta si copiii drept sclavi!
Dar nici nu pot fi de acord cu situatia de acum, in care, o nevasta, un sot sau un copil, nemernic sau cu anumite dorinte pe care vor cu orice pret sa si le obtina, care sa profite de o legislatie tembela, fara discernamant, care va avea efecte CHIAR DEZASTRUASE asupra viitorului familiei si deci al omenirii.Si ca sa ma intelegeti, dau cateva exemple, care sper sa fie puse in 'balanta ' in alcatuirea legilor viitoare, astea de acum dau nastere la abuzuri antabus:
un copil vrea schiuri, dar parintii nu au bani, copilul reclama la politie ca a fost batut, parintele isi vinde casa sa-i dea nemernicului ce a cerut.Alta:un puscarias se automutileaza in puscarie si are un regim mai bun in puscarie stand la infirmerie.
Alt exemplu: o femeie provoaca un barbat, apoi il acuza de viol si cere despagubiri.
Alt exemplu:o femeie sa marita cu un miliardar si divorteaza a oua zi invocand impotenta sotului sau mai stiu eu ce?, apoi castiga o treime sau jumate din averea sotului drept despagubire!
Am dat cateva exemple extreme!
Unde este adevarul? Ce legi trebuie facute sau nefacute, ca sa nu apara abuzuri de ambele parti?
Daca aveti copii, stiti cum sunteti santajati, umiliti de copii?(sigur ca sunt copii!). Daca ii lasi in pace tot ti-o vor face! Copii nu mai sunt crescuti de vreun secol in familii adevarate! Invata pe strada, in 'asa zisele scoli' de la derbedei toate 'smecheriile'.La biserica nu se duc, vad pe strada infractori cu Ferrari si vor si ei la fel!
Poate ca este momentul sa fie institutionalizati toti copiii! Sa stea la internate, sa vada viata acolo.Si femeile la fel. Mizeria materiala, lacomia, prostia si capusele ongiste, creaza si amplifica un fenomen care se pare ca nu exista in vremurile in care eram eu tanar, acum o jumate de secol, in care chiar abuzuri minore erau iertate, dar familiile erau FAMILII! Nu CONTRACTE! Ca acum.
Gasiti SOLUTIA, nu pedepsiti inutil, in acest ritm, va merge totul in si mai RAU!
As mai completa cu cate ceva.Sunt absolut sigur ca de cand lumea s-au aplicat in proportie de 2 % mijloacele coercitive. La fel de sigur sunt ca legiuitorii si ONG-urile, deseori capusele ale Sistemului acum deteriorat, profita de necazul oamenilor luand cele mai periculoase decizii, care inrautatesc situatia.
Un copil trebuie sa aiba un singur stapan! Nu insens sclavagist, in sensul ca parintele lui trebuie sa fie Dumnezeul lui! Si nu glumesc: daca stie ca la ONG-ul X sau Y va gasi dreptatea in afara familiei, se inseala si mi se pare ca abuzul nu mai e facut de Familie!
In concluzie, acei care 'lupta ' pentru copii, trebuie mai intai sa stie ca un copil bine dezvoltat moral, intelectual, etc. se poate dezvolta NUMAI si NUMAI in FAMILIE (buna sau rea).(exceptand cazurile extrem de rare patologice!).
Deci acele ONG-uri, daca au ca scop salvarea copiilor, vor trebui mai intai sa constate ca si mai intai trebuie salvate Familiile! Familiile sa aiba acces la educatie (nu ca acum in institurii'parate' si facute de hoti), sa aiba acces la MORALA prin religie institutionalizata. Sa aibe asigurat un minim de nivel de trai material, sa nu fie nevoiti sa plece sa se prostitueze in tari de mai stiu eu care, pentru un ban care sa le tina viata lor si familiilor care se vor destrama in timp! Sa puna capat hotiei clasei politice, fara precedent, nici pe vremea ocupatiei turcesti sau bolsevice nu a fost asa ceva! Deci aceste ONG-uri sa lucreze aici daca pot! Altminteri, nerezolvand cauza ci doar 'situatia' de moment nu vor face decat sa agraveze CAUZA! Poate asta vor! Pe mine nu ma va convinge ca Cancerul se vindeca din bani de donatie sau din prevenirea si buna si responsabila diagnosticare!
Nu uitati! Hotii sunt printre noi! Peste tot! Si cel care-ti da bani din donatii pentru a te prosti si mai mult! Lasati familiile in pace! Hraniti oamenii suficient, oferiti-le educatie si Credinta, si lucrurile vor merge BINE la scara mare! Dac vreti sa Carpiti! Veti vedea ce va va oferi viitorul!
Multumesc celui care a avut rabdare sa citeasca!
Am un server de sa:mp e hostat de 2 zile va astept pe el pentru mai multe detalii vorbim pe servar si sa speram ca o sa intre pleyeri destuli
Stop mentalitatii invechite, haideti in mileniul 3 
bataia este o metoda demodata,acum puneti control pe buzunar,aplicati educatia formala, pregatiti copiii prin atragerea lor in hobby uri constructive care sa le dezvolte aptitudinile personale, de relationare, fie pe cele in care sa le dezvolte imaginatia, pofta de inventica si placerea de a invata...
Daca e vorba (sau telecomanda) de tort la mine in casa ne batem eu si cu sora mea (pentru tot tortul)
Este interesanta si de luat in seama parerea fundatiei! Inspirata, desigur din doctrina occidentala, mai ales de provenienta americana, pare 'frumoasa' la o prima privire.
Recunosc faptul ca si tatal meu m-a batut, chinuit si stresat si umilit, cu o cruzime pe care nici insasi Inchizitia nu a facut-o!
Nu sunt masochist, am rabdat desi pedepsele care mi-au fost administrate (privind retrospectiv) erau de cele mai multe ori nedrepte, crude, doar mama mea imi mai lua 'partea' in sensul a nu se depasi limita intre 'pedeapsa' si 'sadism'.Ca atare, sunt impotriva acestor practici extreme impotriva copiilor!
Pe de alta parte, pot aparea abuzuri si in cealalta directie!:in sensul ca un copil poate sa profite de legile statului pentru a obtine prin santaj un drept necuvenit!
In concluzie:nu e acceptabil ca statul sa se amestece in educatia familiala decat in cazuri extreme! Consider ca biserica ar avea un rol important in moderare.
Nu sunt de acord ca la orice apel, nechibzuit, ne bine cumpatat trebuie luat in seama.
Mergand pe amestecul TOTAL al statului in problemele familiale, vom ajunge ca in fiecare familie sa existe, sa fie necesar un asistent social. Daca veti continua sa promovati aceste legi nu veti face decat sa creati (daca nu ati creat deja), o societate de insingurati, de roboti si veti incuraja infractionalitatea la o scara si mai mare! Stiu ca aceste societati au personal care trebuie finantat, ca veti aduna o gramada de asistenti sociali pe seama familiilor dezbinate! Acei asistenti trebuie insa sa fie de un comportament fara repros! Veti gasi?
Institutionalizarea 'salvarii copiilor' mi se pare un act de mai mare barbarie, caci incercati sa va substituiti FAMILIEI! Daca insa constatati, poate aveti dreptate ca aceasta institutie, numita FAMILIE, nu mai exista, aveti tot dreptul sa va implicati, cu rezultate derizorii insa.Si in vremea comunistilor, erau 'salvati copiii', erau institutionalizati, dresati cu mijloace si mai crude, deveneau apoi soldatii cei mai desavarsiti ai SISTEMULUI.
Mai ganditi-va, desi nu cred.
Respectul copiilor fata de parinti se capata in timp. Caci e diferenta de generatii! Frica de a nu gresi ti-o dau si firmele care te angajeaza, mai tarziu.Societatea.E tautologic sa spui ca poti castiga 'respectul' cuiva intr-o secunda!
Daca tu esti slab(destept) si te intalnesti cu un senator (munte de grasime-mai mare cu 3 capete ca tine), o sa-ti fie frica si nu o sa ai respect, dar chiar daca ala e cretin, tu il vei asculta! Asa e si societatea!
Oare nu ar fi normal sa ne intrebam:in angrenajul acesta,numai lipsa de tact,de rabdare, de educatie, etc. a parintilor este cauza care-i determina sa-si "altoiasca" uneori odraslele? Societatea in care traim le creaza, macar si minimul de conditii ca sa se poarte ca la "carte" cu copii lor? Cat de calmi, intelegatori si rabdatori pot fi acei parinti care pleaca la ora 7 de acasa si se intorc dupa ora 18, rupti de oboseala,de multe ori incarcati cu cele cumparate in drum,gandidu-se cum sa-si dramuiasca mai bine timpul ramas, iar acasa gasasc o dezordine totala, note proaste obtinute de copil la scoala, etc., etc? Si daca mai au si 2-3 copii? V-ati pus intrebarea de ce cazurile de depresie la romani sunt numeric printre primile in UE la mia de locuitori? Li se pot cere acestor depresivi sau pre-depresivi, in majoritatea lor parinti, sa se comporte totdeauna, numai si numai ca la "carte" cu odraslele lor? Eu cosider ca prncipalul rau il produce societatea prin neglijarea oricaror conditii care sa le permite parintilor sa dispuna de timpul necesar pentru o educatie corecta a urmasilor. Fariseism este de multe ori si in atiudinea celor platiti sa actioneze in acest domeniu.Nu consider bataia un mijloc de educatie, dar numai vorbaria si sfaturile nu vor imbunatatii situatia.
Eu nu sunt de acord cu violenta in familie mai ales impotriva copiilor deoarece copiii pot ramane cu probleme fizice dar si pshice pe viitor.deaceia trebuie sa spunem STOP! Acestui lucru!
Bataia nu e rupta din rai.Copiii fac ce vad si daca copiii sunt cum sunt.e vina parintilor pentru ca nu s-au ocupat de ei cum se cuvine.
Nu am fost batuta acasa, doar mi se mai ardea o palma din cand in cand si cerdata, dar in rest, nu.
Imi place raspunsul tau si ai perfecta dreptate
Eu cred ca trebuie sa invatam a facem diferenta dintre o palmuta si bataie
cateva palmute mai ia oricine(pentru ca un copil te mai si scoate din minti) dar de aici pana la bataie e cale lunga.
Uneori trebuie sa taci din gura pentru ca stii ca esti mic si nu poti face nimic, te zbati, dar, tot acasa ajungi, tot la ma'ta si tac'tu ila betivan ajungi, faci curat in casa faci tot ce zic ei, faci de mancare, inveti foarte bine, etc ...doar ca nu poti face nimic, seara te ascunzi in locul tau si iti pui castile pe urechi asculti reggae, probabil te relaxeaza dar nimic, "betivanul" intra in camera iti ia telefonul il sparge doar ca ai vorbit cu sorta din Italia ce iti trimitea bani de haine si mancare, ajungi sa ai ganduri depresive si incerci sa te sinucizi, insa nu iti iese esti plin/a de sange peste tot, ai tai te bat ca ai tentative, colegii rad ca ai taieturi, esti facut in toate felurile, emo, jegos, ratat, apoi ca printr'o minune mama ta isi revine, si te muti cu ea si cu sora intr'o casa imensa, rupta parca dintr'un basm, trecutul se rasfrange asupra ta, ai 17 ani incepi sa bei, iti faci anturaj, te "***" multi si "****" mult, fumezi, te droghezi, uiti de corpul tau, si duci lupta cu proprii demoni, ai uitat de copilarie cand te urcai pe scaun sa ajungi la bomboanele aduse de parintii ce se intelegeau perfect si se iubeau, inainte sa se bata, apoi cazi doar in muzica, si uiti de tot, te avanti in necunoscut si te rupi de tot ce ai putut iubii, eu sunt unul dintre cazurile fericite care aparatine unui stil hipiot si a patit tot ce scrie mai sus, eu sunt un caz care a luptat, a ascultat muzica reggae si rap, a trait cu oameni "grei" si traieste. altii mor. eu, acum, traiesc. MULTUMESC celor ce au avut ochii si inima sa citeasca aceste randuri, asta sunt eu, o hipioata care a trecut prin ura numai sa invete ce este iubirea, desi sunt fata si am tatuaje, dreaduri si sunt privita ciudat de societate, m-am obisnuit si o sa lupt pentru ce este al meu pana in infern numai sa le arat si celorlalti, dragostea. PACE!
Sunt absolut împotriva acestui lucru, dar trebuie să recunoaștem, își are beneficiile lui.
Un subiect extrem de important, dar care la fel ca multe alte probleme complicate are păreri împărțite. Nu sunt de acord ca părinții să fie violenți cu copiii lor. Însă dacă stau bine să mă gândesc mi-a fost dat să văd și copii bătuți și copii crescuți cu vorbă bună, neatinși în viața lor de o palmă. O să dau câteva exemple ca să fiu mai bine înțeleasă. Am doi verișori o fată și un băiat, frați, care au fost crescuți exact la fel, iubiți și certați, uneori pălmuiți.Treburile stau așa, băiatul e un dobitoc în continuare, iar fața învață extrem de bine, e cuminte și cu mult bun simț. Trebuie să înțelegeți că părinții lor, sunt oameni care muncesc, nu alcoolici sau în alte feluri. Îi iubesc extrem de mult, dar deși amândoi + bunicii încercau să le explice cu vorba bună și să nu urle la ei sau să devină agresivi, odraslele erau de neiduplecat. Eu am fost un copil bătut, de mama și de tata ( fiind singurul copil) nu m-au lovit niciodată grav, uneori recunosc că meritam (deși nu am decapitat pe nimeni), îl uram pe tata, îmi era frică de el și încă am o reținere față de el, dar îi sunt extrem de recunoscătoare pentru severitate. Vorba aia " a făcut om din mine". Și ca să închei o să vă mai dau un exemplu: Zilele trecute în tramvai un copil de aproximativ 6 ani însoțit de bunica, se cățăra pe toate scaunele, acestea fiind ocupate și își împingea fundulețul în nasul călătorilor. Bunica îl ia frumos de câteva ori și îi explică că el nu e animal, că nu e frumos, că deranjează oamenii, și așa mai departe. Ca răspuns micuțul o împinge și îi spune extrem de hotărât că e proastă. Deci? Educația asta din cărți credeți că funcționează? Eu cred că e vorbărie inutilă în unele cazuri, iar în unele, da, dă rezultate. Până la urmă cum ne creștem copiii? Când poate noi la rândul nostru suntem "prost educați".
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
