Tatal meu e exagerat de credincios si da in fanatism.Nu ii pot cere niciun sfat si nu ii pot pune nicio intrebare pentru ca el face in asa fel incat sa se lege de biserica.De exemplu: Tata, am luat o nota mica azi(pai daca nu mergi la biserica normal ca iei) sau: Tata, ma simt cam rau, ce pastila sa iau?(degeaba iei pastile, daca nu te rogi nici c-o sa-ti revii). Pana si banalele discutii despre vreme, mancarea din frigider sau curatenie tot de dumnezeu se leaga.Sunt obligata sa merg la biserica si ma duc doar ca sa am liniste.De discutat nu pot discuta cu el... pur simplu tot ce vede e biserica si pe dumnezeu.Cred ca ar fi in stare sa ma stranga de gat daca ar afla ca sunt atee. Dar dupa ani in care mi-a bagat credinta cu forta pe gat si mi-a facut viata un calvar tarandu-ma prin biserici nici nu aveam cum sa fiu altfel.Alta problema ar fi ca il mint in legatura cu tot si ma cam simt vinovata desi alta solutie nu am.Cum sa scap de aceasta vinovatie si cum sa-mi traiesc viata fara frica ca intr-o zi va afla tot ce fac? Nu vreau sa sfarsesc pe la nu stiu ce manastiri unde sa mi se faca slujbe de purificare.Si cel mai important cum sa il fac sa inteleaga ca e viata mea si ca am dreptul sa-mi aleg propria cale? sau va trebui mereu sa ma ascund?

Cind citesc despre asemenea cazuri, imi aduc aminte de echilibrul pe care Biblia il ofera cind zice: "Nu fii prea sfint: de ce sa te pierzi singur?" Intr-un sens, e bine sa te gindesti mereu la Dumnezeu, dar poate fi o extrema care nu e buna, care duce la fanatism. Mai ales daca impui ceea ce crezi si celor de linga tine. Credinta e personala si trebuie sa ramina personala. Daca el crede ceea ce crede e bine sa creada pentru el, insa e grav daca iti impune tie aceasta credinta. De facut, nu prea ai ce face. Ai de ales intre a trai in minciuna, cum faci acum, si a-i spune adevarul, dar a-ti face viata un calvar. Tu trebuie sa fii cea care alege. Oricum, banuiesc ca esti adolescenta. Cind vei fi pe picioarele tale, vei lucra si vei fi mai independenta, lucrurile se vor mai simplifica, vei putea sa mai zici si tu cite ceva si sa scapi, dar pina atunci, trebuie sa accepti aceasta situatie, nu ai altceva de ales.

Credincios sau nu din ce ai scris aici deduc ca tatal tau are probleme la "mansarda".a avut cumva ceva traume sau pierderi in familie sau se comporta asa de cand il stii? iti recomand sa-l minti in continuare si sa te feresti de el pe cat posibil.

Trebuie sa-ti iei inima in dinti si sa-i spui ce simti in legatura cu acest fanatism,nici d-zeu nu vrea sa ne crucificam ci doar sa facem tot ce facem cu dragoste dar nu cu forza,tatal tau greseste inpuninduti stricteti absurde,repet d-zeu nu vrea nici pe departe acest lucru, el ne iubeste dar nu ne obliga, din pacate cunosc si eu multi fanatici.

Vai asta-i dura rau :-| parca vad ca la sfatul/indemnul commurilor de deasupra, te apuci sa-ti spui "of-ul", si ajungi la vreo manastire prin munti ) trebuia sa spui si cati ani ai ca sa stim ce sfaturi sa-ti dam, insa parerea mea e ca sa mai induri pana la 18 ani

Asa gandesti acum,o sa vezi ca dupa ce dai de necazuri in viata,ca viata nu e asa roz,toti oamenii au necazuri,suparari,lipsuri, nu poti sti niciodata ce iti poate rezerva viata, dar in general necazurile ii apropie pe oameni de Dumnezeu.

Copile tu nu sti pe ce lume esti la varsta ta tatal tau stie si vrea sa te duca pe drumul cel bun sau vrei sa fi si tu pagana? Fanatism sunt cei care nu cred in Dumnezeu si sunt fanatici. Viata vecinica!

Stai calma! Traieste-ti viata ca doar una ai. Daca iti mai spune sa mergi la biserica ii spui ca e viata ta si vrei sa faci altceva. O sa te inteleaga. (Dumnezeu fie cu tine ) Scuze dar nu ma puteam abtine.

U-l la psiholog si minte-l ca mergeti sa-l vedeti pe Dumnezeu.

Vezi incearca asa :
Ial intr-o camera in care esti doar tu cu mama ta si incearca sa-i spui tot ce simti, incearca sa-i zici ca tot ceea ce ti-a facut pana acum ti-a fost "nefolositor", ba dezastruos ( dupa cele spuse de tine ). Daca el iti va raspunde iar cu "termeni bisericesti " ar fi mai bine s-o lasi balta, sa fugi in camera ta si sa incerci sa-l eviti si sa stai doar cu mama ta. ca o sa se simta singur intr-o buna zi si atunci va sti ca a facut ceva rau, ceva ce acum zile bune nu "intelegea".

Tipa-i una si lasa-l lat

E grav eu zic sa ii spui totul.adica ca n-ai nici o treAba cu biserica

Zii tu asta, mai bine afla de la tine de cat de la altcineva.

Asa cum a zis si sabicsuu32. spune-i pur si simplu. bye bye

Oamenii ca tatal tau sunt indoctrinati de mici sa creada ca exista o mascota in ceruri. Adica tu ai luat nota ca nu ai invatat sau n-ai fost atent nu ca nu te-ai dus la biserica. Un coleg de-al meu e ateu sau agnostic nu stiu si e cel mai bun din clasa. Are de la 8 in sus. Pacat ca ai un tata asa si nu te intelege.

Fato, cunosc genul de oameni, oameni prinsi in d'astea d'ale credintei si religiei.Crede-ma cand iti spun ca nu e recomandat sa-i dezvalui faptul ca esti atee.
Pentru el, asta va insemna panica, teama, groaza de a se gandi ca, fetita lui va suferi pentru eternitate in locusorul calduros, pentru necredinta ei.Fiind asa cum l-ai descris tu, poti fi sigura ca va lua masuri pentru a "preveni" asta, chiar sa te trimita la manastiri, sa faci ritualuri de purificare.Dar asta numai pentru ca e parintele tau, nici un om care isi iubeste copilul nu si-ar dori ca acesta sa aiba parte de chinurile si torturile de care au parte necredinciosii(evident, cu cat e mai ingrozitor iadul, cu atat e mai improbabil sa existe).
Nu ai ce face, asa e el acum, asa a fost "programat" de mic, cu ideea de Dumnezeu, biserica, rai, iad, biblie, scriptura si traditii... Probabil a fost tinut din scurt, cand era mic. Oricat ai incerca tu sa-i explici ca e decizia ta, ca nu crezi in Dumnezeu, el tot la chestia cu iadul se va gandi, ca esti mica si nu stii ce spui.
E ceva ireversibil, ceva ce odata ajuns in creier acolo ramane intiparit, facand ca, pentru el, existenta lui Dumnezeu sa fie la fel de adevarata ca faptul ca oamenii au nevoie de O2 ca sa traiasca.
Asa ca nu ai nimic de facut, du-l cu zaharelul, mergi la biserica, stai si inghite, pana ai sa poti pleca undeva unde sa poti fi sincera si sa scapi de toate astea, poate la facultate.

In fine, asta e doar parerea mea.~

Deci te duci la el si vorbesti cu el serios, zii ca nu e vorba de relogie politica, etc. spune-i care este situatia deoarece e tatal tau si te va intelege. print-o vorba sincera totul se va rezolva. dar numaidechit inainte de vorba zii ca nu e vorba de religie, politica, etc. te va intelege. succes.
YeP

Pai depinde cum e tatal tau poate sa inteleaga sau nu daca ii spui adevarul...totusi atata timp cat tu inca depinzi de parintii tai nu poti avea chiar viata ta". Atunci cand vei avea casa si banii poti sa faci si sa alegi(chiar daca gresesti) ce vrei. Daca ii spui nu te omoara caci e pacat,da nu garantez sau poti sa crezi in Dumnezeu, sa citesti din Biblie si sa te rogi la El sa iti rezolve problema, da trebuie sa crezi cand te rogi nu doar asa sa vezi. In Biblie scrie ca "e mare bucurie in cer cand un fiu ratacitor se intoarce acasa " explicatia : Dumnezeu se bucura enorm cand un necredincios (ateu) se intoarce la crestinism ...AICI TU ALEGI

Eu zic sa mai astepti si sa te rogi chiar daca nu crezi:spune:" ajuta Dumnezeule necredintei mele" si vei vedea schimbari in viata ta.
Roaga-te cum poti si fa-o nu pentru tatal tau ci pentru tine.
Eu spun ca e mare lucru ca ai un tata credincios.
Ti-ar fi placut mai mult sa ai unul betiv sau cine mai stie cum?
Copii care au parinti credinciosi au mare noroc in viata si chiar daca tu inca nu intelegi nimic vei intelege cand vei fi mai mare.
Respecta-ti parintii asa cum sunt si ajuta-i pentru ca in Biblie sta scris:
Cine isi cinsteste parintii va avea viata buna.
Si poate ar trebui cand te spovedesti sa spui adevarul la un preot si iti va da cel mai bun sfat cum sa procedezi cu tatal tau si cum sa te comporti in continuare.
Iti doresc numai bine.