Vă cer părerea pentru că sunt puțin dezorientată! Sunt împreuna cu iubitul meu de 2 ani. Este mai mare decât mine cu 7 ani.el are 42 ani si eu am 35 ani Anul trecut ma cerut în căsătorie. La început era totul perfect cu ideea să locuim in aceeași curte cu părinții lui care sunt in vârsta de 82 si 86 ani. El nu prea avea condiții așa ca am făcut împreuna cele necesare sa fie perfect. Pe de o parte la început mama lui ii spunea ca nu se poate căsători ca nici o femeie nu accepta condițiile. Eu am făcut schimbare pentru ca îmi doresc dar lucrurile s au schimbat. La început părea ca avem cele doua camere la dispoziția noastră si acum ma trezesc ca numai o camera e a noastră si cealaltă văd ca mama lui are in continuare hainele ei,pături si miroase si urat. Ea are căsuța ei si se folosește si de acea camera. Lasă si usa deschisă si mai intra si câte un șoricel. Simt ca deși am făcut tot efortul nu putem avea intimitatea noastră si ma simt controlată si sa trăiesc după regulile mamei lui. Mama lui observ ca îl cearta dacă aprinde becul,dacă lasă apa deschisă, cand vin la ei in vizita îl face puturos si îl vorbește si la alte persoane. Am vrut sa schimbam poarta si mama lui a spus că ea așa a trăit toată viața si așa va trai in continuare. Am avut discuții cu el ca așa nu pot si nu e dispus sa stam separați sa ne luam un apartament închiriat. La vârsta mea sunt dezorientata si nu știu ce mai este bine. Îl iubesc dar așa nu știu dacă pot continua relația. Am nevoie de părerile voastre sincere

Au varste inaintate, cat timp trebuie sa mai suporti asta? 2-3 ani?
Mai ai rabdare putin daca sotul tau nu asculta total de mama sa.
Nu e vorba ca nu puteti pleca in chirie, dar ati investit bani si timp unde locuiti si daca nu existe probleme al cui este terenul, mai poti rabda putin pana se linistesc definitiv apele, apoi casa va fi doar a voastra

Nu vreau sa gândesc la modul acesta si anume cât sa mai Rabd 2/3 ani. Sa fie sănătoși dar ma deranjează atitudinea lor indiferent ca au aceasta vârstă. Nu ar fi trebuit sa fie mai înțelegători?

Nu trebuia sa te bagi in asta de la inceput. Asta e sub fusta ma-si si asa o sa ramina.

Nu e vorba ca mor miine sau poimiine ai lui, ci ca nu te-a pus in situatia asta pe tine pe primul loc. Daca in asta nu, vor urma cu siguranta si altele.

Nu sunteți un pic cam în vârstă ca să trăiți după regulile unor oameni de 82 și 86 de ani? Eu aș zice că tu la 35 și mai ales el la 42 de ani sunteți suficient de maturi ca să puteți stabili niște limite în relația cu părinții lui.

Variantele pe care le ai la dispoziție sunt clare:
1) Stabiliți limite și vă asigurați că părinții lui le respectă. Dar asta nu se va întâmpla dacă el le permite părinților să-i controleze viața
2) Îi spui că tu nu poți trăi așa, și să aleagă între a locui cu tine în altă parte sau a locui singur cu părinții
2) Înghiți și mai aștepți câțiva ani până când părinții lui se duc. Doar nu trăiesc 120 de ani.

Mama lui nu respecta limitele. Eu nu m-am mutat la ei pentru ca nu ne-am căsătorit si nu mai sunt sigură. Mama lui mi-a dat de înțeles ca ea nu vrea sa mai schimbe nimic la casă. El doar spune ca vrea sa se mai extindă cu camerele dar nu face nimic. Îl pun să aleagă :între o viața cu mine in care să ne formam o familie sau im continuare sa fie băiatul ascultător al mamei

Parintii lui au avut altfel de vremuri, poate isi doreau o altfel de nora. Oricare este motivul, situatie este complicata; fie ramai si astepti ca problema sa dispara de la sine in timp, fie va puneti sotul la a alege intre tine si familia sa.
Ma gandesc ca va alege sa ramana spunand ca nu trebuie sa platiti o chirie sau alte utilitati si cu acei bani puteti face altceva.

Exact asta mi-a spus?

Mama chiar pe Viorel Stegaru îl gasisi? Lasă-l în amaru lui, încă ești tanara. Nu e normal deloc ce se întâmplă.

Ii spui foarte frumos " ori eu, ori mama ta". Parintii lui nu mai au mult, el ce o sa faca dupa? O invoca sa vada daca poate schimba poarta?
Trebuie sa ii spus ca la varsta lui, e neaparat sa isi ia viata in dinti, indiferent cum v-ar purta soarta. Da, si in chirie singurei, fara regulile parintilor, este mai bine decat cu ei in casa. Daca el in continuare alege sa stea cu parintii, renunta.

Eu nu prea stiu cum de nu te-ai asteptat la asta de la inceput...adica acei oameni au peste 80 de ani, nu mai ai nici o sansa sa-i schimbi la varsta aia. Solutii nu prea vad...barbatul tau are peste 40 de ani, daca nici la varsta asta nu vrea sa se desparta de mami si tati ca sa isi faca o familie a lui atunci cred ca stii si tu care e singura solutie.

Dacă îl iubești încearcă să faceți rost de o garsonieră.

Ai putea initial sa ii spui ceea ce te deranjeaza si spune si o rezolvare in asa fel sa nu o considera sotul tau ca pe o distantare intre el si familia sa

Problema asta se poate rezolva NUMAI discutand cu iubitul tau si gasind cale comuna sa convietuiti impreuna, facand compromisuri.
Nicaieri in descrierea facuta de tine nu mentionezi ce spune el, daca este de acord sa fie cu tine, sau tace si asuclta de maica-sa.
Daca un barbat te iubeste si te vrea, atunci va gasi o cale sa fie cu tine.

Am vorbit cu el chiar ieri toate astea. Nu este de acord să stam într-un apartament închiriat,vrea sa locuim in casa lui și după căsătorie să mai facă doua camere in plus. I-am spus că îmi doresc ca toate astea sa fie făcute înainte de căsătorie și nu după.Văd că are anumite vorbe pe care si mama lui le-a mai spus :"sa vin cu câteva haine la ei". Ma simt de parca as fi ultimul om si provin dintr-o familie bună, locuiesc la bloc de când m-am născut, am toate condițiile. Simt că deși am încercat să schimb ceva(l-am ajutat de am renovat împreuna) tot nu este suficient, tot nu mi-a pus la dispoziție măcar un șifonier să îmi pun hainele in cameră. Șifonierul care trebuia sa fie la noi in camera este tot in camera in care mama lui își ține hainele ei si toate alea. Ea nu locuiește in acea camera dar nu vrea sa o elibereze. Nu am vorbit toate astea cu mama lui, ea știe si vorbește cu fiul ei si simt că vrea sa îmi demonstreze mama lui că ei tot nu au condiții in continuare si eu nu ma pot acomoda la ei. Chiar mă simt dezorientata si in sufletul meu știu ca nu e bine să ma căsătoresc cu el pentru că nu are curaj pentru o familie

Eu zic sa mai asteptati putin sa iesiti la pensie amandoi.

In cazul asta pune conditii, ca mama lui sa-si ia hainele din camera aia si sa nu ma vina la voi neinvitata, sa va dea putina intimitate si sa va respecte.
Nici o relatie nu va putea functiona daca nu sunt reguli stricte pe care s ale respectati.
pare ca maica-sa inca il controleaza pe el si dupa cum vad intentioneaza sa o faca si cu tine, de aceea si-a lasat lucrui acolo, ca sa vina cand vrea sa vada ce faci.
O casnicie nu poate functiona asa!
Ori cu maicasa ori cu tine!

Aveți perfecta dreptate. M-ati luminat pentru că eram intr-o ceață. I-am spus toate acestea si nu este de acord sa ne mutam cu, chirie, nu este de acord să facem un credit sa cumpărăm un apartament si nu este de acord să ii spună mamei lui să își mute tot de acolo sa putem avea intimitatea si casa noastră. Începe sa fie clar ca vrea sa trăiesc după regula mamei lui, ca nu vrea sa o deranjeze si eu sa accept. Nu pot trai așa. Greșesc eu sau el? Sau e mai bine sa îmi văd de viața mea si sa o luam pe drumuri separate.

In cazul asta, rupe relatia cu el deoarece el nici nu vrea sa-i ceara maica-si sa-si mute lucrurile de acolo, inseamnand ca el tine la masa mai mult decat la tine si orice efort al tau va fi inutil in viitor.
Nu exista viitor fericit cand soacra va controleaza si manipuleaza, de aceea iti spun sincer ca trebuie sa-i ceri cu seriozitate sa decida: ori cu tine, ori cu masa.
Crede-ma ca viata este frumoasa si poate fi foarte fericita si vesela atunci cand ai un sot care te iubeste cu toata inima si care isi doreste o familie si copilasi cu tine, fara masa sau alti membri ai familiei.
Probabil ca nu-ti va fi usor sa decizi sa va despartiti, dar daca alegerea lui este doar cu maicasa in casa, atunci pleaca si fii fericita cu un om bun, fiindca nu s-au terminat barbatii buni de pe fata pamantului.

Va mulțumesc foarte mult pentru toate sfaturile! Mi-ați fost ca o prietenă apropiată care mi-a deschis să văd alt punct de vedere mai clar și mai precis?