Mă ajută și pe mine cineva cu o informație?
A înfiat cineva copii sau a depus un dosar pentru adopții?
Mie de la DGASP mi s-a spus că trebuie să fac un control psihiatric. În ce constă mai exact acesta? Aș avea nevoie de niște informații. Și mă interesează cum se procedează, sun pur și simplu la orice cabinet psihiatric și fac o programare? Îmi trebuie o trimitere de la medicul de familie? Este o procedură specială sau pur și simplu un control psihiatric de rutină, obișnuit?
Și mai m-ar măcina niște întrebări. Dacă mă duc la orice psihiatru și reușesc să obțin avizul acesta, cum că sunt aptă, dar eu vreau apoi să merg la altul pentru a vorbi, a lua pastile pentru chestii simple sau pur și simplu a-mi face un consult mai amănunțit și mi s-ar pune orice fel de diagnostic, clar nu ceva grav, că știu oarecum cu ce mă confrunt (anxietăți/depresie) dar să zicem că mi-ar pune acel psihiatru un diagnostic, avizul acela cu apt, poate fi anulat? Adică va sta cineva să-mi chestioneze la bani mărunți acțiunile, cât sunt înscrisă în programul de adopții?
Ordonare:
După relevanţă
Este un aviz de rutină de la psihiatru care va atesta că nu ai boli psihice sau un handicap mintal (ceea ce te-ar exclude de la adopție).
Deci. E vorba de boli psihice sau un handicap mintal.
N-are nici o legătură cu depresia sau anxietatea.
RăspundeDepresia este o boala psihica și una destul de grava,ea nu are decât episod depresiv ceea ce nu e așa de grav, însă când depresia se agravează nu mai poți să mergi nici la munca, este o boala foarte grava, dizabilitanta cea clinica, tulburarea majoră și depresia dubla.
Răspunde
Știu asta.
Dar ăștia care au scris legea nu o încadrează la bolile psihice care exclud o persoană de la adopție. Și mai sunt și alte chestii controversate sau care par controversate în lege, dar nu despre asta vorbim acum.
Ar fi cea psihotică,depresia psihotică dar nu e cazul la ea. Da,așa o fi legea,dar asta e boala care produce cel mai frecvente sinucideri,chiar și în rândul psihologilor,și tulburarea bipolara,deci oficial depresia aia gravă e mai periculoasă decât orice boala daca e in stadiu grav. Din fericire la ea nu e cazul și o sa obțină ce vrea, dar o va costa eu am atentionat-o, cu anxietate sociala că ai ea are nu e ușor să crești/adopti copil, dar e treaba ei, eu am vazut având anxietate și depresie cum e sa stai doar 2 ore lângă un copil mic care plânge mereu, din fericire am știut să îl potolesc, nici măcar mama lui nu putea sau alții.
Super! Deci oricum îl trec atunci.
Mersi mult. 
Chiar apreciez.
Controlul ar trebui facut pe bune, ca să poți creste un copil sănătos, trebuie și mama sa fie sănătoasă, e părerea mea. Dacă simți ca ai putea fi un părinte bun, mergi înainte dar dacă vrei copilul doar ca să ți dai ție un scop în viata nu o face, rezultatul nu va fi cel scontat, un copil nu poate sa ți umple golurile, nu asta e menirea lui. Daca tu ai anxietate sau o gândire mai aparte, copilul are nevoie de un mediu în care probleme tale sa nu îl afecteze, deci va trebui sa faci niște eforturi ca el sa nu simtă nimic în neregula.
Știu ce zici.
Dar încerc și eu, lupt cât pot ca să fiu o tipă bine. Măcar cât de cât, dar oricum eu nu iau copiii fără gândul la God, deci oricum eu sunt de părere că orice și oricât m-aș lupta să fac ceva, oricum nu o să o fac fără acordul Lui. Dacă el va decide că totuși nu e menirea mea să fiu mamă, va găsi el ceva ca eu să nu devin mamă, ba sincer eu una chiar m-am rugat la el uneori și i-am spus în ultimul timp, că dacă nu îmi dă într-un final copii și casa mult visata, ca copiii mei să o ducă mult mai bine decât am dus-o eu într-o amărâtă de garsonieră și că dacă el spre exemplu, un om cu mai mulți copii sau cineva care salvează oameni pe capete, ar avea nevoie de o încă șansă la viață, i-am spus că eu ș-așa nu prea simt cine știe ce atracție pentru viața asta oricând mi-o poate lua. I-o ofer. Bine totuși nu prin accidente sau dureri groaznice, sunt cam fricoasă ce-i drept dar deci mi-am cam făcut toate rugile la El și în final El va ști cel mai bine ce mi se potrivește. Eu deocamdată mă lupt să-mi păstrez jobul, să învăț zilnic și să-mi fac abia dosarul pe tru adopții, după aceea vedem și ce ne mai rezervă viața.
Dar da, ceea ce susții este foarte real, mai ales că e și un copil "luat" cu atât mai mult ar merita să fie dorit și iubit și nu doar tratat ca umplutură pentru lipsurile tale.
Oricum o să analizez în acești ani, totul.
1- Dacă nu ești căsătorită. Nu poți infia. Cel puțin asta a fost regula #1 acum vreo cățiva ani.
Așa știam și eu, că tot la alții am auzit Îți dai seama că de la 25 de ani m-am tot gândit la varianta adopției și toți mă descuraju și eram cea mai nefericită persoană, gândindu-mă că orice aș face o să mor alone și nu o să pot avea copii sub nicio formă. Până am luat taurul de coarne și m-am interesat.
Fata de la DGASP mi-a spus în felul următor, că ea lucrează acolo de vreo 20 de ani și ea nu a auzit în ăștia 20 de ani de așa ceva.
Deci probabil cine a afirmat ideea asta, era vreun frustrat/vreo frustrată. Altfel nu-mi explic cum toți credeau tâmpenia asta.
Oricum dacă asta chiar ar fi fost reală, eram dispusă până la urmă că fac cumva să-mi iau o micuță casă undeva la țară apoi să iau copii în plasament că și aceia în timp puteau deveni ai tăi și m-aș fi ocupat de așa ceva. Dar mergând la adopții am aflat o groază de chestii pe care le știam eronate.
Deci las aici informațiile aflate, pentru toți cei care vor totuși să fie părinți și nu pot ori din varii motive vor să adopte și cred cine știe ce prostii aflate de la oameni necunoscători.
Mie fata de la DGASP mi-a zis așa.
POȚI ADOPTA COPIL ȘI FIIND NECĂSĂTORIT ȘI CHIAR NEAVÂND O CASĂ A TA PROPRIE. Evident trebuie să ai totuși o locație în buletin, deci să fii cumva luat în spațiu, ți se va face totuși o anchetă la fața proprietății, înainte să-ți dea efectiv copilul. Deci informații luate direct de la sursă.
De asemenea mi-a spus că poți adopta orice copil vrei, că ți se va da o listă din care tu-ți selectezi doar ce dorești tu. Dacă ești rasist, selectezi doar anumite rase și gata. Dacă vrei să scapi de etapa înfășatului, la fel ei copii mari și gata.
Și normal așa mi se și pare, cel puțin la treaba cu căsătoritul. E evident că cine se căsătorește are copii naturali și poate mai rămân să adopte doar cuplurile infertile așa că de ce nu ar da unor oameni singuri care doresc și ei să-și întemeieze o familie? Așa mi se pare cel mai corect.
Mulțumesc de sfat. Dar deja merg pe acest drum, nu e cale de întoarcere, cum nu e cale nici de a face un copil al meu. Cred că dacă ai citit pe aici din problemele mele, nu există bărbat care să mă placă sau pe care eu să-l plac, am oricum probleme cu varicele și multe alte probleme de sănătate, încât nu cred că o sarcină m-ar ajuta. Deși da, conform Bibliei, se spune că femeia care naște se mântuiește, dar oricum tot Dumnezeu mi-a oferit acest drum, și așa că știe El ce plan are cu mine.
Cât de ideea că am eu frustrări sau probleme cu capul și vai ce o să agresez copii care nu sunt ai mei, stai tu liniștit că deja i-am făcut rugă Lui God și chiar am făcut un pact cu El.
Prima zi în care mă voi uita la copiii mei cu alți ochi decât cei de mamă care se uită la copiii ei, i-am zis Lui God, că îi ordon să-mi dea un glonț în cap. Am citit prea multe chestii și am vizionat prea multe documentare cu aparent exact aceeași oameni singuri, cu aceste tipare ca ale mele, care înfiau copiii, ca apoi să-i violeze și agreseze, iar la rândul lor aceștia deveneau criminali. Crede-mă că la cum mă cunosc, știu că e posibil să pic într-o gaură neagră și să fac vreun joc al Satanei. Deci de aceea am și făcut pactul, posibil să râzi de ceea ce susțin aici și să mă trimiți dumneata la psihiatrie că eu cred în cai verzi pe pereți. Eu nu-mi schimb totuși credința și cred în God, și știu că oricum ar fi God, ia viața când crede El că trebuie luată și uneori salvează suflete prin moarte. Eu mi-am făcut rugăciunea și nu-mi mai fac griji nici de acest aspect. Eu vreau să fiu mamă și nu aștept alți cai verzi pe pereți. Nici himere, nici nimic. Dar nici nu alung pe nimeni, dacă oricând un bărbat va vrea să stea lângă mine, mă va găsi și o va face, dacă nu, eu oricum mă lupt în așa fel încât să fac ceva economii frumușele și să-mi pot crește copiii decent și frumos.
Deci la drumul acesta nu renunț, orice ar fi.
Draga ce ai pățit ai luat-o pe arătură?
Pe cine vrei sa adopti? Tu nu ai nevoie de copii că ai anxietate stres posttraumatic și îți va agrava starea,tu ai nevoie de multă liniște,plimbări în natură,conectarea cu natura și plimbări la aer curat,la munte la mare etc.
Cu problemele astea ești apta,că nu sunt boli in care sa nu fii în deplinătatea facultăților mintale,sa nu poți avea grija de tine dar-mi-te de copil,și tu poți avea grija că ești independenta,drept și prin urmare o sa poți înfia un copil că locul de munca,stabilitatea financiară, emoțională îți permit sa adopti, mai puțin atunci când ai boli psihotice gen psihoza sau schizofrenie atunci nu mai ești apta, nici să conduci nu ai voie!
Faci o programare prin intermediul medicul familiei pentru a căpăta că ești apta că tot acela ți-a dat adeverință că ești apta altfel nu îți dădea daca considera că ai probleme grave, și ulterior când vrei sa iei tratament pentru tine personal apelezi la un psihiatru privat unde o să plătești consultația 150 de lei cel mai probabil.
Oricum nu trebuie sa îți faci griji că dacă aveai probleme psihice serioase nu te lasă să lucri ca și cadru didactic.
Eu am înțeles că ești bună la suflet și vrei sa salvezi lumea,dar eu zic sa te concentrezi pe tine sa elimini anxietatea și depresia și apoi poți să înfiezi,altfel acesta te va afecta că nu e ușor să ai grijă de un copil,te trezește noaptea când ti lumea mai draga și și foarte multe responsabilități. Nu trebuie sa dovedești lui Iisus că ești o persoană buna,el știe înainte de a se naște mama și bunica ta cum ești tu și cum vei fii tu, tot parcursul vieții tale îl știe. Dar dacă vrei să faci acest lucru e alegerea ta, eu zic că nu e o decizie bună că eu știu ce e anxietatea socială cel mai bine de pe aici și cât e de periculoasă daca se agravează, stresul o agravează, nivelul de cortizol.
Sper că te-am ajutat cu acest răspuns
Nu!
Sincer m-ai enervat, oarecum, nu pot fi totuși supărată pe tine că ești prietenul meu, dar totuși ți-am spus și o repet pentru tot Pămânțelul, de visele mele nu te iei. Am trecut de adolescență, de tinerețe a venit timpul să fiu adultă și vreau oricum să fiu și mamă.
Stai liniștit că oricum e un proces lung adopția, deci pentru a adopta oricum în vreo 3 ani voi fi eligibilă, deci e tocmai bine că pe atunci o să termin sper și faculta, oricum mă bag în program, dar evident că dacă nu reușesc din n motive să am licența, a dracului licență, în 3 ani, nu adopt nimic, deoarece am spus și repet, eu nu voi comite greșelile părinților mei. Când voi avea o casă a mea sau măcar semi a mea, ceva ani lucrați dar stabili pe piața muncii și o viziune mai pozitivă a unei vieții financiare cât de cât ok, atunci abia voi lua copilul. Dar nu strică oricum să intru în program și poate asta va fi așa și ca un propulsator de a mă motiva să mă țin de treabă pe work.
Plus că depresia nu are nicio treabă cu copiii, nu sunt nici primul, nici ultimul părinte care are probleme și totuși crește copii. Oricum am și susținerea mamei, 100% și de ce nu, deși am cam renunțat l visele retardate cu dragostea, dacă un bărbățel îmi va iubi copiii și mă va accepta așa cum sunt, va avea și el o cameră sper în casă și un loc în familia noastră, deci voi avea susținere din n direcții. Doar că sper cumva să am parte de o casă mai mare. Mă ucide acest apartament cu 3 camere, nu mai doar eu cu mama și cu bunica loc. Poate reușesc cumva să fac măcar un împrumut de o căsuță sau ceva, dar să văd. Aștept să văd oricum ce-mi mai rezervă și viața.
Draga ai prea multe vise 
tine'te de unul bun și de folos nu de 10 și niciunul
Tu de la o zi la alta îți schimbi visele, sigur nu esti bipolara?
Eu zic sa lași prostiile, sa slăbești și să îți gasesti un bărbat cu care sa faci copilul nu sa îl adopti, un copil care e al tau biologic și care ți se aseamănă. Te plictisești grav, de 100.000 de lei ai avea nevoie că deja bați câmpii grav
I-ați un cățeluș și plimba-l des pe afara,sau nu știu mai călătorește că văd că ești iubita de oamenii de pe TPU,viziteaza-i,o noua zi și un nou vis ai, cine sa te mai înțeleagă?
Du-te mai bine la sala ia-ți căștile și trage tare că tot ai adus în discuție căștile, ai muzica acolo poți și să socializezi cu oamenii și stai relaxa că nu rade nimeni de tine, e in capul tau asta cu râsul.
Asta maica-ta ți-o băgat-o in cap sau normele societății de rahat cu sa fii mama. Nu o lua in nume de rău dar de la o zi la alta îți tot schimbi ideile despre tine și viața și visele, perspectivele nu ești hotărâtă, calmează-te și ia un Snickers că îți va fi bine
O sa te placa bărbații,mănâncă mai puțin,trage tare, și o sa vezi că rezultatele o sa apară,nu mai fugii de adevăr,de realitate,de asumatie,responsabilitate,tu faci ca mine,nu te resemna că nu ești o fata urâtă,nu te da bătută, lupta că nu e ceva greu ca in cazul meu cu fobia sociala, e ceva destul de ușor, când o să vezi că ai slăbit și ce bine arati o sa vezi că nu mai ești așa de bulversată cu visele tale și oscilanta in alegeri, daca ai reușit când mi-ai zis la 17 ani o sa poți și acum, lasă adopțiile, oricum nu ai încotro trebuie sa lucrezi la aspect că o să ai probleme grave cu coloana in viitor din cauza kg in plus și cu picioarele, genunchii, nu mai fugi de aceasta răspundere este obligația ta sa ai grija de corpuletul tau.
Cred că totuși am să uit că ești prietenul meu și am să-ți zic ceva de ai să mă urăști grav. Dar cred că tu nu realizezi că eu deja de la vreo 24-25 de ani m-am gândit la adopții, când vedeam că alții la vârsta aia aveau deja familie, copii și job. Evident că nu aveam cum să adopt, deoarece nu aveam venituri, mi-a ajutat God într-un final de am obținut și eu un job și acum urmează copiii. Pentru că acum îmi doresc oarecum să fiu mamă, dar comparativ cu ăia care și-o trag și fac copii pe bandă rulantă și apoi se plâng că vai ce nașpa sunt copiii lor și bla, bla sau că ei muncesc pentru ei și ei sunt pe colo și pe dincolo, dar ei și i-au dorit în fond, eu vreau copiii ca să-i cresc frumos și să nu-mi irosesc timpul totuși pe acest Pământ. Dacă reușesc să împrumut spermă de la banca de spermă și voi fi ceva mai sănătoasă, poate mai procreez un copil și al meu. Dar nu promit nimic solemn. Asta doar așa ca să mă mântuiesc și eu.
Cât legat de bărbat, nu am să slăbesc niciodată pentru un nenorocit de bărbat. Și mă scuzi, dar cum am spus zilele astea sunt pe modul cârtiță și deci nu-mi pasă de părerea nimănui, mi se rupe dacă muriți sau trăiți și nu mă interesează de nimeni și nimic. Așa că mă scuzi dacă sunt ceva mai arțăgoasă, dar asta sunt și așa gândesc, niciodată nu am să accept ideea că trebuie să slăbesc ca un bărbat să mă placă. Ori mă place și cu 100 de kg și cu 30 de kg, ori mă dă dracu și aia e.
Oricum kilogramele mele arată doar fățărnicia și superficialitatea bărbătească, deoarece în loc de 100 de kg, care da, sunt conștientă că le pot da jos cu un mic efort și cu ceva disciplină, dar în loc de kg, cum spuneam, puteam avea arsuri grave pe față, puteam fi în scaun cu rotile și alte mii de probleme, atunci ce dietă țineam? Ce făceam?
Eu cum am spus de asemenea am lăsat 27 de ani liberi bărbații, dacă voiau eu aici sunt, hai să zic că vreo 5-6 ani m-am izolat, dar în rest am fost la școală, am plecat chiar și în București o perioadă de timp, unde se spune că e plină balta de pește, perioadă în care mergeam pe drum, mă expuneam oarecum, și bărbații nu m-au plăcut, pe vremea aia eram ceva mai slabă, mă aranjam și mă machiam, deci așa că nu îmi veni mie cu prostii și brașovence că nu țin la mine. Mai ales că am avut și o perioadă când aveam 80 de kg și nu am prea văzut bărbați care să stea după coada mea. Am spus clar tot ce aveam de spus și nu mă interesează până la urmă părerea niciunui necunoscut sau semicunoscut, de aici, oricum când dai de dracu ești singur în Univers, așa că scutește-mă. Eu una chiar lupt pentru viața mea și pentru a nu rămâne singură.
Așa că hai go, de la întrebările mele serioase, unde chiar întreb ceva serios și am nevoie de un răspuns serios. Dacă ai idee să-mi răspunzi strict la întrebare, ok, dacă nu, lasă-mă în pace, întrebarea nu era daca pot adopta copii și dacă îmi recomandați voi cei de pe TPU dacă pot fi o mamă ok sau nu, așa că prietenia, prietenie, Fanta dragă, dar ți-am mai spus în problemele și deciziile mele nu te bagi, că nu vii tu la 50 de ani să-mi aduci cana cu apă și să mă speli când voi suferi de cancer și cineva va trebui să-mi facă înmormântarea. Așa că vezi-ți de viața ta, ok?
Nu a zis nimeni pentru un bărbat știi să citești? Ai uitat că ți-am zis de nenumerate ori că o să ai probleme grave cu coloana,genunchii și picioarele din cauza kg in plus? Vrei sa ajungi ca și mine? Că eu eram slab și mă ingrasasem și acum o sa am toată viața probleme cu coloana,vrei sa ajungi ca mine? Chiar nu înțelegi de ce tot bat moneda sa slăbești? Dă-i in morții lor de bărbați, pentru sănătatea ta o faci, și pentru tine că atunci când te vei uita la rezultstele pe care le-ai făcut de una singura vei fi cea mai mandra de tot ce ai depus. Ok, sa nu spui că nu ți-am zis, sa nu te miri daca peste 2-3 ani o sa ai probleme grave cu coloana sa tii minte.
Nu știu dacă poți fi o mamă ok sau nu, nu până nu scapi complet de anxietate,fiindcă anxietatea ta se va transmite și lui,tiparul tau anxios,al gândirii cu timpul chiar daca tu ai impresia că nu ai anxietate serioasa,ai dar folosești trucuri precum ascultatul muzicii in handsfree in public,trebuie sa îți înfrunți teama și să ieși fara căști in urechi și muzică și sa vezi ce se întâmplă, dar nu până la magazin ci distante mai lungi, exact cu ce e mai greu trebuie sa incepi cu toate expunerile posibile.
Un mic efort care nu vrei și îl tot amâni până o sa ai probleme cu coloana așa cum am făcut și eu de ziceam că oricând pot sa slăbesc și în loc să slăbesc mai rău mă îngrășasem
E trist că reacționezi așa, credeam că ești o fata specială dar ai venin in tine la fel ca restul. Adopta câți prunci vrei, dar nu asta e targhetul tau, nu ai 50 de ani, sănătatea e primordială dar îmi bat capul degeaba cu tine, cine știe cu ce prosti sau proaste ai stat la discuții de ți-a băgat chestia asta in cap, pareai ok până ieri. Omul îți spune de bine și tu te ataci aiurea. Fa ce vrei e viața ta eu nu mai mă bag.
Păi de el o să am grijă, oricum nu știu dacă tu realizezi, dar și în anii în care am stat acasă, aveam perioade când mă înfometam sau mă luptam ca o zi, două să mănânc mai puțin ori aveam perioade când făceam sport. Și oricum o să fac asta în continuare, chit că slăbesc, chit că nu, eu știu că măcar am încercat și m-am luptat, o zi faci foamea, sau două mănânci mai echilibrat, apoi nouă iar mai bagi.
Dar eu nu văd ce legătură are slăbitul cu bărbații. Bărbați oricum sunt și în scaun cu rotile, sunt la fel și grași ca și mine, la fel ca și prietenii, dacă cineva chiar mă place, îi sunt dragă sau măcar chiar și ideea parșivității uneori eu am acceptat-o doar uneori ca să am oameni în jur, deci chiar și numai dacă un om ar avea nevoie de mine, m-ar căuta, tocmai de aceea eu am stat în banca mea și nu am deranjat pe nimeni, ca să văd cine are nevoie de mine, cui îi sunt dragă și cine mă vrea lângă. Am aflat într-un final adevărul, nimeni. Wow și să nu te pună sfântul să crezi că mă plâng, mi-am acceptat soarta, am acceptat perfidia umană și mergem înainte ocupându-ne de noi. Când cineva oricum are nevoie de mine, eu aici sunt, nu mai dau ca în trecut că nu sunt Iisus, dar nici așteptări nu am de la nimeni. Ba de fapt singurul motiv pentru care mai ajut, este tot pentru că mai am o singură așteptare și aceea este de fapt de la God. Am și spus dacă dau și El mă ajută sa-mi dea pe altă parte, deci eu am un trai decent fără să mă umilesc la nimeni și pe barba mea, chiar nu-mi mai trebuie sincer nimici în viață și de la viață. Așa că potolește-te cu sfaturile, că sincer chiar nu ți le-am cerut de data asta. Îmi ești drag, cum am spus și toți îmi sunteți oameni dragi de pe TPU cu care am interacționat sau chiar am mai vorbit și în privat. Dar hai să ne vedem fiecare totuși de viețile noastre și să nu ne băgăm în viețile și intimitățile altora.
Așa dacă ar fi fost să-ți dau și eu un sfat mai dureros, și mai intruziv, aș fi putut să o fac. Dar nu am făcut-o deoarece știu prin câte treci și oricum la ce folos. Deci te rog, mai ales dacă vrei să fim amici și să ne înțelegem bine, nu te băga totuși în viața mea, că îmi amintești de dușmani și de trecut cu acest comportament. Adică toți prietenii din trecut cu care m-am dat dracu, a fost doar pentru că s-au băgat în viața mea, iar acest lucru nu-l tolerez și punct. Mă înfurii când la cele mai aprige planuri ori idei de ale mele primesc sfaturi sau păreri că nu ar trebui să fac așa.
Dar până la urmă, în afară de Biblie, cine dracu are dreptul să-i spună altcuiva cum să-și trăiască viața? Cine? Iar din Biblie oricum îți garantez că nimeni nu face totul ca la carte, punct cu punct din ea.
Poate eu nu mă voi căsători vreodată și nici nu voi naște pui vii, poate în fața lui Dumnezeu greșesc enorm, dar cine știe poate eu iau niște copii de la orfelinat, le salvez viața, îi cresc ca oamenii de ispravă și apoi la 50, 60 de ani când ei vor fi pe picioare și oricum nu mă va mai atrage nimic, mă duc la mănăstire să mă călugăresc și asta îmi va aduce cumva tot o mântuire, pe când poate altele fac copiii pe bandă rulantă, de mici sau sărăntoace fiind și ea oarecum se mântuiește, doar pentru că așa a spus legea lui Dumnezeu, dar la mizeria care i-a condamnat pe copiii ăia, Dumnezeu tot nu o va ierta pe deplin, mai ales dacă nici copiii nu au măcar minima educație și vor ajunge criminali, jefuitori, dealeri sau drogați sau proxeneți doar ca să se întrețină.
Eu zic că nu fac ceva grav, dar nici ceva wow. Oricum meritele mele de mamă, categoric se vor vedea undeva pe la 50 de ani, după ce am adus societății un om ee vază, până atunci voi fi doar un al cobai al meseriei numită mamă.
Dă-i naibii de bărbați,sunt nervos foc și pară,nu cu ei ci cu sănătatea ta,de aia tot incerc sa te atenționez,eu am renunțat la munte visuri din cauza asta,eram ca tine delăsător și ziceam că pot să slabesc oricând,și până la urmă m-am ales cu probleme la coloana de toată frumusețea,tu deja zici că ai probleme deci eu am dreptate ce spun aici,nu pentru bărbați că oricum ii urăști din ce am înțeles și te înțeleg,și mie îmi vine să îi bat pe ăștia care nu îmi înțelege anxietatea și îmi dau ei mie sfaturi de parcă eu nu as știi ce să fac,ignoranți care nu s-au confruntat cu așa ceva. Na eu îmi cer scuze daca te-am supărat cu ceva,fa ceea ce simți,doar tu știi ce e in sufletul tau. Eu ți-am zis că desi am anxietate sunt un tip mai dur și spun lucrurile pe nume,poate am gresit ca și eu mă lupt cu probleme grave dar na,tu știi ce e cel mai bine pentru tine și ce te face fericita,ești diferită și îți dorești altceva de la viață vad cu toate că te poți șterge la fund cu traumele alea,adică ai zis că te ajuta psihologul,eu zic că te-ar merita un bărbat și ca nu ești un caz pierdut,urâtă nu esti, proasta nu ești, dar e ciudat că nu mi-ai zis deloc de asta cat timp am discutat prin alte părți. E bine că ai totuși un vis, vise, mai rău e să trăiești fără nici un gând de a visa și de al concretiza
Hei, ce spui acum, să știi că ai mare dreptate. Chiar recunosc că da, tot ce susții aici este adevărul și la naiba de nu ai un mare adevăr cu anxietatea și căștile, mă mint singură că acum mi-e bine. La dracu dacă mi-e bine, sunt tot aceeași persoană cu aceeași anxietate. Cred că și tu ai dreptatea ta în legătură cu problema mea. Chiar ai. Doar că la dracu, Fanta dragă, de nu sunt în aceeași situație ca tine. Nici eu nu pot să scap de nenorocita asta de anxietate. Ești sigur că afacerea propusă de mine, totuși nu poate fi valabilă? 
Ne-am salva amândoi, oarecum. Eu te ajut cu știi tu ce, tu mă ajuți cu știm noi ce. Dar ar însemna că trebuie să ne luăm copiii ăștia din noi și să devenim doi oameni adulți, care se implică total în schimbare, iar în final trebuie să ne deschidem afacerea aia, altfel vom munci degeaba la schimbare. Eu încă să știi că mai cred în propunerea făcută de mine, am avea mult de luptă cu demonii noștri, dar tu-ți dai seama ce satisfacție am avea la final? Chiar crezi că e imposibil?
Când eu spun ceva te superi pe mine dar eu nu vb niciodată prostii când vine discutia despre așa ceva. E o nevroza totuși nu e o răceală, o forma cronica de anxietate, o tulburare. Mai nu știu sincer, stai sa vezi cum e sa ai și depresie și anxietate că s-a terminat lumea, anxietatea mai e cu mai e dar depresia e catastrofala.
Ahhh, hai că mă bucur că în final încerci să mă înțelegi, nu ai idee ce trist este să fii diferit, ciudat, țicnit și lumea să te vadă ca pe o ciudată, n-ai idee cât de greu este și cum tu chiar mi-ai devenit un prieten bun, chiar m-ar durea să nu-mi înțelegi toate punctele de vedere, am pierdut sincer prea mulți oameni, ca să mai pierd iar oameni dragi, tu chiar mi-ai devenit unul drag însă știu în final, acum că ai reexplicat, am înțeles unde bați, înțeleg ce vrei să spui și aici nu am cum să te contrazic, sănătatea contează, ai mare dreptate, eu chiar nu sunt răspunzătoare de viața și sănătatea mea, dar totuși doar un lucru aș avea de adăugat, vă rog totuși, dacă nu locuiți în creierul, pielea și orașul meu, chiar și viziunea mea, nu mai spuneți așa optimiști că eu o să găsesc bărbat, dacă era găseam sau chiar el de fapt mă găsea pe mine de mult și bine, chiar dacă îl uram, chiar dacă eram și mai grasă de atât, chiar și dacă eram handicapată dacă era să fie era, dar nu e și din varii motive, nici eu nu le înțeleg pe deplin trăiesc această viață, pe de-o parte sortită ca bărbații să nu mă placă, pe de altă parte sortit mie să nu mă pot atașa pe deplin de ei, încât să-i conving să rămână lângă mine, că sincer știu că adevărul e la mijloc, adică poate dacă eram suficient de atașată, mă arătam că aș dori să-l răpesc pe unul, cine știe poate se atașa și el de mine și aia era. Dar ăsta mi-e destinul și învăț să-l accept, oricum știu sigur că viața nu e perfectă și nu vine mereu cu tot ce ne dorim, eu spre exemplu nu am relație și un sprijin de parte masculină (nici tată, dar nici soț) dar alții au poate și soț și amant sau chiar invers și soție și amantă și totuși nu îi repsectă / nu le respectă, sau îi ucide / le ucide și mai știu eu ce, prin asta chiar am înțeles că oricât am vrea să atingem apogeul, nu avem cum și fiecare avem o cruce de dus, tocmai și de aceea m-am angrenat în ultimul timp pe alte direcții, pentru că dacă te gândești la ce nu ai, mereu vei trăi frustrat, Fanta dragă, dar dacă te gândești la ce poți avea, și lupți și oleacă, viața ta poate deveni mai bună. Cum clar copii nu pot face pentru că așa a lăsat Lege God, și cum pe un el nu-l pot obține, atunci de ce să mă plâng de treaba asta, când îmi pot canaliza atenția, spre exemplu spre orfelinat, acolo unde mii de creaturi își plâng la rându-i amarul că ei nu au educație și o familie iubitoare? Tu ai idee cât te schimbă un copil? Și cine știe poate devenind o mamă mai conștiincioasă sau măcar o mamă ceva mai responsabilă, o să și slăbesc și după un bărbat mă va plăcea, deși ți-am zis că o dată ce o să slăbesc, o să devin și mai aprigă în a nu pica în plasa unei vorbe și a unui făcut cu ochiul, deoarece am văzut ceva parșivitate și perversitate și fățărnicie, deoarece sincer, dacă aș lăsa garda jos ceva mai suplă în fața unui bărbat, simt că mi-am pierdut toată filosofia, simt că m-am trădat pe mine și autenticitatea mea, simt că practic aș fi dat mâna cu Satana. Sper să nu te superi pentru ceea ce spun, iar repet că tu-mi ești drag și oricum mă lupt să ofer respectul bărbaților care sunt bărbați, sincer și chiar dacă nu m-ar plăcea, mă rog dar știu ce e ăla respect, pentru ei vreau să cred și în sexul masculin, dar nici nu vreau să-mi trădez principiile de dragul unuia care-mi zâmbește cândva, când voi fi atractivă, doar că am un c și ț. Nu! Asta nu pot accepta, chiar nu pot.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
