Pun o intrebare la care am convingerea ca majoritatea raspunsurilor vor fi la fel.
Cum credeti ca e mai bine pentru o persoana care nu doreste sa mai traiasca:
a) sa fie ajutata sa faca acest lucru in conditii OK sau
b) sa fie obligata sa traiasca cu riscul ca acea persoana sa isi ia viata in conditii nu tocmai bune.

Mie imi place varianta a). Totusi si varianta b) e o solutie buna si chiar e valabila in prezent. Nu are nici o importanta daca acel om e intr-o faza terminala a unei boli sau e batran, nu are pe nimeni si s-a saturat de viata. Nu are decat sa traiasca pana la capat, in orice conditii, bune sau rele ca e problema lui. Sa traiasca pana moare. Noi nu simtim ce simte el, deci poate sa-i fie oricat de rau, e traba lui. Noi ne simtim bine, suntem indiferenti la problemele lui, nici nu avem cu ce sa-l ajutam si daca avem iarasi nu e problema noastra, asa ca ii uram viata cat mai lunga
Ne va veni si noua randul. Nu se supara nimeni, totul merge bine asa de sute de ani, de ce sa schimbam ceva, de ce sa tinem cont de vointa unui om cand e vorba de viata lui? Oare e viata lui?

Cu siguranta B.
Nu sta in atributiile noastre sa decidem cine traieste si cine nu. Nici macar asupra propriei vieti nu poti lua tu decizia asta.

C.persoana sa se descurce singura.
Suntem si asa multi iar rezervele planetei sunt limitate.

Ai o cruce ca poză de profil. Așa că voi răspunde cu varianta C) și anume că sinucigașii nu vor intra în Împărăția Cerurilor, nici nu vor fi înmormântați creștinește.

Bineinteles daca un om doreste sa nu mai traiasca e clar ca are o suferinta. Boli psihice si in acelasi timp si fizice pe care nu le mai poate suporta omul si vrea sa scape de toate acele griji luandu-si viata. Sunt de acord cu varianta a). Nu trebuie nimic fortat pe lumea asta, oricum omul isi poate imbunatatii psihicul prin sprijin medical. Sinuciderea se considera un fapt pe care omul cu adevarat in interiorul lui nu doreste asa ceva, dar este sub acea influenta psihica negativa (ma gandesc eu).

Părerile sunt împărțite chiar la nivele mai înalte decât ale acestei discuții. Sunt argumente pro, contra, neutre. Sunt țări în care sinuciderea asistată medical este legală.
Eu personal sunt de părere că nu poți opri un om care a luat această decizie. Dacă îmi cere sfatul, încerc să îl ajut să își schimbe ideea dar nu mă pot opune efectiv. Asta fac în cercul meu intim.
Ca umor macabru, așa am un zvon, că în Evul Mediu, pe undeva, cine era prins că a încercat și a eșuat, era spânzurat ca pedeapsă.

Sunt de acord cu A insa trebuie definite foarte bine conditiile in care persoana are abilitatea alegerea si totul tine de capacitatea de a lua o decizie.

Cu totii am avut perioade triste in care am simtit ca nimic nu mai conta, unii oameni au suferit accidente in urma caror au suferit dureri ingrozitoare.

Porblema e ca sub presiunea durerii, omul nu are discernamant deci trebuei sa stabilesti clar si obiectiv daca omul are discernamant si se afla intr-un stadiu terminal sau are o problema care chiar nu poate fi rezolvata.

Multumesc pentru raspuns. Eu nu cred in zei, imparatie si asa mai departe, deci cei care cred, nu au decat sa traiasca oricum si pana la capat.

Multumesc pentru raspuns. Eu cred ca in privinta vietii noastre putem decide si nu ne poate impiedica nimeni atunci cand hotaram ceva in privinta asta. Si eu sunt de acord ca nu pot decide nimic in legatura viata altei persoane si asa e corect. Ramane insa o intrebare: Daca cineva nu doreste sa mai traiasca si chiar are motive intemeiate sa isi doreasca lucrul asta, atunci e ok numai sa il ajutam sa traiasca? sau e ok sa-l ajutam si in celalalt sens. Se poate intampla sa nu putem sa-l ajutam sa traiasca si atunci probabil ca il lasam sa se descurce cum poate, sa traiasca pana la capat indiferent daca ii va fi bine sau rau in acea perioada. E bine si asa. E treaba lui daca nu ii este bine. Oricum va muri, ca nu e nimeni vesnic

Clar ca se va descurca singura

Corect, asa. Daca omul nu mai are solutii pentru problemele lui, fie ca nu le vede, fie ca nu exista solutii se gandeste si la sinucidere. Daca e bolnav psihic, atunci e clar ca solutia lui nu e buna. Daca insa omul e lucid si evaluaza corect situatia, atunci zic eu ca trebuie ajutat, chiar daca nu ni se pare firesc sa-i dam un asemenea ajutor.

Corect, asa zic si eu.

Buna seara,

Acest subiect este un subiect delicat din cauza faptului ca nu este discutat foarte des si necesita totusi o atentie aparte. Daca acea persoana prezinta o anumita dorinta de a isi :incheia" viata, se poate duce la un psiholog ( o persoana abilitata ce te poate ajuta in gestionarea vietii intr-un mod mai placut acelei persoane) si va putea gestiona viata. Daca acea persoana tot doreste sa isi incheie viata, va putea face acest lucru prin faptul ca se va schimba radical si va avea o viata schimbata. Este un subiect delicat dar daca persoana are vointa se poate duce la un psiholog si 100% va cel mai fericit.

Eu cred ca nu putem decide daca vrem sa traim sau nu. Dumnezeu ne-a dat viata, doar El ne-o ia.

Eu când mă gândesc la sinucigași, primul gând care îmi trece prin minte sunt cei care o fac sau plănuiesc să renunțe la viața lor fiindcă s-au despărțit de persoana iubită, detest aceste persoane, las în urmă oameni îndurerați și traumatizați pe viață din cauza deciziilor lor.
Mi se pare absurd din două motive, persoana iubită nu-i v-a păsa și își v-a vedea în continuare de viață sau va fi traumatizat/ă la fel ca părinții, și al doilea motiv, faptul că se gândea decât la el/ea și nu se gândeau la consecințele după moartea lor.
Însă simpatizez cu cei care chiar nu au pe nimeni de partea lor pe lumea asta și care au trecut prin multe, aș face tot ce îmi este în putere să-i opresc dacă e cineva drag mie, dar dacă nu funcționează orice aș face nu aș avea încotro și le-aș respecta decizia...

Corect. E valabil pentru credinciosi. Eu neavand credinta in creaturi supreme consider ca viata e doar o intamplare si nimic mai mult. Asta nu inseamna ca nu trebuie pretuita. Eu nu pot sa cred ca daca merg cu masina in mod iresponsabil si fac un accident sau daca ma imbolnavesc de gripa sau daca sunt atacat de talhari si asa mai departe, El mi-a luat viata.

Fiecare își trăiește viața așa cum dorește.
Nu putem să obligăm pe nimeni să facă ceva ce nu vrea.

Corect, asa e, cum doreste si cum poate. In viata mai face omul si ce nu vrea, in functie de situate. Cand omul e bine si nu are nevoie de nimic, nu e deloc singur. Daca are o problema mai grava se va trezi singur el si cu problema lui.Si daca are oameni apropiati, dar acestia nu au cum sa-l ajute, va vedea ca in realitate e singur.

Foarte corect ai spus. Cand stii ca sunt oameni care tin la tine si ar suferi daca ai lua o asemenea decizie, cu siguranta nu trebuie sa faci asa ceva. Pentru cine nu mai are pe nimeni sau care are zilele numarate, e intr-un fel acceptabila decizia.

Corect. Daca e ceva ce poate fi schimbat de psiholog, e necesar ca persoana in cauza sa fie consiliata de un psiholog.

Parerea mea personala este urmatoarea:
Daca o persoana sufara insuportabil de o boala incurabila (de exemplu cancer in faza finala), atunci - la cererea ei, ar trebui ajutat sa-si sfarseasca viata.
In restul cazurilor, orice incercare de sinucidere ar trebui tratat psihic, de spacialist anti-suicid (asta se si face in buna parte a cazurilor).

"Cum credeti ca e mai bine pentru o persoana care nu doreste sa mai traiasca:"
De unde să știu eu cum e mai bine pentru o persoana care nu doreste sa mai traiasca?

"a) sa fie ajutata sa faca acest lucru in conditii OK sau"
Să fie ajutată să ce, să nu mai trăiască?

Da.

Nu fac sens intrebarile si optiunile tale, pentru ca, persoana respectiva este grav bolnava, daca are deja ganduri de sinucidere si are noie URGENTA de ajutor psihiatric!
Nici un om normal la cap, de pe fata pamantului, nu are voie sa ajute la o sinucidere, ca atunci s-ar chema omor!

Nu este neaparat necesar. Chiar daca este o situatia dificila, persoana aceea poate sa intre in legatura cu un psiholog doar prin vointa sa, nu fiindca este necesar. Totul este bine sa vina din noi.

Păi când ne-o luăm noi, tot el ne-o ia. Nu am fost noi creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu?

Perfect adevarat.

Cand esti intr-o asemenea situatie, psihologul nu are ca sa-ti faca, doar sa-ti spuna povesti. Aceea nu mai este viata ca sa zici ca asculti 2 -3 povesti de la psiholog si ai rezolvat problema. Sunt situatii in care nu faci nimic oricata vointa ai avea. La acele situatii fac referire in intrebare.

Nu inseamna ca daca o persoana gandeste rational intr-o situatie dificila si nu are de ales, are neaparat o problema psihica. Ajutorul psihiatric e ca o frectie la un picior de lemn in situatii limita si fara solutii reale. Noi vrem sa fim buni si aplicam diverse clisee. In realitate fiecare face ce crede ca e mai bine pentru el. Orice am face spunand ca facem pentru altii si ca nu facem pentru noi, daca ne gandim bine, tot pentru noi o facem. Daca a juta un om intr-o faza terminala sa scape de o suferinta inutila se numeste omor, cam acelasi lucru e si sa-l lasi singur cu suferinta lui in acele momente grele. Insa daca asta e obiceiul si se considera ca asa e corect, nu am nimic impotriva. Asa sa fie, ca oricum pe noi cei care ne simtim bine acum, nu ne afecteaza chiar asa de mult suferinta altora decat poate prin prisma fricii ca ni se poate in tampla si noua un lucru asemanator.

Sinuciderea e un pacat de neiertat, e ca si cum ai face o crimă.

Da. Și după ce ai făcut-o, cum o să te pedepsească pentru păcatul tău? Cei ce o fac, nu le pasă de această propoziție.