Credeti ca este un lucru rau faptul ca uneori simtim ca uram pe cineva din familie pentru ca ne-a facut sa suferim? E dovada de egoism sau de neapreciere fata de acea persoana care ne-a dat viata si ne-a crescut?

Am inteles ca te-am nascut, dar asta nu-mi ofera dreptul de-a te maltrata (si nu ma refer neaparat la agresiunile fizice). E dovada de om viu, om cu sentimente, om care poate uri si iubi, plange sau zambi, in functie de circumstante.

Si totusi o educatie corespunzatoare nu-ti da dreptul sa iubesti formal, de dragul aparentelor sau normelor impuse de societate vizavi de familia ideala.

Nu e neaparat egoism sau neaprciere...Nu intotdeauna cand spui "te urasc" o spui din suflet, ci doresti sa te descarci, sa ranesti acea persoana careia i te adresezi. [O spun din propria experienta] E un lucru rau, teoretic, insa din punctul nostru de vedere e o eliberare a nervilor, ceva vital.

Buna! Iti spun ceva din proprie experienta.Credeam ca imi urasc tatal pana in ziua cand l-am vazut plangand.Am ajuns la concluzia ca nu il urasc ci...nu stiu, detest cea ce facea.

Buna!
Precum ai zis ca ne-a dat viata si ne-a crescut cred ca te referi la mama. Nu stiu, uneori cand ne mai cearta chiar ca te uiti cu ochii incruntati si plini de ura spre ea, stiu este un lucru cam uratel, dar noi nu avem ce-i face si nici nu ne prea putem abtine sa nu facem asta, deci eu cred ca este un lucru putin urat pentru ca a facut multe pentru tine si cearta este spre binele tau.

Sper ca te-am ajutat, si sper ca sa imi dai o fundita cat de mica ar fi ca am doar o fundita

Pai tatal tau te-a nascut?
Da ...Bine ca ma uitam si eu este un fapt urat ca vorbeste asa de urat cu noi suntem copiii lor si in plus nu se gandeste ca inca nu suntem adulti.