Dati-mi niste carti scurte cu tema iubirii va rog. Funda

Daca vrei ceva serios, ti-as recomanda 'Suferintele tanarului Werther', de W. Goethe. O carte clasica dar periculoasa.

„Orașul cu salcâmi" și „Accidentul" de Mihail Sebastian. Sunt superbe. Merită lecturate!

„Vine atât de târziu, dar vine. Nu este în el niciun elan ca s-o întâmpine, dar nu e nicio voinţă care s-o alunge. Mai rămâne undeva, dincolo de toate amintirile, dincolo de toate evenimentele, mai rămâne gândul copilăros, dar încă viu, că iubirea lui nu e pierdută, că o serie absurdă de coincidenţe şi erori i-au despărţit şi înşelat, dar că totul poate fi explicat, totul poate fi regăsit. Mai e încă timp, mai e încă timp..." (Accidentul)

,, Nu cer nimănui să fie bun sau rău, frumos sau urât, canalie sau înger. Îi cer numai să fie ceva care să nu existe decât o singură dată."
"Paul: Dacă aş putea să te iubesc, te-aş iubi.
Nora: Eu nu-ţi cer acest lucru, Paul. Îţi cer doar să fii mai puţin nefericit. Mi-e de-ajuns."( Accidentul)
,, O regăsea mai departe, aşteptându-l. Nu-şi vorbeau. Trecea pe lângă ea, cu un salut, cu o privire. Se înţelegeau foarte bine din ochi şi ştiau amândoi că pentru ce ar voi să-şi spună nu sunt cuvinte."( Accidentul)
,, Adriana: Spune-mi, de ce nu mă mai iubeşti?
Gelu: Crezi că, dacă m-ai fi întrebat acum şase luni de ce te iubeam, aş fi ştiut să-ţi răspund? Te iubeam. Nu te iubesc. E zi acum. Are să fie noapte mai târziu."( Orasul cu salcami)
,, Tu te descurci întotdeauna singură şi noi trecem mai departe. Ne-am învăţat să-ţi răspundem răstit, ba, uneori, nici măcar nu-ţi răspundem. Tu eşti răbdătoare Nora. Tu eşti cuminţenia. Tu eşti simplitatea. Le primim pe toate cu nepăsare, ca şi cum ni le-ar datora, ca şi cum am avea drepturi vechi asupra lor. Dar astă-seară, deodata, ne aduci aminte că eşti frumoasă, şi frumuseţea ta e un dar prea mare. Ne dezarmează, ne dă remuşcări, ne face să spunem prostii."( Accidentul)

,, Când îl simţi lângă ea, se strânse în jurul trupului lui, tăcută. Îi căuta numai gura, ca să-l recunoască. Căci altfel îi era străin corpul acela bărbătesc bine legat, prea dur, prea bine încheiat, prins parcă în întregime între omoplaţi, calm, stăpân pe reflexele lui. Al ei era sperios, tremurător şi se împletea în jurului lui cu o căutare oarbă de plantă. Ar fi vrut să rămână aşa lângă el, nemişcată, cu capul pe umărului lui gol, înfiorată de liniştea acelui trup, intimidată de puterea lui reţinută, fericită de faptul de a se şti mică, fragilă, pieritoare, în vecinătatea lui. Dar îi simţea ochii lucind în întuneric şi se temea." ( Orasul cu salcami)

Cartea nuntii