|

O poveste de neuitat



De Restasi George Bulgaru



Undeva, într-un ţinut foarte îndepărtat înconjurat de păduri şi umbrit de un munte înalt, trăieşte prinţesa Era, una dintre cele mai frumoase şi mai bune prinţese din lume.



Castelul ei este aşezat pe un deal, la intrarea în ţinut, în aşa fel încât să poată să-şi supravegheze întreg regatul. Toţi supuşii o admira pe prințesa Era, pentru că a ştiut să păstreze pacea şi să-i protejeze de răufăcători, încă de când era doar un copil şi a trebuit să preia conducerea ţinutului.



Cea mai bună prietenă a prinţesei Era este Duhmina un duh....era nemaipomenit de frumoasă şi foarte iscusită în lupta cu răufăcătorii. Duhmina o apără mereu pe prinţesa Era de oricine ar vrea să-i facă rău, cu ajutorul celor trei şoricei care locuiesc într-o grota săpat adânc în munte: Eremia Gora, Miriana Atena şi Gorior



Încă de când era copil, prinţesa Era a trăit cu teama că cineva îi va fura rochia de mătase moştenită de la stră-stră bunica ei. Părinţii ei i-au povestit înainte să moară că rochiţa aceasta va asigura întotdeauna pacea în ţinutul lor câtă vreme va fi purtată de o prinţesă cu inima curată şi bună. După ce părinţii s-au stins din viaţă, Era şi-a jurat să aibă grijă de rochie şi să o poarte numai şi numai în ziua nunţii.



Într-o zi, în regatul de sub munte a apărut un personaj foarte supărat pe care toată lumea îl cunoştea după numele pe care singur şi-l pusese: Distrugătorul. Călărea un dragon cu nouă capete şi avea două buzdugane uriaşe cu care ameninţa pe toată lumea.



Cu o falcă în cer şi una în pământ, Distrugătorul a zdrobit uşa de la castel şi i-a spus prinţesei Era:



– Ori accepţi să te căsătoreşti cu mine, ori îţi distrug fiecare fir din regatul ăsta amărât!

Prinţesa a plâns trei zile şi trei nopţi şi până la urmă, din dragoste pentru supuşii ei şi pentru regatul în care voia să menţină pacea, a acceptat.



Nunta a fost organizată imediat şi sala tronului a fost ocupată de tot felul de monştrii şi lighioane care călcau totul în picioare, spărgeau pahare şi murdăreau covoarele pufoase cu ghearele noroioase. Prinţesa Era, îmbrăcată cu rochia veche de mai bine de 200 de ani, strălucea de parcă era îmbrăcată numai în praf de stele. Din păcate era o mireasă tristă şi dansa cu mare teamă cu mirele Distrugător, care nu-şi abandonase buzduganele nici măcar în ziua nunţii.



Când să ciocnească o cupă de şampanie cu Duhmina, Distrugătorul a călcat-o pe rochie şi i-a sfâşiat trena lungă de 10 metri. Prinţesa Era a început să plângă amarnic, convinsă că distrugerea rochiţei va însemna şi distugerea regatului.



Dihonia n-a mai suportat nedreptatea şi cu un chiuit i-a chemat pe cei trei şoricei din munte. Nunta s-a transformat într-un război în toată legea iar duhmina şi soriceii şi-au folosit toate vrăjile pentru a-i opri pe Distrugător şi gaşca lui gălăgioasă.



Când să folosească vraja fatală pentru a-l face să dispară pentru totdeauna pe Distrugătorul necioplit, Duhmina a simţit un scut deosebit.



– Prinţesă Era, n-am mai simţit o astfel de rezistenţă până acum. Distrugătorul nu foloseşte forţa răului, e doar vrăjit!



Şi îndată ce l-a atins cu o sferă rozalie de lumină, Distrugătorul cel hidos s-a transformat într-un prinţ frumos şi rochia prinţesei Era s-a reparat ca prin minune. Gaşca de monştrii murdari şi gălăgioşi s-a preschimbat într-o suită de sfetnici şi cavaleri cu haine cu fir de aur. Cu toţii au îngenuncheat în faţa prinţesei Era şi şi-au cerut iertare.

Distrugătorul i-a spus:



– Iertare frumoasă prinţesă. Ne chinuim de mulţi ani cu înfăţişările astea îngrozitoare şi blestemul care ne-a apăsat ne-a înrăit. Ne doream să fim şi noi ca toţi oamenii dar vraja care ne apăsa ne împiedica să ne purtăm omeneşte şi ne împingea numai la distrugeri şi războaie

Cei trei şoricei au tras-o de aripi pe Duhmina şi i-au povestit:



– Am consultat istoricul vrăjilor din zonă. Acum 15 ani a existat, mai la nord de aici, un regat întreg blestemat de o vrăjitoare. Vrăjitoarea a murit de mult dar toată lumea a uitat de bietul prinţ şi de supuşii lui aşa că nimeni nu a mai rupt vraja.

– Noroc că am folosit sfera roz…altfel îi ştergeam de pe faţa pământului fără să ştim cine sunt de fapt.



Prinţul nu-şi mai putea lua ochii de la prinţesa Era aşa că şi-a luat inima în dinţi şi a întrebat-o dacă îl iartă pentru toate neplăcerile şi dacă ar vrea să fie prieteni. Prinţesa Era cu obrajii îmbujoraţi, a primit bucuroasă scuzele şi l-a invitat să locuiască în ţinutul umbrit de munte şi să o ajute să menţină pacea pentru totdeauna.

0 Raportează Evaluează