As vrea sa stiu de ce uni cantareti sunt catalogati drept "comerciali", ce inseamna sa fi comercial in industria muzicala, dau Funda!

Definiţia exactă a muzicii comerciale nu există. Din câte spun ăştia care critică tot ce prind, e muzica ce se realizează fără suflet, fără pasiune, fără dăruinţă sau devotament, care se realizează doar pentru bani.

În realitate, toată muzica e comercială, fiindcă toată muzica se dă spre vânzare publicului, nu? Odată ce ai publicat un album, el devine comercial, fiindcă oamenii în cumpără.
Pe de altă parte, cred că toţi artiştii (chiar şi ăia pe care-i poţi numi cu greu artişti) pun suflet în ceea ce fac. Pun ore de muncă şi pun pasiunea lor pentru muzică, cât de mică sau mare o fi, de la manelişti, la cântăreţele românce conteporane (îs multe, Inna, Corina, Andra, Rodica, Florica, Rozica şi mai ştiu eu cine), şi până la titanii muzicii ca Freddie Mercury, Mick Jagger sau Michael Jackson.

Desigur, nu-i poţi compara pe primii cu ultimii. Cei din urmă s-au născut şi s-au dăruit aproape sută la sută muzicii lor. A fost muza, a fost refugiul, a fost a doua lor casă, familie, a fost cel mai bun prieten, pe când, la primii, muzica pare doar un hobby amărât şi atât.

Nu-mi place să judec muzica. Doar fiindcă mie mi se pare de rahat, nu înseamnă că nu pot exista oameni care să n-o aprecieze. Arta e artă şi muzica e muzică, oricum le-ai lua.

E ipocrit şi răutăcios să numeşti un gen de muzică "zgomot" sau "poluare fonică" doar fiindcă nu-ţi place ţie.

Apa trece, pietrele rămân. Cei care şi-au pus sufletul în muzică devin legende, pătrând în inima fanilor şi nu dispar cu adeăvrat niciodată (John Lennon, Mick Jagger, Elvis Presley, Bob Marley, Michael Jackson, Johnny Cash sau români precum cei din Pheonix sau Semnal M, Veta Biriş sau Hruşcă), alţii dispar după o vară.

Eu aş defini muzica aşa zis "comercială" ca muzica de-un anotimp. Pe care o uiţi după o vară.