anonim_4396
| Anonim întreabă:

Care este melodia care vă trezește cele mai puternice amintiri?

20 răspunsuri:
| cristi202 a răspuns:

Https://youtu.be/TfWQn-Wedo4
1998. Dupa luni de stat in casa, mai exact in pat, datorita problemelor de sanatate (cu cit ma miscam mai mult, cu atit mai rau imi era, datorita unei lovituri serioase la cap), fara celular, tableta sau tehnica de acum, cel mai adesea cu ochii in tavan sau pe petecul de cer vizibil pe geam, ascultam vrind-nevrind aceasta melodie. Era serialul la tv, bunica mea dadea drumul la tv in camera ei sa auda stirile de seara, cu aprox 10 min inaintea lor, si prindea mereu finalul episoadelor cu melodia la final, si asa zi de zi seara o ascultam (usile la camere erau deschise). Era un eveniment special, imi placea melodia happy.

| Anonim explică (pentru cristi202):

Impresionant. Ne puteți povesti cum anume v-ați revenit? Chiar mi-ar prinde bine să citesc... întrucât trec printr-o situație asemănătoare.

| cristi202 a răspuns (pentru anonim_4396):

Cum mi-am revenit? Si azi ma intreb daca mi-am revenit happy Dincolo de tot ce am facut ca sa imi revin, intotdeauna am realizat ca ceva din mine a murit atunci si am primit o noua viata. Poti reface un bibelou de sticla spart in mii de bucati, pe care sa le pui inapoi pentru a obtine intregul? Nu cred. Dar asta era una din cele mai urite senzatii prin care am trecut, ca viata imi era facuta zob, in mii de cioburi, si as fi vrut sa pot sa ma pun sa le pun inapoi impreuna, dar realizam imposibilitatea acestui lucru. Nici azi nu stiu daca Dumnezeu s-a pus sa lege impreuna toate acele cioburi sau a creat un nou bibelou din viata mea. Mai degraba as merge pe a doua varianta.
Dar, ca sa intelegi, trebuie sa o iau cu inceputul.
In mai 97 am avut lovitura la cap. Urita, dar de nu era decat ea, nu ar fi fost asa grav. In acea vara am avut doua joburi, unul pe santier ziua (part-time, dimineata), altul, full-time, ca paznic de noapte. Am avut de trei sau patru ori (mult!) in acea vara ceea ce am numit "tur de forta", o nebunie, pe parcursul a trei zile dormeam doar 4-5 ore, si acelea ziua, cate 2-3 pe zi. Initial, imi planuisem ca voi dormi dupa-amiaza, dar, cum aveam prieteni cu care ma vedeam zi de zi, mi-a fost greu sa nu ma mai vad cu ei, si asa am ajuns sa fac acele nebunii.
Pe 2 septembrie organismul a cedat. Am realizat ca pot rezista cu acea stare alterata a psihicului si a mintii (nu ma mai puteam concentra, nu mai puteam sa imi exprim sentimentele, era ceva ca un gol in mintea si sufletul meu, eram confuz, desi niciodata nu a cunoscusem confuzia pana atunci, si, desi nu stiam exact despre ce e vorba, stiam ca era ceva grav) maxim 10 zile. Si cam asa a fost, ma cunosc bine, imi stiu limitele. Dupa 12 zile in care m-am luptat sa duc o viata normala, am cedat fizic si psihic. Atunci au inceput durerile fizice in tot corpul. Si atunci a intervenit dezastrul. Vedeam cum viata mi se dezintegra incet-incet si eu eram simplu spectator, nu puteam face nimic ca sa ies din acea situatie. Normal ca spaima batea la usa sufletului meu. Nu mi-am permis sa ma inspaimint, orice emotie puternica ar fi degenerat situatia si mai mult. Puteam doar sa privesc la ce se intampla in viata mea. Trei lucruri am stabilit atunci, si stiam ca trebuie sa ma tin de ele: 1) Trebuie sa stau linistit, cit mai linistit cu putinta. Dar poti sta linistit cand viata ti se duce de ripa? La inceput mi-a fost foarte greu, stai linistit cand esti in nisipuri miscatoare pana la git!, dar in timp am invatat sa stau linistit incit sa ma pot detasa de totul si sa observ situatia de "dinafara". 2) Rugaciunea. Ma rugam foarte mult atunci. Oricum, altceva nu mai puteam face. Si uneori Il simteam pe Dumnezeu ca fiind extrem de real acolo, cu mine. Asta imi dadea speranta, si a contribuit la linistirea mea. Doar cu ajutorul rugaciunii am putut sta linistit. 3) Crezind in Dumnezeu, mi-am impus sa cred ca exista o iesire din situatia in care ma aflam. Tendinta era spre dezechilibru psihic si mental, si numai Dumnezeu stie cit de aproape am fost de asta!, (cand am fost la control psihiatric, caci la analize imi iesise totul OK, medicul mi-a zis ca nu sunt bolnav psihic, ca am probleme, si ca sunt la limita dintre boala si normalitate. Cind am intrebat ce ar fi, mi-a raspuns: "Sincer, nu stiu". Ideea e ca eram intr-o situatie imposibila, fara iesire. Dar am refuzat sa cred asta. Stiam deja de ce este in stare Dumnezeu, si de aceea nu am acceptat ideea esecului, daca o acceptam, as fi intrat in gaura neagra a deznadejdii.
Am mers din rau in mai rau timp de mai bine de un an. Pe 18 noiembrie 1998 am realizat ca daca nu se intampla ceva urgent in viata mea,, nu mai suportam, trebuia sa ii pun capat in maxim una sau doua zile. Nu am urlat in rugaciune niciodata la Dumnezeu pana atunci, insa atunci inima mea a facut-o. Si a fost eficient. A doua zi durerile au stagnat. Timp de mai bine de o saptamana. Apoi, inca o repriza asemanatoare, pe 28 noiembrie. Aceeasi rugaciune disperata. Dar, de a doua zi durerile au inceput sa scada. Timp de un an si jumatate, cand au disparut cu totul.
Cindva, un sfint spunea ca, oricit ar fi intunericul de mare, el are totusi o slabiciune: lumina. In acel an in care viata mi se dezintegra, incet-incet aparea si lumina. Am descoperit cu incetul ce imi facea bine, ce imi facea rau, la nivel psihic si mental. A trebuit sa invat sa fac ce imi face bine, si sa ma feresc de ce imi facea rau. Asa am descoperit cum e sa duci o viata echilibrata. Coroborat cu actiunea lui Dumnezeu din acele doua zile de groaza, am reusit sa ies cu bine din acea situatie.
Sunt cateva lucruri de retinut atunci cand te afli in necaz serios:
1) Crede ca exista o situatie prin care vei iesi din necaz. Nu intunericul e vesnic, ci lumina
2) Crede ca Dumnezeu nu te lasa. Nu iti va da mai mult decat poti duce. Poti trece prin foc, vei simti mirosul de ars, de fum, dar nu te va arde. La urma urmei, e valea UMBREI mortii.
3) Stai cit mai linistita cu putinta. E greu, e foarte greu, dar e si foarte important. Te scuteste de adaugarea altor necazuri la cele existente.
4) Nu e doar o vorba ca rugaciunea salveaza totul. Daca te rogi cit mai mult cu putinta, vei vedea rezultate. Poate nu chiar imediate. Daca chiar nu se rezolva problemele, primesti ceva mult mai interesant, capacitatea de a fi deasupra problemelor, capacitatea de a sta linistita si increzatoare in Dumnezeu, chiar daca totul se duce de ripa in viata ta. Si, intr-un fel, acolo vrea sa ne duca Dumnezeu, sa nu mai fim afectati de nimic din jurul nostru, sa fim noi stapini pe vietile noastre, nu ele sa ne conduca cum vor.
Sper ca ti-am fost de folos...

| Mosotti a răspuns:

Ace of Base - Happy Nation, imi aminteste de vara lui 1993 cand treceam din clasa 9-a in a 10-a si care a fost cam cea mai misto perioada din viata mea.

| DemonLord a răspuns:

Aia pe care o sa mi-o compună când câștig alegerile

| DemonLord a răspuns (pentru JOHNtheADVISOR):

Ma gândisem la ele, dar prin aprofundare profunda am ajung la concluzionista concluzie ca nu reflecta perfect perfecțiunea mea maiestuoasa asa cum ar face-o un imn creat special pentru minewinking

| JOHNtheADVISOR a răspuns (pentru DemonLord):

Atunci mă apuc să compun, până în 2024 am timp, dacă câștigi am să îți trimit imnul dacă nu, îl păstrez pentru viitoarele alegerihee hee

| DemonLord a răspuns (pentru JOHNtheADVISOR):

Pai nu merge asa ca ce muzica folosesc în campanie. Trebuie sa vadă lumea cat de perfecționist perfect sunt.

| JOHNtheADVISOR a răspuns (pentru DemonLord):

Trimite niște negative din astea perfecte

| DemonLord a răspuns (pentru JOHNtheADVISOR):

Brb

| JOHNtheADVISOR a răspuns (pentru DemonLord):

Https://youtu.be/VkXLsv3YNfY
Asta-i pentru contracandidat în caz că câștigi cool

| mastadont a răspuns:

Https://www.youtube.com/watch?v=O9KU-VvWsps
Eram cam prin clasa a X-a sau XI-a și de fiecare dată când mă despărțeam de o fată și voiam să o câștig înapoi îi dedicam această melodie, de obicei funcționa pentru că rămânea impresionată de profunzimea sentimentelor mele. :D Chiar și acum o mai ascult când vreau să-mi aduc aminte de toate momentele frumoase din liceu, de toate iubirile, certurile, împăcările, nebuniile, săruturile... și nu au fost puține.

| Florin9Florin9 a răspuns:

Până vara viitoare

| JOHNtheADVISOR a răspuns:

Omul de-a lungul vieții sale până în clipa morții rămâne cu amintiri frumoase, pline de bucurie sau cu amintiri care îi aduc tristețe și îi răscolesc sufletul.Important este să nu ne lăsăm doborâți, afectați și orice eveniment din viața noastră fie el plăcut sau neplăcut să ne întărească și să mergem mai departe, să mergem înainte, să nu cedăm în "lupta" noastră cu viața.De fapt această "luptă" o ducem cu oamenii, ei pot să rămână în sufletul nostru, în mintea noastră asemănător unor vise frumoase sau sub forma unor coșmaruri.Personal nu am o piesă favorită sau care să însemne ceva anume, sunt mai multe care îmi plac, însă mi-a venit în minte asta https://youtu.be/Elk6NXBHjBg

| IgnatVictor a răspuns:

„Clean Bandit - Symphony" - https://www.youtube.com/watch?v=aatr_2MstrI
Îmi amintește de o perioadă a copilăriei în care am fost îndrăgostit și în care nu am avut parte de dragoste din partea celeilalte persoane. Șase ani a durat toată treaba asta. Prea mult. Mult prea mult. Tot pe melodia asta am scris o poezie mediocră, referitoare la trăirea mea din trecut. Sub un aspect hiperbolizat.

| Precup_Andrei_1990 a răspuns:

Dani Mocanu- Trag pe nas

| georgianailoaei a răspuns:

Heroes de la david bowie.

| AlexGeorgescu a răspuns:

Ghetsemane -Luke Kenedy