Conform bibliei omul mort mai stie ceva? moartea e doar un somn? si el vaa fi judecand atunci cand dumnezeu va veni pe pamant? Ce rost mai au atatea pomeni si parastase?

In Noul Testament sunt pomenite pomenile, dar alea si le facea fiecare singur (pentru sine) cat timp era in viata.

In ce priveste daca sufletul face ceva dupa moarte, versetele Bibliei nu prezinta o explicatie coerenta, fiecare autor al Bibliei avand propria lui parere, care poate fi diferita de parerea altui autor al Bibliei.

Conform dorintelor umane normal ca mai exista inca o viata si poate chiar fara numar,conform realitati asta e singura,ultima viata traita pe care o vei trai vreodata, biblia? biblia e o copie dupa alte miturii atata tot, in biblie nu se spune ce se intampla dupa moarte, uite in vt aia nici nu pomeneau de rai cica la ei cand ai murit gata adio viata, in nt insa este ideea cum ca iisus va invia mortii presupun ca aia habar nu au unde sunt pana nu le invie desi tot in biblie se afirma cum sa invi daca corpul tau numai exista, intr-un cuvant sunt aberati, tu traieste viata asta si las-o basmele pentru alti si asa daca ar fi real nici 1% din crestini nu ar fi demni de rai

După VIAŢA BIOLOGICĂ, într-adevăr SUFLETELE îşi vor continua existenţa în VEŞNICIE:

"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

Despre MOARTE nu-ti pot spune mai mult decat stii si tu, caci nu-mi amintesc cum a fost cand am murit ultima oara, iar acum sunt viu.
Despre pomeni si parastase te pot asigura (vei gasi si in Scriptura) ca sunt necesare pentru Comunitate(familie, societate) in sensul ca-ti definesc originile, iti amintesc provenienta.Asta te ajuta sa -ti definesti statutul, credinta, cultura si traditia, concepte extrem de importante in evolutia ta, cat traiesti.In plus, vei rememora greselile si binefacerile pomenitilor, care-ti vor fi de folos (crezi sau nu?) in evolutia si marcarea locului tau in societate si familie. Explicatia mea nu se pretinde, nici nu poate fi exhaustiva.

Pomenile sunt ok, mai ales daca esti beneficiar.

Biblia este foarte clară la acest subiect.
Ps. 146:4: „Spiritul [în ebraică rúach] lui iese, el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile". (BC redă aici termenul rúach prin „suflare" şi la fel îl redă BS [Ps. 145:4]; BG îl redă prin „duh" şi la fel BO [Ps. 145:4]; Carol II [Ps. 145:3] îl redă tot prin „duh".) (Vezi şi Psalmul 104:29.)
Ecleziastul 9:. 5 Fiindcă cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic şi nu mai au nicio răsplată, căci până şi amintirea li se uită. 6 Şi iubirea lor şi ura lor şi gelozia lor au pierit deja şi nu mai au parte niciodată de ceea ce se face sub soare... 10 Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta, căci în Şeol, locul unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune.
Dumnezeu nu i-a creat pe oameni ca să meargă la cer după ce mor. Scopul său iniţial nici nu a fost ca ei să moară. Adam şi Eva au fost creaţi perfecţi şi li s-a dat posibilitatea să umple pământul cu descendenţi drepţi (Geneza 1:28; Deuteronomul 32:4). Primilor noştri părinţi li s-a spus că vor muri numai dacă nu vor asculta de Dumnezeu (Geneza 2:17). Dacă l-ar fi ascultat pe Tatăl lor ceresc, ei ar fi continuat să trăiască veşnic pe pământ.
Situația cu lazăr și bogatul este o parabolă spusă de Isus și este simbolică.
"Saul a vorbit cu duhul lui Samuel, care era mort, si i s-a inchinat. - I Regi 28:13-19" - Samuel cînd era în viață a refuzat să vorbească cu Saul și n-ar fi "venit " după moarte să-i aducă un mesaj lui Saul. Satan a fost cel care a afirmat că oamenii nu urmau să moară șiși susține minciunile dînduse drept persoane decedate.
Biblia prezintă moarte ca pe opusul vieții, nu ca pe continuare ei, singura speranță fiind învierea, ceea ce n-ar avea sens dacă oamenii ar continua să trăiască în altă parte. Ar însemna că
Lazăr, Eutih, Tabita (Dorca) au fost pedepsiți atunci cînd au fost înviați (deoarece erau persoane crdincioase ar fi tebuit ca "sufletele" lor să fie în rai, primind deja recompensa, pentru ce să-i reducă la probleme și greutăți pe pămînt)

Da, conform Bibliei, omul daca moare, nu mai stie nimic (Eclesiastul 9:4, 5)Prin moarte este absolvit de pacate (Romani 5:12; Romani 6:23 ) Cu siguranta parastase si pomeni, au rost doar pentru popii si comercianti care vand marfa, lumanari, dar pe cel trecut in nefiinta nu-l ajuta cu nimic, dupa cum poti vedea argumentul din Eclresiastul. Dar cei care practica aceste ritualuri si obiceiuri, traiesc in intuneric spiritual. Pacat, ca nu studiaza Biblia ca sa gaseasca care vointa cea buna si placuta inaintea lui Dumnezeu? Bine ar fi de ei daca ar da importanta lui Dumnezeu si nu obiceiurilor care nu-i ajuta cu nimic. Pentru cel ce a murit, este important,, ce nume si-a facut la Dumnezeu cat a trait (daca si l-a facut),(Eclesiastul 7:1)

Saul a vorbit cu duhul lui Samuel, care era mort, si i s-a inchinat. - I Regi 28:13-19

Mantuitorul Hristos a vorbit cu Moise, care era mort de peste un mileniu, si cu Ilie pe Muntele Tabor, la schimbarea sa Dumnezeiasca la fata. - Matei 17:3

Pilda saracului Lazar si a bogatului nemilostiv, la fel atesta ca dupa moartea trupeasca, omul este constient cu sufletul sau. - Luca 16: 20-31

Evanghelia spune ca atunci cand Mantuitorul Hristos a inviat-o pe fiica lui Iair, "duhul ei s-a intors si a inviat indata". -Luca 8:55

Mantuitorul si Dumnezeul Hristos, dupa ce a suferit moartea Sa trupeasca pe Sfanta Cruce, pentru pacatele noastre, "a fost facut viu cu duhul", asa cum spune Sfantul Apostol Petru. - I Petru 3:18

Mantuitorul Hristos a coborat cu duhul Sau la iad si a propavaduit celor aflati in inchisoare. 1 Petru 3:19

Deci, dupa moarte duhul sau sufletul omului este constient.

Daca esti ortodox, vei gasi raspunsuri satisfacatoare pe, ortodox.ro.

Probabil sunt doar traditii, pomenile si parastasele cat despre religie eu sunt ateu dar din perspectiva acestei biblii va trebui sa iti faci tu un raspuns in care crezi.

Conform Bibliei, sufletul omului inca e viu dupa ce se desparte de trup.
" Dumnezeu nu e Dumnezeul mortilor, ci al celor vii " sau in pilda cu bogatul nemilostiv si saracul Lazar : " Si a murit saracul Lazar si ingerii l-au dus in sanul lui Avraam " si apoi converseaza Lazar si Avraam cu bogatul din iad.
Slujbele pentru cei plecati dintre noi se fac pentru ca daca sufletul nu s-a mantuit, prin rugaciunile noastre, sa-l rugam pe Dumnezeu sa-i ajute pe aceia sa iasa din iad. Soarta finala a omului (daca este mantuit sau nu) se hotaraste definitiv si irevocabil abia dupa Judecata de Apoi. Pana atunci, mai putem schimba soarta lor, prin rugaciunea noastra. "Cereti si vi se va da ".
Cum este in viata de dupa viata trupeasca, stim foarte putine.
Unii Sfinti spun ca iadul si raiul nu e chiar ceea ce ne imaginam noi, un cazan cu smoala si un norisor pe care canta copii grasuti cu aripi, ci ei zic ca Raiul e comuniune a omului cu Dumnezeu si cu aproapele, care se face inca din viata asta, iar iadul e starea omului de ura puternica fata de Dumnezeu, pentru ca omul a iubit pacatul, o stare groaznica, omul se leapada singur de Dumnezeu, El l-ar primi cu drag, dar omul refuza. Sunt multe de explicat.
Dar noi, in trup, nu avem de unde stii desavarsit ce este raiul si iadul. Cert este ca intr-un loc e iubire si fericire, in celelalt e ura si tristete.
Cand va fi Judecata Universala, toti vor invia, de la Adam, pana la oamenii din ultimele vremuri, si li se va da soarta finala a fiecaruia. Pamantul va fi innoit, nu va fi ca acum, dar va fi acelasi, transfigurat. Unii se gandesc cum va incapea toata omenirea pe Pamant? Stai linistita, o sa aiba loc toti, dupa ce se va "renova" Pamantul
In Om Dumnezeu a sadit nemurirea, asa ca omul nu poate sa treaca in nefiinta totala, adica sa nu mai existe.
Scuza-ma daca am intrat prea tare in teorie .

Când faci un parastas sau o pomană ne spune Sfânta Scriptură să chemăm nu prietenii şi vecinii, ca să fie ca un împrumut, ci pe cei săraci care au nevoie. Astfel, aceste pomeni sub o formă sau alta capătă înţelesul de milostenie, faptă bună. Această milostenie ajută sufletul celui plecat din lumea aceasta, faci în numele lui ca şi cum le-ar fi făcut el. Astea sunt pomenile adevărate, faţă de cei aflaţi în nevoie şi suferinţă. Bineînţeles că după moarte nimeni nu mai are nevoie de mâncare, băutură, haine, bani, căci zice şi Biblia: "Împărăţia lui Dumnezeu nu este doar mâncare şi băutură".

Conform stiintei si este un fapt, unul de necontestat, dupa moarte nu mai exista nimic, pur si simplu mori de tot. Starile emotionale, constiinta, ratiunea si memoria, sunt abilitati ale creierului. Daca si sufletul ar avea aceste abilitati, cum se explica ca daca lovesti un om in cap este posibil sa piarda una dintre aceste abilitati, temporar sau permanent. Deci sufletul nu are abilitatile creierului, in concluzie odata ce creierul ca si activitate cerebrala inceteaza sa mai functioneze, chiar murim de tot. Sufletul nu mai poate simti nimic, nici in rai si nici in iad, asta prin absurd pentru ca nu exista suflet iar noi la scara universala suntem la fel de deosebiti ca o piatra. Fie ca acceptam, fie ca nu.

Moartea e un prag spre viata de dincolo. Sufletul iti va trai vesnic, in chinuri sau in odihna. Pe lumea cealalta, vei fi perfect constient de orice si iti vei aminti orice de pe pamant, dar nu vei putea privi si nici pazi pe nimeni (stiu ca ar fi foarte frumos sa fie adevarat, dar oamenii nu mor ca sa aiba grija din Cer de cineva) este cine sa aiba grija si acela e Dumnezeu, doar El. Cat despre pomeni si parastase, sunt in zadar pentru ca Biblia spune ca orice lucru inchinat mortilor, e de fapt inchinat Satanei (ce groaznic cand ma gandesc ca se si mananca), iar despre venirea Domnului Isus pot sa iti spun ca va fi cam asa: El va veni pe Pamant de aceasta data ca un Mire care vine dupa Mireasa Lui (care suntem noi, cei care L-am iubit, ascultat si care am avut o relatie personala cu El) El ne va rapi la Cer, iar cei ramasi in urma vor suferi Necazul cel Mare, Cand se vor termina toate acestea, abia atunci va fi judecata. Oh Doamne ai mila de noi!