Doctrina e să te spovedești la preot pentru păcatele comise iar astfel vei primi iertare. Eu sunt de altă părere: că ar trebui sa ne mărturisim păcatele doar lui Dumnezeu, cu regret și căință.
Până la urmă, preoții sunt tot oameni care au și ei păcatele lor, numai Dumnezeu e drept.
De ce mi-aș mărturisi păcatele unui muritor care poate are sau nu are suficient har pentru a putea fi numit "omul Domnului"?

Voi de ce părere sunteți?

Dap, asta este punctul de vedere protestant.

Parerea mea este sa te spovedesti direct lui Dumnezeu daca nu ai incredere in preotul care, să spunem așa, il reprezinta pe Dumnezeu.

1 Ioan 1-9
Dacă ne mărturisim păcatele el este credincios și drept ca să ne ietrte păcatele și săne curătească de orice nelegiuire.
e evident deaici că lui Dumnezeu trebuie să ne mărturisim păcatel si EL promite căne va ierta.
In iacov spune intre-adevăr să ne mărturisim păcatel unii altora ( nu toti la unulÎca să fim vindecati deci e bine la orice alt crestin, te ajută să vezi că si un alt crestin are credință că esti ietrtat.

Pentru ca muritorii au inventat conceptul de pacat pentru diverse motive si logic ca tot cu ei negociezi. Acum doar te umilesti la popa pentru pacate, in trecut cotizai cu bani.

Parerea ta e o mizerie, la fel ca si credinta ta.

Tu iti ghidezi viata dupa o carte, iar cartea respectiva iti spune clar ca trebuie sa iti marturisesti pacatele prin "taina spovedaniei", adica la preot. Dar tu nu esti de acord cu ea.

Asta nu functioneaza in credinta. Nu poti sa iei ce iti place tie si restul sa arunci la gunoi.

Când te spovedești la un preot de fapt nu lui ii mărturisești, omului, ci lui Dumnezeu. El când îmbraca haina preoțească nu mai are legătură cu omul din viata privata. Spovedania este una din tainele bisericești.

Pai cand marturisesti "pacatele" unei persoane, te simti mai usurat. Daca doar o zici cu gandul ca te aude dumnezeu, e ca si cum ti-ai spune-o tu singur in oglinda.
Adica creierul nu poate fi prostit atat de tare incat sa creada ca regretele sale vor fi auzite de cineva pe care nu l-a vazut si auzit in viata lui. Asa functioneaza mintea noastra. Oricat de devotat ai fi religiei si credintei ca exista dumnezeu, un strop de indoiala referitor la existenta sa, va exista intotdeauna. Pentru ca nimeni in lumea asta nu l-a vazut sau auzit vreodata.

Doctrina in general nu are legatura cu relatia ta cu Dumnezeu.
Biserica ortodoxa in Romania a aparut in 1872.
Textele din biblie sunt scrise cu mult inainte.
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2011410

Si sunt multe versete biblice unde se vorbeste despre iertare. Se specifica deseori sa ne iertam intre noi. Adica putem cere iertare direct cui am gresit sau ne putem marturisi pacatul unul altuia fiind milosi unul cu celălalt.
Dumnezeu nu vrea vorbe in vant si nici pedepsirea pacatosului ci indreptarea lui.
Marturisirea pacatelor inseamna asumare si dorinta de schimbare.
Daca esti izolata in padure si l strigi pe Isus din tot sufletul cu siguranță va gasi calea sa te ajute.
Eu personal sunt putin suparata de cand preoții noștri au inceput sa refuze a citi moliftele sfantului Vasile pe motiv ca nu pot lupta cu necuratul.
Ok., dar de ce te faci preot.
Adica daca ma duc la chirurg imi spune ca nu mi face nu stiu ce operatie pentru ca se teme.
Nu exista jumatati de măsura, mai ales aici.

Tu esti unica si ai aceasta viata, Dar de la Dumnezeu. Relatia ta cu divinitatea este la fel de unica si cum doresti sa te raportezi la aceasta, cum simti fix asa faci daca simti ca sufletul tau evoluează. Algoritmii folositi sunt unici pentru fiecare si tu iti gasesti calea spre mântuire si lumina in propriul ritm,timp, limbaj.
Preoții batrani si sfinti care luptau cu necuratul la propriu si nu spuneau ca le este teama, ne invata sa traim continuu in Dumnezeu, in lsus. In sculare, culcare, mai tot timpul si eventual sa ne rugam cu sapa in mana. Rugaciunea inimii sa ne insoteasca mereu
Si sa traim in continua spovedanie, dorinta de indreptare.
Sa incercam sa avem pe Dumnezeu inainte si sa nu l lasam in spate.
Eu consider ca am dreptul la taina mea cu Dumnezeu caci sunt parte din El.
Sfântul Augustin spunea :,, iubeste l pe Dumnezeu si fa ce vrei,,
Cu siguranță dorintele tale vor fi in sensul benefic vietii tale.
Desi ma simt bine in biserica, este un spatiu cu energie aparte, mai ales in unele, pot spune ca atunci cand sunt linistita pe iarba si privesc in sus, simt ca intre mine si cer este o relatie unica, inexplicabila si pe care nici nu-mi doresc sa o explic.
Este libertatea mea pe care nu o poate lua nimeni nici daca ma inchide in cel mai intunecos beci.
Ca reper de spiritualitate pentru mine este Nicolae Steinhardt.

Si stai linistita, nu exista om fara de pacat sau daca exista, sa arunce primul cu piatra.
Toate cele bune❤️

Parerea mea... daca te intereseaza iertarea vreunei greseli, incearca sa faci fapte bune care corespund greselii.
Ex: mergi pe strada si il impiedici pe unul, ala cade si se loveste. Atunci ajuti persoane bolnave care au avut accidente, cu sfaturi, bani etc.
Daca nu rascumperi greseala, o sa ai parte de "mania" celui de sus la un moment dat si o sa suferi si tu
Popa ar trebui sa ghideze in directia asta.

Daca doar spui popii greseala si nu faci nimic concret, nu stiu cat de mult ajuta.

Confesiunea se practica si in afara religiilor. Sunt cercuri pentru reabilitarea alcoolicilor, drogatilor, unde fiecare isi spune povestea. Ajuta psihicul sa inteleaga mai bine problema.

Conteaza doar rezultatul.
Daca te simti mai bine dupa ce te-ai spovedit de ce nu.
Oricum totul este doar o poveste, are efect doar daca crezi.

Doctrinele apartin ideologiilor politice, nu religiei, care are dogme si invataturi practice bazate pe texte si traditii sacre. In timp ce doctrinele politice pot fi constrangatoare, asa cum s-a fazut in istorie, de la doctrinele nazist-fasciste si comuniste, dogmele religioase intr-o societate democratica nu sunt obligatorii si nici coercitive. Prin urmare, nu te obliga nineni nici sa te botezi, nici sa te spovedesti, nici sa crezi intr-un anume fel, nu trebuie sa faci nimic din ceea ce vine in contradictie cu optiunea ta de constiinta. Nici nu ar fi onest din partea ta sa te spovedesti, atat timp cat nu crezi in spovedanie, asa cum este ea inteleasa si practicata intr-o anumita religie.

Doctrina, nedoctrina, nu ar fi mai bine sa nu pacatuiesti? Si atunci, dilema e rezolvata.

În primul rând, ce ai zis în a doua parte este o erezie numită donatism. Donatiștii ziceau că un preot trebuie să se comporte perfect ca să aibă har, lucru care este complet fals. Și este fals dintr-un motiv foarte simplu, Dumnezeu ne dăruiește harul Său din mila și iubirea lui nemăsurată pentru oameni, nu pentru că îl merităm. Nimeni nu merită cu adevărat harul lui Dumnezeu.

În al doilea rând, când te duci la spovedanie nu preotului îți mărturisești păcatele ci lui Hristos. Preotul este doar un martor în pocăința ta și cel care are responsabilitatea să te ajute și să te sfătuiască în viața spirituală.

Bună, Ai dreptate, Preotul este un om cu slăbiciuni.

Ai foarte mare dreptate.

Uni altora spune Biblia nu-i neapărat la preot