Credeți că vom continua să existăm, într-o formă sau alta, și după moartea trupului sau că lopata groparului este ultimul răspuns al vieții (după cum plastic se exprima cineva)?

Multumesc pentru raspuns. As dori, insa, mai concret: ce crezi tu legat de aceasta speranta si cum ai ajuns la aceasta concluzie?

"lopata groparului nu si are sensul in intrebare" - este o figura de stil pe care am auzit-o la un vorbitor si mi-a ramas in minte.

"Apropo, nu iti datoreaza nimeni o demonstratie care sa te scuteasca de propria responsabilitate de a afla adevarul."

La intrebare ti-am raspuns demult, poate n-ai citit, sau ai uitat(iar), dar vad ca tu sustii altceva fara nici o dovada, mai mult, daca esti intrebat ce argumente ai, vii cu afirmatia cum ca nu datorezi explicatii nimanui pentru ceea ce sustii. Ce vrei acum, sa-ti detaliez procesul de descompunere si apoi eventual fosilizare, ma gandesc ca nu e cazul, sau vrei imagini cum arata o persoana decedata de o zi, o luna, un an, o suta de ani sau cateva mii/zeci de mii de ani?! Vii si sustii tot felul de fantezii, dar cand vine vorba de argumente o dai cotita ca nu e responsabilitatea ta sa demonstrezi ce sustii...Ce vrei sa auzi, ca o sa traiesti vesnic in iad/rai sau aiurea? Ei bine nu, n-o sa traiesti vesnic, asta e, obisnuieste-te cu ideea, sau agata-te in continuare de fantezia asta.

Probabil ca nu ai observat, dar eu nu am folosit in aceasta intrebare cuvantul suflet si nici nu vorbeam despre Dumnezeu. Obsesia pe care o ai spune multe despre ceea ce iti doresti de fapt. Pana la urma nu trebuie sa te simti obligat sa raspunzi mereu. Dar ma bucur ca o faci, asa te pot intelege mai bine.

O seara binecuvantata, sa ai, prietene!

"O seara binecuvantata, sa ai, prietene!"

Binecuvantata, de cine?

Ma depaseste o chestie si nu reusesc deloc sa o inteleg, cum poti crede cu atata tarie intr-un "fenomen" care nu se poate demonstra sub nici o forma, ceva ce se regaseste doar in partea ce tine de domeniul misticismelor intr-un mod cat se poate de pueril, ba chiar esti constient ca nu se poate demonstra. Ba mai mult, cand cineva vine cu o explicatie ce are o baza stiintifica cat se poate de logica, revii contrazicand cu argumente puerile ca mai sus. Nu-mi explic, fara nici o jignire. Adica cineva iti pune in fata un pahar de sticla si tu te apuci intr-un mod absurd sa ii explici ca e posibil sa fie facut din plastic.

Daca ce am scris mai sus nu avea logica, puteai pur si simplu sa ma contrazici in argumente, sa-mi demonstrezi ca ce am scris e gresit. In schimb tu sari din una in alta, imi lasi impresia ca esti naiv si nu ai inteles ce am scris sau pur si simplu nu vrei sa accepti. Daca tot sustii ca ce am scris este gresit, argumenteaza pe baza a ce am scris, repet. E cum ti-as zice eu ca exista unicorni, doar ca daca nu se pot vedea inseamna ca ei nu exista?

Nu ca ar recunoaste public vreunul, dar dorinta de nemurire a unora e atat de mare incat nu mai tin cont de nici un argument, Sa fim seriosi, pana la urma ce-ti promite credinta in orice zeu al oricarei religii, cu ce sunt momiti credulii? Evident, cu viata vesnica, si mai mult de atat, si intr-un loc minunat care dealtfel difera de la credinta la credinta. Iti dai seama ca nu e usor sa accepte cineva, dupa ce s-a visat nemuritor, ca de fapt o sa-l manance bacteriile si viermii ca si pe noi astilalti necredinciosii.

Inca sunt in impas in legatura cu subiectul intrebarii tale. Si cred ca voi fi toata viata.

Mi-as dori ca ceva din noi sa mai existe intr-o forma sau alta si sa mearga in alte taramuri.
Numai ca nu stim daca informatia, constiinta, ramane nealterata sau, dimpotriva, isi pierde pe parcurs integritatea...

Draga navaspatiala, nu vi se pare ca rabufnirea dumneavoastra este disproportionata in raport cu ceea ce am afirmat eu? Imi puneti cuvinte in gura si asta nu se face. Am pus o intrebare simpla, pentru a ma lamuri cu privire la ceea ce ati vrut sa spuneti, nu v-am contrazis in nici un fel. Mai erau si altele, apropo de explicatia dvs, dar ma bucur ca nu am facut-o, daca nu sunteti capabil sa va gestionati emotiile.

O zi frumoasa.

Nu m-am simit deranjat deloc in legatura cu intrebarea ta, ar trebui sa fiu pur si simplu batut in cap sa ma consum pe un astfel de site, era doar o banala intrebare cum poti crede cu atata desavarsire in ceva ce nu poti demonstra ca exista, ba din contra sunt mai multe argumente SOLIDE ca chiar nu exista.
Ai pus o intrebare simpla? Adica eu iti expun deja parerea mea despre suflet si tu repeti iar intrebarea?

Draga navaspatiala, pentru prima oara simt ca cineva este mai aerian decat mine.

"ba din contra sunt mai multe argumente SOLIDE ca chiar nu exista." - Mi-ar placea si mie sa stiu cum arata un astfel de argument solid. Puteti oferi cateva exemple?

"Adica eu iti expun deja parerea mea despre suflet si tu repeti iar intrebarea?" - Asa se intampla cand cititi printre randuri. Eu am mers pe logica dvs, intreband: "Faptul ca nu se poate demonstra inseamna ca el nu exista?"

Nu e vorba de nimic aerian aici, si pentru mine pari la fel. Ambii avem pareri diferite si automat intra in conflict cu anumite prejudecati profund inradacinate. Da, nu exista suflet pentru ca nu se poate demonstra, ba din contra cum am scris in primul comentariu, omul nu are nevoie de un suflet sa existe si nu se poate demonstra ca el chiar exista. Oricat am pălăvrăgi nu ajungem nici unde, corect era din partea ta odata ce iti expun o parere sa-mi arati ca e gresita ca mai apoi sa intrii in alte "subiecte".

Eu cred asa simplu cum scrie in biblie, si cum au intarit oamenii mai apropiati de Dumnezeu decat mine.
Personal, eu am incetat sa caut despre acest adevar, insa cautarea despre schimbarea personala nu cred ca trebuie sa inceteze niciodata.
Eu sunt ortodox si spiritualitatea ortodoxa ofera multe modele de smerenie, de rabdare, de iertare si multe cuvinte de invatatura ale celor inteleptiti de Duhul Sfant.
Ce ma nedumereste este de ce atatia oameni isi pun toata puterea vietii pentru a-mi demonstra marele adevar al "Lopetii", cum bine ai spus.

"corect era din partea ta odata ce iti expun o parere sa-mi arati ca e gresita ca mai apoi sa intrii in alte "subiecte"." - Nu ti se pare absurd sa intram intr-o discutie din unica dorinta de a demonstra ca celalalt este gresit, mai ales inainte de a intelege ce crede, pana la urma? Din pacate ne plangem de astfel de tratamente, iar atunci cand ele nu sunt practicate... le ducem dorul. Poate ca ai dreptate, cu atitudinea asta nu vom ajunge nicaieri, asa ca don't bother