Intrebarea mai buna e ce rost a avut acel sacrificiu, daca insusi Dumnezeu (fara varsare de sange), putea fi un anulator de pacate.
Sa zicem ca ai spart geamul unui om si ala era tatal celui mai bun prieten.
E foarte dubios, e ca si cum tu te ai impaca cu tatal acelui prieten, doar fiindca tu si baiatul lui sunteti prieteni.
Problema in sine nu a fost rezolvata intre persoanele care trebuie si nici copilul care a spart geamul nu a invatat 2 chestii elementare:sa nu-ti bati joc de un lucru al altuia si sa te joci undeva unde nu poti strica acel lucru.
Tatal(prietenului) nu i-a zis mai nimic acelui copil, a lasat de la el, poate ia mai aratat si o uitatura urata si a facut stanga imprejur si dus a fost.In loc sa il cheme pe acel copil la el si sa plateasca cu ceva,sau sa i tin amacar o morala cuvincioasa si apoi sa l ierte,si sa intareasca o viitoare relatie de prietenie si intre ei,omul acela a preferat sa nu zica nimic si sa ierte copilul,doar pentru ca e cel mai bun prieten al fiului sau?
S a gandit ca fiul sau,ii va tine morala prietenului?
Asa cum Iisus,fiind fiul lui Dumnezeu nu e atotputernic si autostiutor,asa si acel copil nu ar fi in masura sa i zica ceva concret,ci doar hai trecem cu vederea care nu rezolva problema.
Daca stau bine sa ma gandesc, cand vi cu un pacat la Iisus, dar vi cu acel pacat, la doua saptamani dupa ce l-ai facut, tu nu vei mai sti circumstantele facerii pacatului, sau cat de vinovat si implicat ai fost.Pe scurt ai uitat, cat de mare tie vina.Prin urmare nu vei mai sti, sa i spui lui Iisus nici macar ce ai invatat din asta, fiindca nu mai sti bine ce s-a intamplat si cat de vinovat ai fost.Ghici ce Iisus nu i atotputernic ca tasu, prin urmare nici el nu va sti 100% ce ai facut si cat de vinovat esti, si cat ar trebui sa inveti din asta.
Nu ar fi fost mai logic si fara varsare de sange, ca Dumnezeu sa aiba rolul lui Iisus, fiul sau sa nu fie si Dumnezeu care le stie pe toate 100% sa fie capabil, sa ti ierte pacatele si sa te ia langa el si sa ti explice uite, tu de acum incolo sa faci asta, asta, asta ca sa nu mai repeti?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Intrebare mai buna, Dumnezeu nu-ti poate ierta pacatele fara un intermediar?
Bărbosul a adus o ofrandă Bărbosului. Bărbosul dacă nu primește plocon, nu percutează și dacă vede că nu are cine să-i dea ce are nevoie, își dă singur pe principiul "Eu centrez, eu dau cu capul!"
Am dubii ca Iisus a existat, iar in cazul in care chiar a existat am dubii ca a fost fiul lui YHWH.
"(fara varsare de sange), putea fi un anulator de pacate"
Nu exista iertare fara varsare de sange, fara sacrificiu. Biblia o spune cit se poate de clar. Si aceasta pentru ca, tot Biblia o spune, plata pacatului e moartea. Ai pacatuit, in orice fel sau forma, ai murit. Si atunci, vine Isus Hristos cu sacrificiul Sau si ia moartea ta, a celui pacatos, si si-o asuma. El a putut face asta fiindca nu a pacatuit, deci putea sa nu moara, dar a ales sa moara, sa plateasca El plata pacatului nostru, prin sacrificiul Sau, pentru ca noi sa scapam de moarte si sa avem acces la o viata noua. Nu e o poveste, am vazut oameni distrusi, am vazut oameni mizerabili pe care aceasta viata noua i-a ridicat si i-a facut Oameni. Si in viata mea vad aceasta viata cum ia chip tot mai mult de 30 de ani de cand sunt credincios. Deci nu a fost un sacrificiu inutil. El da posibilitatea oricarui om care recunoaste ca a gresit, sa dea un restart vietii sale.
Inca o obiectie. Pacatul, ca l-ai facut, fie ca esti constient de el, fie ca nu, fie ca realizezi cit de mare iti e greseala, fie ca nu, el este acolo, odata facut, este, si amprenteaza viata ta, te duce spre moarte. Cu fiecare pacat facut, mori putin cate putin, chiar daca nu observi asta. Vei vedea cit se poate de clar la sfarsit, cand se vor aduna toate si vei intelege ca ti-ai construit tu cu mina ta fie iadul de care te vei inspaiminta, fie raiul de care te vei bucura o vesnicie. Dar raiul nu poti sa tii-l construiesti fara sacrificiul Lui.
Deci vrei sa zici ca Barbosul a pacatuit de si-a sacrificat fiul?
Eu cred ca judeci ceva care te depășește, omul nu poate pune la îndoială dreptatea lui Dumnezeu. Dar sacrificiul are o logica.
Dumnezeu ar fi putut sa îl lase pe om în păcat, sa se piardă, dar a iubit pe om și i-a mai dat o șansă. Firește ca putea sa mântuiască pe om și fără sacrificiu, cum ar putea să-l mântuiască și pe cel cae i se împotrivește, dar își respecta anumite promisiuni pe care le-a făcut. Iisus este de fapt Dumnezeu Fiul întrupat, Trinitatea cuprinde în esență pe Tatal, Fiul și Sf Duh. Pe Dumnezeu în toată slava Sa nu îl poate vedea ochiul Omenesc. Duhul Sfânt se materializează de obicei în forma de porumbel. Dumnezeu poate lua de altfel orice Forma. Intruparea Fiului nu trebuie inteleasa in sensul unei necesitati absolute, ca si cum Dumnezeu n-ar fi putut gasi sau n-ar fi existat pentru El si alt mijloc de mantuire a omenirii cazute in pacat. Dumnezeu ar fi putut mantui pe om si in alt mod, insa El a ales intruparea Fiului Sau ca fiind modul cel mai potrivit pentru, vindecarea neputintei noastre. Si printr-un singur cuvant Dumnezeu ar fi putut mantui pe om, manifestandu-Si puterea Sa, dar n-ar fi fost intru totul folositor pentru om, caci deprins a pacatui, el ar fi putut, cadea din nou, si asa el ar fi trebuit din nou sa fie mantuit, iar pacatul nu ar fi fost niciodata invins.
Scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu este ridicarea omului cazut, adica mantuirea lui, dupa cum marturiseste Biserica in Simbolul de credinta (niceoconstantinopolitan): "Care pentru noi oamenii si a noastra mantuire" (art. III).
De ce S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu si nu o alta Persoana a Sfintei Treimi, Sfanta Scriptura nu ne spune nimic. Este o taina a lui Dumnezeu. Sfantul apostol Pavel, spune: "Taina cea din veci ascunsa neamurilor, iar acum descoperita sfintilor Sai, carora a voit Dumnezeu sa le arate care este bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos cel dintre voi" (Col., 1, 26-27). Sfintii parinti, spun ca intruparea Fiului este cea mai potrivita atat cu insusirile personale ale Fiului, cat si cu aspectele esentiale ale mantuirii."Fiind Fiul lui Dumnezeu, S-a facut Fiul omului, intrupandu-Se din Sfanta Fecioara, iar prin aceasta nu S-a indepartat de insusirea Sa de Fiu".
Mantuirea fiind o refacere in har a lumii, era potrivit ca aceasta sa se faca prin Acela prin care s-au facut toate (Ioan, 1, 3; Evr., 2, 10).
Sfanta Scriptura ne da marturii clare despre participarea tuturor Persoanelor Sfintei Treimi la mantuirea omului: "Tatal trimite in lume pe Fiul la plinirea vremii" (Gal., 4, 4), din iubire fata de ea : "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan, 3, 16 si 17). La intrupare, Duhul Sfant Se pogoara peste Sfanta Fecioara, umbrita de puterea Tatalui (Luca, 1, 35).
Aceasta impreuna lucrare a Tatalui si a Duhului Sfant cu Fiul inainte de intrupare, la intruparea Sa si, dupa aceasta, in opera de rascumparare se explica prin acea impreuna-petrecere, intrepatrunderea fiecarei Persoane in celelalte doua, si a celorlalte doua in una, in chip neamestecat: Tatal in Fiul si Duhul Sfant, Fiul in Tatal si in Duhul Sfant, Duhul Sfant in Tatal si in Fiul - actiune care poarta numele de "perihoreza". Avand identitate de fiinta, Persoanele Sfintei Treimi nici nu pot fi concepute altfel decat ca locuind una in alta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
