De ce nu credem in Dumnezeu?
Care este motivul principal? Am sa-mi expun parerea si eu.
Nu doresc să ofer motive, pe care ateii le pot oferi drept motive proprii pentru a nu crede în Dumnezeu. Sincer, cred că majoritatea oamenilor nu ştiu de ce nu cred în Dumnezeu, şi, creştin ortodoxă fiind, aş presupune că toate discuţiile cu cei care nu cred în Dumnezeu, şi majoritatea discuţiilor cu cei care afirmă că ei cred în Dumnezeu, ar fi discuţii pline de amăgire, cel puţin până la un anumit nivel. Aşadar primul motiv pentru care nu putem crede în Dumnezeu:
1. Nu credem în Dumnezeu pentru că trăim într-o iluzie. Nu vedem lumea cum este ea de fapt în realitate. Nu ne vedem pe noi cum suntem în realitate. Şi cel mai important este că nu Îl vedem pe Dumnezeu cum este El în realitate.
Nu credem în Dumnezeu pentru că am substituit false definiţii pentru adevărata revelaţie a lui Dumnezeu.
Astfel, mulţi creştini care vorbesc despre Dumnezeu, vorbesc despre un Dumnezeu al silogismului, un Dumnezeu al raţionalului, şi nu despre adevăratul Dumnezeu. E o modalitate simplă care nu necesită lupta cu păcatul a celor care-l cunosc pe Dumnezeu în curăția inimii lor.
2. Nu credem în Dumnezeu pentru ca ne urâm duşmanii şi suntem consumaţi de mânia pe care o simţim împotriva lumii.
Nu credem în Dumnezeu pentru că o astfel de credinţă ne-ar costa prea mult
Nu ştiu cum să interpretez această idee din perspectiva altuia. Nu pot să vorbesc decât din proprie experienţă. În acest caz, sunt anumite puncte şi momente din viaţa mea când am preferat, ca în loc să-l cunosc pe Dumnezeu, să vorbesc despre Dumnezeu, să discut despre idei religioase. Acesta a fost refuzul meu de a trece din fotoliu în suferinţele lui Hristos. Dragostea este foarte scumpă.
Nu credem în Dumnezeu din cauza durerilor şi a neînţelegerilor.
Vreau să afirm asta într-un mod cât se poate de indulgent. Sunt mulţi care nu îl cunosc pe Dumnezeu pentru că vieţile lor au fost atât de pline de durere şi deziluzi (nu alese de ei), încât doar menţionarea Lui este dureroasă. Aceştia sunt de cele mai multe ori victimele celor care pretind că îl cunosc pe Dumnezeu. Din mila lui Dumnezeu, refuzul lor de a-l accepta pe dumnezeul fals, care le-a fost oferit, este un act de har, primit de la adevăratul Dumnezeu. Astfel de persoane sunt mult mai aproape de Împărăţia lui Dumnezeu decât cei care au încercat să le impună părerile lor religioase.
Acestea sunt din punctul meu de vedere motivele pentru care, marea noastra majoritate nu crede, de fapt, nu vrea sa creada in Dumnezeu. Ce motive ati mai adauga?
Ordonare:
După relevanţă
"Care este motivul principal?"
Motivul principal il reprezinta absenta motivelor pentru a crede.
Intrebarea nu are prea mult sens.
Pentru a fi necesara justificarea necredintei intr-o idee trebuie ca intai sa se poata demonstra intr-o oarecare masura valabilitatea acelei idei.
Intrebarea potrivita este ce argumente exista in favoarea existentei lui Dumnezeu.
Iar in cazul in care exista argumente solide atunci ne putem pune si intrebarea ta, ea capatand sens.
Dar asa e ca si cand ai intreba:
"De ce nu credem in Mos Craciun?"
De ce am face asta?
Răspunde
Oh te rog. Facem comparatii nefondate.
E ok, am inteles. Deci marea majoritate nu credeti din pricina motivului 1 descris de mine.
Răspunde O idee filosofica este normal s-o analizezi logico-rational, de aceea Dumnezeu nu poate fi decat al silogismelor.
Ideea era ca atat timp cat nu prezinti si motivul pentru care ar trebui sa credem in Dumnezeu intrebare
"De ce nu credeti in Dumnezeu?" e lipsita de orice sens.
Atat Mos Craciun cat si Dumnezeu sunt concepte nesustinute de absolut nicio dovada, prun urmare intrebarea:
"De ce nu credeti in Dumnezeu?"
are la fel de mult sens ca intrebarea
"De ce nu credeti in Mos Craciun?"
, ambele au ca forma generala intrebarea:
"De ce nu credeti in X?"
, unde "X" e un concept nesustinut de absolut nicio dovada.
Aici vine motivul 2 descris de mine. Daca il citesti cu atentie iti vei da seama
Observ ca ne e mai usor si mai comod sa spunem "nu sunt dovezi", decat sa cascam ochii si sa le observam. E un efort mare, adevarat. Cel mai mare e acela de a ne deschide inima si de a-L accepta
Ce legatura are uratul dusmanilor, mania si ce alte aberatii mai indrugi tu acolo cu ce am spus eu?
Prezinta dovezile daca tot afirmi ca exista.
Nu credem pentru ca nu este niciun semn al existentei sale. Doar niste intamplari foarte vechi scrise intr-o carte pe care nimeni nu le poate dovedi.
Ok, deci motivul este cel descris la primul punct.
N-are nicio legatura ce ai scris tu la primul punct cu ce am raspuns eu.
Din punctul meu de vedere are
Cei care au fost baieti de altar, cei care trec pe langa casele cu 2-3 etaje ale preotilor, cei care primesc chitanta pentru servicii bisericesti, cei ce au constatat ca numarul de biserici este egal cu numarul de farmacii si case de amanet, toate aceste persoane au niste motive destul bune sa nu mai creada in Dumnezeu.
Si oricum, acum exista yoga asa ca orice problema isi poate gasi rezolvare.
De ce este egal numarul de biserici cu numarul de farmacii? 
Cel ce întreabă aceasta daca ar fi cunoscut rolul şi misiunea Bisericii în societate, cu adevărat nu şi-ar fi pus această întrebare. Însă, întrebarea nu este de ce facem un bine în detrimentul altui bine, ci de ce facem ceva rău în detrimentul binelui.
Aşadar, întrebarea ce arată adevărata cauză a problemei ridicate este de fapt "De ce construim bodegi, discoteci, cazinouri, sex-shopuri, bordeluri, fabrici de ţigări şi case de vânzare a drogurilor, în locul construcţiei de grădiniţe, şcoli, spitale, parcuri, adăposturi pentru săraci şi bătrâni, şi multe, multe altele?
Nu Biserica este de vină că nu sunt grădiniţe, şcoli şi spitale mai multe, căci tocmai ea binecuvintează, sfinţeşte şi stimulează activitatea lor. Biserica ne învaţă să avem iniţiativa binelui, să ne implicăm în societate în mod activ şi constructiv! Biserica lui Dumnezeu sădeşte conştiinţa binelui în mintea noastră, ne învaţă să-i iubim pe cei din societate, ne arată pericolele lăcomiei şi egoismul.De ce credeţi că se străduiesc atât de mult unii să scoată Biserica şi dreapta credinţă din sânul şcolilor şi al liceelor? Cine se străduieşte oare să alunge sănătatea (învăţătura Bisericii) din societate, decât boala (imoralitatea umană)? Imoralitatea noastră este de vină, căci ea este generată şi întreţinută de toţi cei care iubesc răutatea, manifestându-se în mod făţiş prin toate construcţiile deprevării umane, ce le vedem la toate colţurile de stradă!
Şi cum am putea spune că sunt prea multe biserici construite, când tocmai în ele ajung să se reabiliteze şi să se însănătoşească curvarii, beţivii, narcomanii, şi toţi cei care au căzut victime ale patimilor?! Cum am putea să ne lipsim de singura noastră sursă de însănătoşire sufletească? Vrem mai multe şcoli, spitale şi locuri de joacă pentru tineri? Atunci "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă." (Ev. Matei 6:33)
Doar atunci când vom căuta dreptatea lui Dumnezeu vom avea şi şcoli destule, şi toate câte trebuiesc, iar copiii abandonaţi de pe strada îi vom putea număra cu degetele de la o singură mână. Până atunci, pe drept ne culegem ceea ce semănăm.
Si ar mai fi multe de spus.
Ooohhh, acum inteleg! Inca de cand ma stiu simt un gol in suflet si parca lipseste ceva din viata mea, si pana in acest moment oricate as fi incercat si oricat as fi mers, nu am reusit sa realizez ce il poate umple.Trebuie sa trec pe narcotice.
P.S: Numarul lor este egal pentru ca desi majoritatea credulilor isi amaneteaza din casa si isi dau pensia pentru constructia a tot mai multe biserici, tot la farmacie ajung atunci cand ii loveste boala. Desi, da, nu voi renega complet ideea ta, biserica este un psiholog gratuit bun, si cum mintea ne poate imbolnavi sau vindeca, mai apare cate un "miracol" la 1 din 10.000.000 de persoane.Asta doar daca nu`i posedata, atunci ii dam cu patrunjel fiert in apa si strigam incantatii.
Mda.Sunt de acord cu tine, cel puțin legat de ce ai zis acum.
"Se spune" vezi, ăsta e motivul pentru care unii nu cred."se spune" nu e decât o formă impersonală, care nu exprimă decât o totală lipsă de cunoaștere.Doar presupuneri.
Da, vom vedea cu totii la un moment dat care a fost adevarul.
Tare mi-as dori sa ma reantanlesc in "lumea de dincolo" u toti aceia care gandesc asa cum te prezinti tu prin astfel de intrebari, sau raspunsuri! Si tare -as oblia sa reveniti in lumea celor vii-pamateni si sa retraiti la infinit cu aceasta credinta oarba si fara de rost. Si sa constientizati ca umblati in pustu cu asa credinta intr- lume imaginara creata de un dumnezeu iluzoriu. Si e-as ruga sa imi juri ca nu vei renunta la credinta ta, chiar de vei onstientiza ca ai facut marea greseala sa nu vezi adevarul din jurul tau.
Ne vom intalni poate, sper ca in Rai, daca sunt atat de pacatoasa insa, voi imparti Iadul cu tine si cei care gandesc astfel.
Uite ca si tu te incadrezi in categoria descrisa de mine la punctul 1. Imi pare rau ca ma crezi pe mine "oarba", cand cel orb de fapt esti tu.
Eu am ajuns la concluzia ca nu vreau sa cred din deductiile urmatoare:
1. Dumnezeu exista, eu refuz sa cred in El si sa tin post, in rest fiind o persoana buna. Atunci, conform Bibliei, sunt un pacatos, deci trebuie sa ajung in Iad. Ceea ce inseamna ca Dumnezeu nu ar fi decat un maniac iubitor de putere, care vrea sa fie pupat in fund continuu. In concluzie, nu este decat un zeu rau, iar eu prefer sa putrezesc in Iad decat sa urmez un zeu nedrept.
2. El exista, nu cred in El si nu tin post, in rest fiind o persoana buna. Daca se milostiveste de sufletul meu si ma trimite in Rai, atunci ce nevoie ar mai fi sa crezi in El? Din moment ce credinta nu ar avea niciun efect asupra vietii de apoi, nu este deloc necesar sa fii religios.
Deci, necredinta mea este justificata de aceste doua deductii: fie e rau, fie nu-i nevoie sa crezi.
Nu e vorba de rautate...pe cei de alte religii ii judeca dupa criteriul faptelor bune si a bunatatii. Tu fiind crestin, te judeca asttfel ca pe un crestin. Iar o conditie esentiala e sa crezi in El, mai bine spus sa il iubesti. Ok?
Interesant. Pe cei de alte religii ii judeca dupa religia lor. Dar eu daca n-am o religie, n-ar trebui sa ma judece doar dupa fapte? Faptul ca m-am nascut intr-o comunitate crestina era doar o probabilitate. N-am cerut sa fiu nascut.
Dar daca imi infiintez propria religie, in care sfinti sunt, sa zicem, muntii, dar pastrez codul moral al crestinismului, atunci ar trebui sa ma judece dupa aceasta religie, nu? Daca n-o face, pentru mine tot rau e.
Oricum, atat ateii, cat si oamenii religiosi ar trebui sa inteleaga ca nu influenteaza viata nimanui altcuiva decizia proprie privind credinta, caci ea este pentru sine.
Aceasta conversatie contradictorie nu va duce nicaieri, pentru ca, atat tu, cat si eu putem gasi la infinit argumente care sa ne sustina parerile. Asa ca, sa ai o seara placuta!
Primul punct ii descrie absolut perfect pe crestini (si pe atei de altfel). Ai mare dreptate cu primul punct avand in vedere ca peste 4.5 miliarde de oameni (crestini, atei, musulmani, iudaici etc.) se incadreaza in acea tipologie. Daca te-ai fi nascut cu vreo 18 secole in urma ai fi inteles de ce. Restul este discutie inutila, categoriile mentionate mai sus sunt prea inchise la minte si ignorante ca sa realizeze adevarul brut sau sa vada lumea exact asa cum este cu toate ca dovezile se afla sub nasul lor dar sunt prea ignoranti sa cerceteze.
Oamenii nu cred in Dumnezeu deoarece nu stiu ce doreste Dumnezeu de la noi (doreste sa fim oameni normali) si nu stiu ca de la Dumnezeu vin lucrurile bune si de la diavol cele rele. Ei stiu ce spun dogmele care sunt facute de mai marii bisericilor asa dupa cum reiese si din citatul urmator :
"Dogma este un cuvant biblic. In cartea Faptele apostolilor se numesc dogme (ta dogmata) „hotararile" luate in sobor de catre apostolii si presbiterii Bisericii din Ierusalim (pe la anul 50-52; FA 16:4). Hotararile acestui sinod se numesc dogme. De atunci si pana astazi se numesc dogme hotararile sinodale ale Bisericii, privitoare la invataturile Evangheliei, canoanele sau decretele privitoare la adevarurile de credinta, date la cea mai inalta autoritate bisericeasca:
(Ce sunt si de unde avem dogmele? - Crestin Ortodox)
Oamenii nu cred in Dumnezeu pentru ca ceea ce stiu despre El stiu de la oameni, iar oamenii le-a spus sa pazeasca Vechiul Testament inclusiv Legea nestiind ca acela a fost dat doar pana la venirea lui Iisus dupa care avem un alt testament complet diferit, singurul in care crestinii ar trebui sa creada, singurul care a fost propovaduit de Iisus si apostoli, singurul prin care ne putem mantui
"Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat."
(Sfânta Evanghelie după Luca – 11/52)
Isus le-a spus sa pazeasca Vechiul Testament inclusiv Legea. Dar, de... si el tot om a fost.
" A crede in D-zeu. " este un joc de cuvinte. In limba portugheza se zice:
Eu acredito em ti ("em" înseamnă "în")
Eu acredito em el
Eu acredito em Deus
In spaniolă
Yo creo en ti ("en" înseamnă "în")
Yo creo en él
Yo creo en Dios
In limba română se zice:
Eu te cred PE tine
Eu îl cred PE el
Eu cred ÎN D-zeu,
Adică portughezi cred (sau ba) ca ceea ce este considerat a fi zis de D-zeu (a nu fura, a nu ucide, a nu curvi... etc) este bun. In schimb la români nu se pune niciodată sa îl creadă PE D-zeu (si ceea ce este considerat a fi zis de El) deoarece romanii cred ÎN cineva si aici totul se rezuma la "capacitățile" lui D-zeu. Romanii (care cred) cred că D-zeu ii mare, tare si ii bate pe toți.
Iar diferența este enormă, a crede in niște reguli, sau 10 porunci, considerându-le corecte si utile, înseamnă sa iei atitudine, înseamnă sa devii civilizat, cunoscut, prieten cu cei din jur. A crede ca D-zeu este tare si capabil sa pedepsească, te face sa devi o leguma care stă si așteaptă sa vadă cum se desfășoară un teatru imaginar. Hoții de fura — lasă-i sa fure, criminalii de omoară la un metru de tine — ii treaba lor, in curu gol in mijlocul străzii —ii superb. Creștinul român este o leguma ce se crede inteligentă.
Serios? Asta fac crestinii? Macar beau apa, se hranesc, sau cred ca Dumnezeu le poarta de grija si daca nu fac nimic? Mai gandeste-te la exprimari, la ce-ai scris tu acolo pare ca traiesti pe alta planeta.
Nenea...te dureau degetele dacă ai fi precizat exact partea unde am greșit? Cum văd, îți place sa dai multe comenzi si indicații (de parca ai fi prim-ministru). Ba mai observ ca îți place sa-i faci pe altii nebuni (si rupți de realitatea acestei planete). Tu nu cumva esti român și creștin si te crezi inteligent? (Dacă încă nu ai ghicit atunci este clar ca trebuie sa recitești primul meu răspuns, adică exact cel la care făceai remarci.)
,,Creștinul român este o leguma ce se crede inteligentă."
Dar crestinul lituanian cum e? Neamtul cum e? Dar slovacii?
Eu nu te inteleg, ai o problema cu romanii, crestinii, ori ambii? Sau poate chiar cu tine.
) mi-a placut
Mi se pare mie sau iară ai "uitat" să precizezi unde am greșit?
... lituanianul? 2 ) neamțul? 3) slovacii? Adică ce facem? Mai deschidem 3 subiecte ca așa ai tu chef sa îmi dai mie teme de analizat? Nenea prim-ministru, bineanteles ca tu comanzi... dar tot tu ești și cel ce execută! Sper că nu ai uitat sa te speli pe față când te-ai trezit și ai continuat toată ziua comandând?
Cât despre faptul ca "nu mă înțelegi" aș putea preciza că nici nu ai ce să intelegi. Eu am făcut doar observatia că românii folosesc prepoziția "PE" in vorbirea curenta (când este vorba de a crede PE cineva) si inexplicabil folosesc prepoziția "ÎN" doar când vine vorba de divinitate... ca si cum ar exista o diferență. Din observația: "iarba-i verde!" - nu-i nimic de înțeles, e verde si cam gata.
Apoi... eu să am vreo problemă cu mine? Oooooh, mulțumesc de faptul ca te preocupi de mine, pardon, de faptul ca te preocupi sa ma dovedești bolnav mintal. Îți doresc succesuri. (Dar nu uita sa te mai speli pe față, din când in când, nenea prim-comandant).
Știu eu, știu eu!
Nu credem în Dumnezeu pentru că nu avem dovezi.
Știu, e absurd, dar ce să vezi, pentru unii chiar ăsta e motivul.Idioți fără speranță...
Ok, am inteles. Marea majoritate nu cred din cauza primului motiv mentionat de mine. Poate si al doilea. E mai comod sa spun "nu sunt dovezi" decat sa caut si sa observ dovezile.
Mda.Marea majoritate trăiesc într-o iluzie.Sigur,cu excepția credincioșilor.Ei sunt singurii cu picioarele pe pământ.
Chiar e mai comod? E mai comod să știi că ești pe cont propriu, că nimănui nu-i pasă cu adevărat de tine, că nu ai nicio garanție că dacă vei face bine vrei primi bine? E mai comod să știi că nu mai e nimic după, că nu te așteaptă o eternitate de fericire după câteva chinuri aici? Nu.Pentru unii ar fi insuportabil să le fie distruse speranțele, credința.
Să cauți dovezile? Unde? Ai acces la extrem de puține informații, iar dintre acestea multe oricum sunt peste nivelul tău de înțelegere.
Care anume ar fi dovezile? Și nu, nu e nevoie să mi le înșiri, le știu și eu.Dar unii oameni au nevoie de dovezi mai plauzibile, nu le ajunge să vadă că azi soarele a fost o idee mai luminos ca să creadă că e un semn divin.Eu știu de ce cred în Dumnezeu.Probabil că și tu știi. Diferența e că eu nu mă consider sfântă, nu mă consider perfectă. Știu, nici tu nu o faci.Dar prin fapte demonstrezi, poate fără să vrei, contrariul.Fii tu mai întâi fără pată și apoi cere-le-o și altora.Asigură-te tu că respecți tot ce spune Biblia și apoi îndeamnă-i și pe alții s-o facă.Ai fi mai îndreptățită atunci.
Și încă ceva. Spre deosebire de alții, eu nu am interese să te contrazic.Cred în ce crezi și tu, doar că am o altă formă de a arăta asta.De fapt, nici nu vreau s-o arăt.El știe, mi-e de ajuns.Ar trebui să-ți ajungă și ție.
Ne e greu sa deschidem putin inima si sa-L acceptam, e mai comod sa spunem ca nu exista decat sa incercam sa credem. E greu sa ne abtinem de la a pacatui, e greu sa ne abtinem de la carne in post, e greu sa ne rugam, e asa incomod si dificil sa ne trezim dumimica dimineata sa mergem la biserica, e greu sa ne uram si sa fim invidiosi, e greu sa nu dam vina pe Dumnezeu pentru tot
E greu, stiu. De asta preferam sa spunem ca nu exista si sa ne traim viata intr-un mod caat mai comod si lejer. La asta ma refeream eu
Nu cum ai deviat tu si ai spus ca ma cred sfanta. Nu...in niciun caz. Sunt un om la fel de pacatos ca tine si ca ceilalti
Doar ca eu incerc, incerc totusi sa Il urmez pe El. Si tu incerci. Ma refer acum la cei cu totul impotriva Lui.
E greu să ne abținem de la a păcătui.da, e greu.Pentru că majoritatea acțiunilor noastre sunt păcate. Fapte,vorbe, gânduri, toate au ceva rău în ele, ceva ce contravine legilor iubirii.E greu pentru noi să nu dăm vina pe Dumnezeu.
Dacă nu crezi, nu poți da vina pe El.Dau vina pe tine.Sau pe ceilalți."cu totul împotriva Lui" Ateii nu sunt împotriva Lui.Nu poți fi împotriva a ceva/cineva ce nu există.
Nu te crezi sfântă,dar încerci să-i faci pe alții sfinți,încerci să-i determini să creadă. Există și posibilitatea să te înșeli. Știu că tu nu crezi,dar ea există. Merită să-i convingi și pe alții să-și cenzureze acțiunile, gândurile, mai mult decât o fac deja? Merita să-și impună să renunțe la anumite plăceri considerate "păcate" doar ca în final să descopere că totul a fost în van, că nu există Dumnezeu? Eu îmi asum asta, e alegerea mea.Lasă-i pe ceilalți să fie alegerea lor, nu încerca să intervii tu în ea.
Da, asa e. Fiecare isi traieste viata cum vrea
Si da, pacate sunt multe, de la ganduri pana la fapte. Dar uite ca daca ar fi sa ne judece pe toti "la sange" n-ar mai calca nimeni in Rai. Se spune ca sta 23/24 de ore pe tronul Iubirii si o ora pe cel al dreptatii. El iarta mult, noi sa vrem iertarea.
Zoeyyy, este de datoria oricărui om să caute să cunoască pe Dumnezeu. Influenta unui bun creștin este un avantaj. Dar sunt mulți oameni care nu sunt înconjurați de acei buni creștini. Datoria tuturor este să caute să cunoască pe Dumnezeu în mod personal.
Cât despre sfinți, aceștia sunt oameni obișnuiți, cu nevoi ca orice om, ba chiar cu nevoi mai mari (spirituale). Sunt oameni cu greșeli, care se luptă cu propriile lor defecte de caracter. Ba mai mult, suferă mai mult decât alții din pricina defectelor de caracter ale lor și ale celor din jur. Sunt oameni sensibili și vulnerabili -la fel ca Lot care își chinuia sufletul în fiecare zi din pricina defectelor de caracter ale concetățenilor in mijlocul cărora trăia.
Sfinții au defecte de caracter care și le recunosc înaintea lui Dumnezeu, și au început lupta împotriva acestora
Expresia " sa cunosti pe Dumnezeu personal " este lipsita de claritate. Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu, cum poate atunci sa-l cunoasca? Daca spuneai ca trebuie sa cunoasca cuvantul lui Dumnezeu, adica Evanghelia sau Biblia atunci era corect. Sfinti erau numiti crestinii din vremea apostolilor
Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi, precum am rânduit pentru Bisericile Galatiei, aşa să faceţi şi voi.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – 16/1
Cu multă rugăminte cerând har de a lua şi ei parte la ajutorarea sfinţilor.
Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – 8/4
Despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi îmi este de prisos să vă scriu.
Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – 9/1
Pentru aceea, fraţi sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos,
Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel – 3/1
Despre cunoașterea lui Dumnezeu.
"Veniti-va in fire, cum se cuvine, si nu pacatuiti! Caci sunt intre voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rusinea voastra o spun." (1Corinteni.15:34)
"Isus i-a zis: "De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: "Arata-ne pe Tatal"?" (Ioan.14:9)
Fără Duhul Sfânt noi nu putem să cunoaștem pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu ni Se descoperă prin Duhul Său -da, nouă care suntem niște ființe și spirituale nu doar fizice.
Noi putem vedea pe Dumnezeu prin credință, nu față în față. Așa ni Se descoperă El. Relația omului cu Dumnezeu este una spirituală, nu fizică.
Va fi și fizică la sfârșitul veacului, așa cum a fost și acum două mii de ani in urma. Atunci vom putea vedea pe Domnul Hristos, îngerii și alte ființe necazute in păcat.
Ar fi bine sa renunti la formularile dogmatice si sa explici cu cuvintele tale ceea ce ai de spus. Ceea ce spui tu e mult mai valoros decat toata stiinta dogmei din care faci parte.
Aceleași răspunsuri mediocre : „nu avem dovezi", „ne urâm dușmanii", „avem speranță" etc, refuzăm să credem cum refuză ajutorul, refuzăm să ajutăm, dovada Lui e în oamenii iar în oamenii nu te mai poți încrede, ne place să trăim în minciună și speranțe ce le distrugem tot noi!
Sunt dovezi precum: Icoane care nu ard în incendii care plâng, moaște, Sf Lumină de la Ireusalim, Aghiasma, vindecări miraculoase, locuri bântuite.
Sunt povești cele din prezent, doar povești
Schimba locul, mergi acolo unde se discuta lucruri serioase, si trebuia sa faci asta inainte de a jigni pe altii, asa cred eu ca era civilizat
Lipsa educatiei religioase! Acesta ar fi un motiv pentru care multi nu cred. Pentru cei nascuti in perioada comunista si care si-au facut atunci o parte din scoala, educatia religioasa a lipsit cu desavarsire. La scoala se invata materialism dialectic, adica ateism stiintific, iar despre credinta crestina se vorbea doar cu un zambet batjocoritor acuzandu-se "obscurantismul religios". De fapt, obscurantist a fost doar ateismul comunist care a bagat atatia oameni in puscarii, si i-a torturat pentru ca erau preoti, simpli credinciosi sau persoane indezirabile politic sau din alt motiv. Daca citesti orice volum de memorii ale unor fosti detinuti politici, religiosi, afli ca ateii comunisti, bolsevicii au vrut sa scoata din mintea oamenilor prin tortura si regim inuman insasi ideea de Dumnezeu.
Nascut intr-o familie de atei sau de oameni nepracticanti ai religiei, la scoala - ateism, in societate - ateism, dupa '89, la fel ateism la scoala pana cand s-au hotarat sa introduca orele de religie. Astfel am crescut ateu si cu o adversitate fata de crestinism. Multi n-au avut tragere de inima sa ia problema in propriile lor maini si sa discearna ei, prin studiu amanuntit, ca totusi, dincolo de propaganda ateista, merita sa te rogi, sa mergi la Biserica, sa te impartasesti cu Sfintele Taine, si sa incerci macar sa traiesti crestineste, sau macar sa aspiri la asa ceva.
Un pic de smerenie, un pic de bunavointa, rugaciune si studiu, fara de care nu-ti poti cunoaste propria religie si nu te poti numi crestin prin convingere, ci poate numai prin adeziune! Dar atunci, cu ce te mai deosebesti de un stelist sau de un dinamovist? Credinta fara fapte e moarta, spune Sf.Ap. Iacov; iar Sf.Ap.Pavel spune ca credinta este lucratoare prin iubire. Credinta au si dracii si se cutremura, dar nu se pocaiesc, nici nu se smeresc!
Pentru un ateu, care vrea sa creada, si care nu se invartoseaza, nu se mandreste cu necredinta lui, ci realizeaza ca este o faptura limitata, cu o cunoastere limitata ontologic vorbind, si ca nu poate cunoaste absolut toate cazurile in care Dumnezeu poate exista, atunci este o scapare: smerenia, fiindca celui smerit, Dumnezeu ii da har, dar celui mandru, ii sta impotriva. Iar credinta este un dar si un har de la Dumnezeu, care se da celui care se smereste si Il cauta pe Dumnezeu.
Ai dreptate...un raspuns inteligent!
Cred ca principalul motiv pentru care lumea nu crede in Dumnezeu, e ca raul a atins cote atat de inalte incat pare sa guverneze lumea si mintea tuturor, si atunci cei care poate nu au trait intr-o familie credincioasa sau nu au experiente traite cu Dumnezeu isi pun intrebarea, Unde-i Dumnezeu cand se intampla toate astea?
Faza cu preotii cu mertan si vila cu piscina, pe mine nu ma poate debusola si nu imi poate schimba conceptia asupra lui Dumnezeu. Eu aleg sa cred in Dumnezeu in ciuda impedimentelor pe care mi le arunca diavolul in fata pentru a-mi schimba imaginea despre Dumnezeu. E o vorba romaneasca, "Pestele de la cap se impute", si in multe cazuri vine manusa pe situatie. Nu doar biserica e corupta, ci si sanatatea, educatia, s. a.m.d. Din pacate, cu o doza fortata de optimism, chiar nu vad si nu cred ca lumea va merge intr-o directie buna.
Nu cred în Dumnezeu pentru că ei nu sunt raționali, toți ateii sunt sentimentali. Pentru ei doar experiența lor de viață reprezintă un adevăr, pentru ei doar experiența lor e o dovadă clară.
Traian Vuia cu Aurel Vlaicu dacă erau sentimentali cum sunt ateii nu puteau inventa avionul pentru ca dacă vrei să inventezi ceva trebuie să îți imaginezi lucruri abstracte raționale care nu au fost experimentate înainte.
Deci Ana, Luca, Teo, Dej erau sentimentali? Stephen Hawking nu era rational?
Oh, te rog. Lasa-ma cu Hawking!
Da.
Sentimental nu e ceva rău doar că ei se conduc mai mult de emoții decât de rațiunea abstractă și absurdă.
Asta e din putul gandirii.
E simplu, am evolut ne-am pus intrebari ca de aia avem creier (nu ne-a inzestrat vreun 'nezau cu el, ca el am fi vrut sa fim oi ignorante in continuare) ne am folosit gandirea critica am cercetat ne-am facut lumea mai buna cu ajutorul stiintei ceea ce l-a facut pe astia mii de zei irelevanti! Daca nu mai credem in acesti prieteni imaginari lumea crede ca suntem pierduti ca ne transformam in nu stiu ce salbatici fara big brother sa ne tina sub control ei bine nu functioneaza deloc asa o societate moderna putem avea valori morale prin gandire, dezabtere, ratiune si credem in compasiune, iubire, logica, egalitate, empatie, integritate, onestitate etc. fara vreo religie! Asa ca apucati-va de gandit, nu va mai limitati din pricina unei frici impuse de cand suntem copii de catre familie, educatie (religie in scoli) mass media etc! Fii liber si afla adevarul!
Poate cei care se limiteaza sunt cei ca tine. Voi va limitati in gandire, voi dupa moarte ce credeti ca va fi? Un nimic, nu?
Ei bine nu, nu e asa. Poti evolua si cu inima plina de iubire catre Dumnezeu. Te impiedica El cu ceva? Absolut deloc. Dar uite cine se limiteaza in a crede asta si in a nu-si deschide inima catre El... poate din comoditate, nu? Mai simplu sa traim in pacat decat sa facem enormul efort de a casca ochii.
Tu alegi ce vrei sa crezi, ce nu. Adevarul il vom afla cu totii curand :*
Tot ce incerci tu sa impui aici e baza pe o emotie foarte puternica ancestrala numita FRICA! Frica de pedeapsa, de moarte asta iti controleaza gandirea, cum sa iubesti ceva fortat pe baza ca vei fi pedepsit daca nu o faci! Daca te nasteai in India probabil ca erai hundusa, daca te nasteai in Irak ai fi musulmana daca te nasteai acum mai bine 2000 de ani in Danemarca probabil in ca ai fi crezut in Odin si Thor sau Zeus si Athena daca ai fi fost in Grecia. Da ce noroc pe tine ca te ai nascut sub zeul cel adevarat nu-i asa?
Nu stau sub semnul fricii, chiar deloc. Tu poti crede ce vrei
. stii, el a spus " cere si ti se va da" " cheama-ma si eu voi veni" daca noi nu il chemam in viata noastra cum vrei sa ne dea motive de a crede in el. cand tu numai la negaz spui " doamne ajuta-ma" dar la bucurie si la o reusita nu spui "multumesc doame" nu judec pe nimeni si sper ca la randul meu sa nu fiu judecata fiecare cu religia lui nu sunt in masura sa impun ceva ciuva, cine nu crede in Dumnezeu este treaba lui ci nu a mea, eu imi spun punctul de vedere. daca cititi biblia macar din curiozitate, ve-ti gasi raspuns la unele intrebari legate e existenta lui. eu una imi pot spune experienta de exemplu luna aceasta asteptam un raspuns foarte important pentru ca urma se ne luam o masina si mai avem 10% sanse sa se poata imi pierdusem speranta ma rugam lui dumnezeu cerandui ca raspunsul sa fie pozitiv ca ma saturasem de raspunsuri negative si cum era de asteptat a fost negativ, atunci m-am gadit ca ma rugasem degeaba ca dumnezeu, de ce eu primesc numai vesti negative. si dupa doua saptamnai am primit o veste de 10 ori mai buna si am stat si m-am gadit " daca imi dadea atunci se putea sa fie un esesc ". dumnezeu nu iti da cand ceri ci cand stie el ca chiar ai nevoie.
Si asta cu bisericile mai multe e cat farmaciile nu este vina lui Dumnezeu si ai preotilor si a oamenilor care nu gandesc. casa lui dumnezeu poate sa fie si intr´un cort. "* Ier 4:10;
14 Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc* minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am** trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor." "
* Ier 27:10; ** Ier 23:21; Ier 27:15; Ier 29:8; Ier 29:9;
15 De aceea aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi în Numele Meu şi* zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta’. Prorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!"
Exact, ai dreptate. Ambele raapunsuri sunt foarte corecte :* si eu am trecut prin situatii asemanatoare cu a ta. Cheia e sa crezi si sa te rogi din tot sufletul. Nu un "doamne ajuta" spun in graba si cu jumatate de gura.
Normal ca da. multe persoane isi amintesc de dumnezeu doar la necaz dar in fericire nu ma aflu printre ele. tot ceea ce i-am cerut prin rugaciunile mele el mi-a dat, nu cand am vrut eu ci cand a cosiderat el ca este necesar. insa trebuie unele persoane sa inteleaga ca rugaciunea nu este pentru a cere ci pentru a multumi
Exact...e un efort destul de mare pentru multi
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
