Este obligat Dumnezeu sa lase raul pe lume doar ca sa-i fie recunoscuta bunatatea?
Cum altcumva am fi putut recunoaste un Dumnezeu bun daca in paralel cu existenta lui n-ar exista ceva rau?

Corect. omul e o dualitate intre fizic si spiritual, intre palpabil si intuitiv, intre bine si rau, intre iubire si ura. Are doi ochi, doua maini, 2 picioare, 2 emisfere cerebrale pentru rational si creativ, metafizic. E nevoie de doua energii, masculina si feminia pentru procreere. Femeia si barbatul au doi cromozomi XX si XY, adn-ul e dublu spiralat, exista construire si distrugere. Doi poli ai pamantului, doua sensuri de rotatie vortex, totul se rezuma la doi pentru a exista ceva dinamic. Cand ai pornit la drum dintr-un loc, exista doua puncte, cel de plecare si cel prezent. Totul e dualitate la care omul trebuie sa gaseasca echilibrul. Fara sa simti raul nu ai cum sa apreciezi binele, si fara sa simti binele nu sti ce rau e raul. Dumnezeu e absolutul, esti tu, e firul de iarba de afara, e o pasare. E tot ce exista, e constiinta totala. asa cum omul are mai multe trasaturi de personalitate care creeaza o singura constiinta asa si constiinta Divina are mai multe trasaturi de personalitate observabile, fiecare cu propriul rol si propria constiinta.