Daca ceva exista si la alte specii, nu inseamna ca e normal, natura a creat atractia sexuala si sexul doar pentru reproducere, nu pentru placere, naturii nu-i pasa de placerile noastre. Sunt curioasa daca ii dai o femela unui caine care practica homosexualitatea, n-o s-o bage in seama? Daca da, nu e homosexualitate ce se intalneste in natura, e doar instinct sexual si lipsa unui partener.
Omul gay nu-l judec dar daca-mi spune ca el e normal si eu nu trebuie sa-l accept, nu-i asa ca voi fi bagat la discriminare
Daca ii respecti drepturile, nu. Poti sa faci asta fara sa-l adori.
"tot in pace traiau si oamenii de pe timpul lui Noe" - Nu cumva incurci borcanele? Parca era vorba ca pamantul era plin de silnicie (sau violenta) pe vremea aia. Si cred ca ar fi bine sa o lasi mai usor cu sfaturile astea parintesti, cum ca Biblia trebuie sa fie un fel de cartea masinii pentru noi. Ti s-au prezentat de atatea ori aici pe site texte biblice cu maceluri si cruzimi greu de imaginat, cu oameni ucisi cu pietre, femei copii si batrani trecuti prin ascutisul sabiei in cazul razboaielor. Chiar daca au fost in Vechiul, si aia tot oameni erau. Ne ajuta oare acele texte cand ne intrebam cum ar trebui sa tratam si noi cu semenii nostril? Probabil ca nu. Deci, care carte a masinii?
"Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău."
Comentariile acestui verset spun asa:
"Răutatea omului era mare. Limba omenească cu greu ar putea să prezinte un tablou mai izbitor al decăderii umane. Nu a mai rămas nimic bun în om, „el era putred până în măduva oaselor". Orice „închipuire" a gândurilor lui era rea. Cuvântul „închipuire", de la yeser, înseamnă „plan" sau „formaţie" şi este derivat din verbul „a fasona", „a forma", yasar. Prin urmare, „închipuire" se referă la gânduri rele ca produs al unei inimi rele. Hristos a zis: „Căci din inimă ies gândurile rele" şi a remarcat că ele produc rând pe rând „uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele" (Matei 15, 19). În popor, inima a fost considerată centrul celor mai nobile puteri ale spiritului – conştiinţa şi voinţa. O inimă contaminată, mai devreme sau mai târziu, infectează întreaga viaţă.
În fiecare zi. Literal, „în fiecare zi", sau „în timpul zilei". Această expresie aduce la culme descrierea răutăţii antediluviene. Dacă aceasta nu este o corupţie totală, cum putea limba omenească să o exprime? Aici găsim răul aflat mai presus de orice în inimă, în „închipuiri", sau gânduri şi fapte. Cu foarte puţine excepţii nu era nimic altceva decât un rău nu doar vremelnic, ci un rău continuu, şi nu doar în cazul câtorva inşi, ci în întreaga societate. Această stare a avut loc pentru că oamenii, „înadins se fac că nu ştiu" Cuvântul lui Dumnezeu (2 Petru 3, 5)."
Nu e vorba de incurcat borcanele; ci e vorba de faptul ca oamenii faceau ce le placeau. Stau si ma intreb: oare este bine sa facem ce ne place? Oare sunt oameni cu inimile sfintite cei care iti viruseaza pc-ul? Sau care fura bani de pe carduri; sau tinerii de astazi despre care Iov spune ca pe parintii lor nu iar gasi vrednici sa fie pusi printre cainii turmei lui; sau parlamentarii? O inima nesfintita gaseste placere in tot ce exista rau -unii mai mult iar altii mai putin. Uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele -majoritatea acestora sunt infaptuite din placere.