Ma adresez voua cititorilor si va cer cu seriozitate ajutorul. Tatal si cu mama mea nu se mai inteleg de multa vreme.Traiul meu a devenit o lupta psihologica.Nu glumesc deloc cand spun ca de 6 ani nu exista zi in care ei sa nu se certe daca nu se intalnesc.Eu am fost mereu o fire sensibila si am crezut in Dumnezeu, dar am observat ca El nu ma ajutat.Inca de mic de la 8 ani, de cand eram abuzat{pe atunci tatal meu nu doar ca ma speria urland si aruncand cu chestii, uneori venea peste mine si ma lovea}ma retrageam in biserica ca sa scap de suparare si depresie.Viata mea a fost fericita cat de cat pana la 15 ani, reusind sa stau numai pe afara cu prietenii.De la 15 ani mama mea a innebunit si a continuat sa ma blesteme in fiecare zi, ea simtind ca eu vreau sa scap din casa lor.Nu mi-a mai mers bine in nimic.La sport nu m-am mai dus, la scoala nu, nu mai am nici un prieten.Nu ma mai pot nici ruga la Dumnezeu.Cand vine vorba de o barfa sau vin niste prieteni de-ai lor, ei sunt cei mai buni si cei mai glumeti.Au facut pe toata lumea sa creada ca sunt un ciudat si un ratat. Uneori ma bag in camera cand sunt singur si incep sa plang cu glas tare.M-am gandit de repetate ori sa ma sinucid.Ei se cearta de la o vreme cu asemenea isterii incat am ajuns sa am o problema la inima.Numai cand ii vad sau aud ma inteapa inima cu adevarat.Ma blesteama regulat cu istericale mama si tata ori zice ca s-a saturat de mine ori ca nu a iesit nimic bun din mine si i-am stricat viata. Daca nu voi fi ajutat caci am scris acest mesaj cu ultima putere, ma voi sinucide

Trebuie sa te uci la politie si la protectia copilului, numai daca nu e-ai sinucis si sa mergi regulat la biserica

In primul rand, calmeaza-te! Nu ai idee cate surpize placute iti rezerva viata!
Si eu am patit oarecum la fel, mama si tata nu se mai intelegeau, au divortat, mami e in Italia (ma impac foarte bine cu ea), tata e in la cateva cartiere distanta de mine dar pauza sa ma sune, sa ma ajute sau ceva de genul. Eu am ramas la mamaia mea, din partea mamei. Nu ai idee de cate ori am vrut si eu sa dau dracu viata...Mamaia la fel ca mama ta, ma injura, ma blestema si ma facea curva (desi pe vremea aceea nici macar prieten nu aveam). In prezent, sunt casatorita, am un baietel de milioane pentru care as face absolut orice. Relatia cu mama a ramas la fel de buna (desi e inca in Italia si e stabilita acolo), cu tata abia daca ma suna la 2-3 ani, mamaia si-a revenit, si-a dat seama ca sunt serioasa.
Iti jur, ca indiferent cat de greu mi-a fost si inca imi este (mamica, mai nou gravida, studenta, eu curat, eu facut mancare etc) nu as renunta la viata decat pentru copii mei!
Tu ai rabdare, timpul le va rezolva pe toate (asta a fost sfatul sotului meu intotdeauna- si mi se parea ca nu e adevarat, dar asa e)!
Te pup si ai grija de tine!

Si prin sinucidere ce castigi, iti zic eu nimic, trebuie sa fii puternic
in primul rand ar trebui sa iti impui nu-mi pasa, asa parerea lor nu te mai afecteaza
nu fi un milog si numai cere mila in fata unei zeitati care in realitate nu exista, e o situtatie critica si ar trebui sa ai grija cu ce prieteni de inhaitezi
si daca tot nu se inteleg sunt curios sa aflu motivul pentru care nu divorteaza

E foarte frumos raspunsul lui Apache2605 Dar ati recomand sa te duci si la un Pishologic. sa-i spui ce te doarte te poate ajuta mult crede-ma

Trebuie să existe şi partea bună în situaţia asta dar nu o găseşti tu! De ce eşti laş? De ce renunţi atât de uşor? Ce întrebări retorice pun şi eu când nu cred că există om care nu a cedat măcar o singură dată. Oricum: De ce nu te angajezi undeva ca orice pentru a câştiga ceva şi pentru a le arăta alor tăi că nu eşti o povară.

Oricum ai face tot acolo ajungi parerea mea bafta multa

Nu dumnezeu este solutia, gandeste-te la ceva ce iti ce iti face placere sa iti faci si umpleti timpul cu asta

Capul sus, învață, fă-te mare și apoi le dai peste nas.

Păcatul sinuciderii este unul dintre cele trei păcate cunoscute în Evanghelii şi în Tradiţia Bisericii sub denumirea de „păcate împotriva Duhului Sfânt", adică necredinţa, ura şi deznădejdea. Toate acestea sunt expresia refuzului deliberat al comuniunii cu Dumnezeu, sinuciderea fiind înţeleasă de Părinţii Bisericii ca necredinţă şi deznădejde asumate.
Sinucigasul da dovada de necredinta sau o credinta bolnava, pacatuieste contra trupului sau care este biserica Duhului Sfant.
Nu merită să te sinucizi, ai prea multe de pierdut, fii optimist și într-o măsură oarecare egoist, mai gîndește-te și la tine, la viitor, la cît de frumoasă e viața. Nu trage atenție la cele din jur, viața ți-o creezi singur, cu propriile mîini. Doar lașii și ticăloșii aleg drumul sinuciderii. Gîndește pozitiv, gîndurile se materializează.

Tu traiesti intr-o familie total necrestina care nu asculta de Dumnezeu ci de diavol. Singurul care asculta de Dumnezeu esti tu. De asta diavolii din tatal si mama ta incearca sa ajunga si la tine sa te faca sa te sinucizi si sa ajungi in iad. Sa nu te sinucizi! Nu te mai gandi niciodata, daca te sinucizi ajungi in iad unde o sa traiesti vesnic durerea asta, daca aici in viata asta il ai pe Dumnezeu care te protejeaza de diavolii din parintii tai, in iad nu o sa-l mai ai acolo pe Dumnezeu cu tine si diavolii te vor chinui vesnic, iar ei iti stiu fricile cele mai mari si mai ascunse. Daca durerea din viata de aici ti se pare mare atunci in iad cum crezi ca va fi? De unde crezi ca iti vine gandul de sinucidere? De la Dumnezeu? NU! de la diavoli. Dumnezeu nu ne zice sa ne sinucidem Dumnezeu ne ajuta sa ne luptam pentru viata noastra. Dumnezeu da viata, satana ia viata.

Si eu am ajuns fata in fata cu sinuciderea la 33 de ani acum 1 an, dar eu nu prea credeam in Dumnezeu si cand am ajuns in momentul ala nenorocit nimeni nu a putut sa ma ajute, diavolii ma indemnau sa-mi iau viata. Si atunci cu ultimele puteri m-am dus la Dumnezeu sa ma ajute ca numai la El mai aveam speranta, mi-am cerut iertare pentru tot ce am gresit si Dumnezeu m-a salvat. Asa l-am gasit pe Dumnezeu intr-un moment nenorocit din viata si acum stiu ca El exista si m-a ajutat sa traiesc si sa-mi schimb viata in bine. Cand m-am dus la Dumnezeu, Dumnezeu nu m-a pus sa-mi iau viata ci Dumnezeu m-a incurajat sa lupt cu diavolii, mi-a dat rabdare sa indur raul pe care mi-l trimiteau si in timp, in cateva saptamani am scapat de ei. A fost un moment in care am avut de ales intre Dumnezeu si diavol si l-am ales pe Dumnezeu.Si la tine este la fel si tu ai ajuns intr-un moment in care trebuie sa te decizi sa-ti schimbi viata, sa mergi cu Dumnezeu si sa-ti schimbi viata in bine sau sa mergi cu diavolul sa te sinucizi si sa ajungi in iad. Alege-l pe Dumnezeu!

Si eu am avut un tata alcoolic si violent, nu cu mine...2007 - 2100 + Vezi răspunsul întreg

Nu-ti pierde credinta in Dumnezeu. Dumnezeu e langa tine pentru ca vede ca esti un om bun si asta este tot ce conteza pentru El. Gandeste-te ca macar din experienta asta vei sti sa nu fii si tu un tata pentru copiii tai cum a fost el cu tine.Stai langa prietenii tai, nu te izola in nici un caz. Esti abia la inceputul vietii, nu stii ce o sa te astepte mai departe, dar credinta in Dumnezeu sa nu ti-o pierzi niciodata. Ai acumulat in tine dureri multe, frica, deprimare, le stiu foarte bine pe toate, le-am trait si eu la fel, nu le mai tine in tine spovedeste-le. Gaseste un preot duhovnic bun spune-i ce ti-a facut rau tatal tau, mama ta si ce ai facut si tu rau cu toata sinceritatea. Mai mergi la litughie duminica, macar la final, o sa vii mai linistit si cu speranta. Incearca sa nu intri in conflict cu tatal tau, ocoleste-l, nu-i da nici un prilej sa te mai certe. Cand iti vine sa te deprimi spune rugaciunea Tatal nostru. Nu lasa deprimarea si disperarea sa te cuprinda.

Dumnezeu ne ajuta, de multe ori nu stim cat ne ajuta, uneori ne dam seama dupa cateva zile sau dupa cativa ani. Tu poate ai fi devenit la fel de rau ca tatal tau, slab, care da vina pe copil si sotie pentru esecul lui in viata, dar Dumnezeu e langa tine si incearca sa te faca sa te schimbi, sa fii un om puternic, sa iti schimbi viata in bine in lumea asta si ai o viata frumoasa si vesnica in lumea cealalta. Nu renunta la sport, intoarce-te la sport, mergi la scoala, mergi la prieteni, nu te izola de oameni. Gandeste-te ca esti la inceputul vietii, e o experienta din care o sa iesi rezistent, puternic, roaga-te in continuare la Dumnezeu. Asteapta sa implinesti 18 ani sa poti sa te angajezi, sa ai salariu tau si sa te muti, sa te angajezi in alta tara, esti abia la inceput de viata. Pentru multi inceputul este greu. Roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea putere. Nu-ti pierde speranta in Dumnezeu, Dumnezeu intotdeauna ii ajuta pe oamenii Lui!

L-am raportat deja, am scris la contact. De ce razi?

Pui prea mare pret pe viata asta iar de viata vesnica mi se pare ca uiti. Parintele Arsenie Boca zicea ''necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi in cumpana cu slava noastra viitoare''. Ai mult de munca daca vrei sa continui sa traiesti cu parintii tai. In primul rand mergi la Biserica, roaga-te cat de des posibil, tine post (doar daca vrei) si fa milostenie. Apoi sa nu uitam de scoala (nu te apropie de Dumnezeu in niciun fel dar parintilor le place cand isi vad copii mergand la scoala). Nu mai pune la inima ce iti zic parintii, si nu uita ca preotul poate sa dezlege orice blestem. Incearca sa vorbesti frumos cu parintii tai si sa nu uiti ce a zis Sfantul Ioan Gura de Aur ''de fiecare data cand suferi Dumnezeu iti ramane dator''. Sinuciderea nu este o varianta prea buna, stii tu iadul, focul vesnic de miliarde de ori mai puternic decat focul de pe pamant care arde cu urgia mâniei lui Dumnezeu negrăită către cei păcătoşi. De acel foc se tem si diavolii ca ei se rugau Mantuitorului când făcea minuni pe malul Mării Galileii ''Te ştim pe Tine cine eşti, Fiul Celui Preaînalt; Te rugăm nu ne trimite pe noi în gheena''. Totusi daca nu te deranjaza sa induri cele mai mari chinuri posibile o vesnicie poti sa te sinucizi. Sper ca ti-au fost de folos sfaturile mele.

Acum, de proastă.

Un preot bun poate face mult mai mult decat un psiholog.

Daca raportezi pe cineva fa-o ca lumea. Faci un print screen la raspunsul ofensator, apoi te loghezi pe adresa de e-mail pe care ai inregistrat contul de pe TPU si compui un e-mail. La ''destinatar'' pui ''TPU.ro'' iar la subiect ''raportare'' sau ceva de genul asta. Dupa aceea intri in paint si apesi Ctrl+V, salvezi printul si il atasezi la e-mail. Eventual pui si linkul de la intrebare ca sa ii fie adminului mai usor sa gaseasca raspunsul raportat de tine. Daca trimiti cum ai zis tu dureaza mai mult pana ajunge la raportarea ta fiindca e-mail-urile au prioritate

Uite ce e: eu am (şi nu numai) am încercat să te opresc dar eşti prea orb ca să poţi vedea cât de frumoasă e viaţa dincolo de părintii tăi idioţi! Numai un om cretin şi-ar lua viaţa şi nu mă face să cred asta despre tine. După cum ai spus eşti frumos, minte ai, de ce ai vrea să pierzi toate astea?! De prost ce eşti! Şi asta a fost o încurajare.

Observ ca tu doar ai cautat alinare de la ceialati oameni din jur (adica de la cei care tiau raspuns), niciodata nu ai vrut sa te sinucizi, esti doar disperat pentru ca ti-ai pierdut prietenii si nu mai are cine sati aline durerile sufletesti.

Daca raspunzi la ura cu ura tot tie iti faci rau, tot tu te simti rau, iei diavolii de la ei prin ura. Da e vina lor, dar tu trebuie sa te aperi de ei si sa ai grija ca ura lor sa nu te contamineze si pe tine. Ocoleste-i cat poti si mergi cu prietenii tai, gaseste-ti un hobby, nu te izola.

Gandeste-te la lumea de dincolo, la Judecata de apoi, toti vom ajunge acolo si vom ajunge sau in iad sau in rai, nu exista o lume intermediara. Lasa-i in pacatele lor, nu mai pune la suflet, detaseaza-te. Pana la urma nu mai ai 8 ani, ai peste 15 ani, esti mai puternic acum decat la 8 ani. Nu te mai lasa afectat de cearta lor. Probabil au realizat ca nu mai au sentimente unul fata de altul, ca nu au fost parinti buni, nu au curajul nici sa se schimbe si atunci nu le-a mai ramas decat sa se certe ca niste oameni lasi care nu incearca sa isi rezolve problemele dintre ei si in loc sa divorteze prefera sa se certe si sa dea vina pe tine. Nu intra si tu in lasitatea lor. Fii puternic si desprinde-te de atmosfera de ura din casa, stai cu prietenii, nu renunta la scoala, macar termina liceul. Si la 18 ani poti sa te angajezi si sa pleci din Romania.

"Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici."
Acum depinde de tine sa te aduni si sa-ti faci un plan de viitor. Inceputul ar putea fi intoarcerea la scoala si la sport. Nu uita un lucru, Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi si forta de a merge mai departe o ai in interiorul tau. Trebuie doar sa ai incredere si sa o descoperi. Inima buna iti doresc!

Hei voi astia crestinilor sariti si ajutati omu asta ca nauziti este deja la ruina. Datii ceva milioane si lui ca nu mai are ce minca, unde sta etc.Probabil de aia a si postat aici povestea asta sa primeasca ceva un ajutor material.Asa ca haideti puneti mina de la mina si ajutati ca de nu va vede Dzeu si dupa nu se stie unde o sa ajungeti.

Da, dar aici din cat am citit se refera la parinti care vor sa controleze viata copiilor si cand ei devin adulti. La tine ai spus ca te batea la 8 ani, parintii se cearta intre ei, deci ei doi au avut o problema si dau vina pe tine. E posibil sa se aplice doar pentru mama ta, ei sa-i fie frica ca pleci, dar nu din control parental si pentru ca va ramane singura cu un om la care nu tine, de asta striga mama la tine.

Eu nu cred demult în d-zeu, stiu că nu face nimic ori cat te-ai ruga, eu cred in realitate, fizică, chimie, si in logică, nu cred că avem nevoie de o ființă mistică pentru ca lumea să continuie.În primul rand că Religiile sunt Băbești, se opun evoluției si dezvoltări. Rugăciunea este metoda de a ajuta pe cine va fara a face ceva.Trăieste fiecare clipă pentru că eu cred că nu este nimic dupa moarte. Când se ceartă nu îi baga in seama, lasa-i sa se auto distrugă, in locul tău nici nu mi-ar pasa de ei. Găseșteți locul fericit si rămâi in el, nu lasa ca din cauza a două animale să ți se prabușeasca intreaga viață, specializeazăte pe ceva care sa iți facă doar plăcere. Dacă parinți sunt problema eliminai din drumul tău.

"Traiul meu a devenit o lupta psihologica"- CASTIGA LUPTA ASTA!
Nu te da batut! Intreaga viata e o lupta, vei mai avea de indurat! Acum doar te va cali!
Imi pare rau sa aud ca exista si astfel de parinti! Cum sa iti blestemi propriul copil?
A te detasa de ei nu inseamna a te izola si a suferi in tacere! Pleaca de acasa atunci cand se cearta( sper ca asta sa nu se intample in toiul noptii), du-te, plimba-te! In niciun caz sa nu te bagi in scandalul lor, pentru ca atunci toti nervii ii vor descarca pe tine!
Incearca sa vorbesti cu mama ta, atunci cand o prinzi in toane bune. Spune-i ca tu suferi, desi ar trebui sa inteleaga singura asta!
Fa-ti prieteni!
Intoarce-te la scoala. De ce ai renuntat la scoala? Parintii au fost de acord sa renunti sau nu stiu?
Capul sus! Si mult curaj! Viata e o lupta continua, nu te lasa infrant!

Ok! Astea sunt probleme psihologice grave si nimeni nu te ia in serios, eu te-as sfatui sa mergi la un psiholog sa vorbesti cu el, de asemenea daca tatal tau de agreseaza fizic si verbal ar trebui sa mergi la politie.

Din ce spui tu, in familia ta fiecare cu adevarul lui, total diferit de a celuilalt, fiecare dintre voi crede ca el/ea are dreptate, detine adevarul absolut iar celalate gresesc. Nimeni nu poate sa inteleaga pe celalalt.
A vedea in propria persoana perfectiunea iar in cea de langa doar defecte este o problema destul de grava, destul de intalnita la adolescenti(ei au mereu convingerea ca dreptatea e de partea lor, nu sunt intelesi, nu sunt iubiti, etc).
Eu cred ca solutia este un psiholog, el te poate ajuta sa afli cat este de motivata convingerea/ura ta pentru parinti tai. Nu tot timpul avem dreptate, chiar daca suntem absolut convinsi ca avem. Cand noi gresim vrem sa fim intelesi, sa fim iertati, motiv pentru care si noi trebuie sa iertam, sa fim ingaduitori, intelegatori. De ce avem nevoie aia trebuie sa oferim, nu trebuie sa avem pretentii mai mult decat putem oferi.

Posibil sa ai ceva dreptate, nu zic nu, dar, desi nu va cunosc... exclud varianta ca tu ai doar dreptate iar parinti tai doar gresesc.

Crezi ca isi permite un psiholog (financiar vorbind)?

Problema este firea ta in primul rand. Datorita firii tale parintii te trateaza ca pe un prost. Toti nervii si-i varsa pe tine, toate esecurile in viata lor sunt vina ta si nicidecum vina propiei lor conduite, sunt constienti de faptul ca tu nu poti riposta. Se simt puternici ca exista o persoana pe care o domina, se simt puternici in jurul unei persoane mai "proaste" ca ei.
Esti dominat de parintii si consider ca singura cale de iesire este sa rabufnesti, mai precis trebuie sa devii un nebun. Razi cand esti lovit, razi cand esti batjocorit, razi de ei si de mizeria lor. Actioneaza nu conform dominatului ci ca cel dominant. Evident ceea ce iti spun este greu de realizat si necesita timp si curaj. Cand tatal tau mai da in tine, spune-i sa dea in continuare, intoarce si celelalt obraz. Esti dominat psihic de catre parintii tai, o palma doare mai mult decat in realitate.

Amice.Chestii de genu asta am avut si un adolescenta.Crezi ca daca face pe nebunul il va ajuta? A zis ca il doare inima de la nervi. Vrei sa isi omoare parinti, ce gatu ma ti vrei sa faca? Sclav prost care esti

Daca a cautat alinare care-i problema ma mu ist satanista care esti? Mai mars de pe site-u asta cu talentele tale ca nu tine