Ma adresez voua cititorilor si va cer cu seriozitate ajutorul. Tatal si cu mama mea nu se mai inteleg de multa vreme.Traiul meu a devenit o lupta psihologica.Nu glumesc deloc cand spun ca de 6 ani nu exista zi in care ei sa nu se certe daca nu se intalnesc.Eu am fost mereu o fire sensibila si am crezut in Dumnezeu, dar am observat ca El nu ma ajutat.Inca de mic de la 8 ani, de cand eram abuzat{pe atunci tatal meu nu doar ca ma speria urland si aruncand cu chestii, uneori venea peste mine si ma lovea}ma retrageam in biserica ca sa scap de suparare si depresie.Viata mea a fost fericita cat de cat pana la 15 ani, reusind sa stau numai pe afara cu prietenii.De la 15 ani mama mea a innebunit si a continuat sa ma blesteme in fiecare zi, ea simtind ca eu vreau sa scap din casa lor.Nu mi-a mai mers bine in nimic.La sport nu m-am mai dus, la scoala nu, nu mai am nici un prieten.Nu ma mai pot nici ruga la Dumnezeu.Cand vine vorba de o barfa sau vin niste prieteni de-ai lor, ei sunt cei mai buni si cei mai glumeti.Au facut pe toata lumea sa creada ca sunt un ciudat si un ratat. Uneori ma bag in camera cand sunt singur si incep sa plang cu glas tare.M-am gandit de repetate ori sa ma sinucid.Ei se cearta de la o vreme cu asemenea isterii incat am ajuns sa am o problema la inima.Numai cand ii vad sau aud ma inteapa inima cu adevarat.Ma blesteama regulat cu istericale mama si tata ori zice ca s-a saturat de mine ori ca nu a iesit nimic bun din mine si i-am stricat viata. Daca nu voi fi ajutat caci am scris acest mesaj cu ultima putere, ma voi sinucide

Nu stiu, probabil ca nu, dar daca tot nu mai frecventeaza scoala ar putea lucra ceva pentru a castiga niste bani. Trebuie sa faca si el compromisuri daca vrea sa fie bine. Un psiholog l-ar putea ajuta sa inteleaga care, cum si unde e problema si sa vada lucrurile si altfel, dar se pot face compromisuri si fara a merge la psiholog. Trebuie sa ii respecte, pretuiasca, iubeasca, sa le trezeasca sperante si idealuri, etc. Trebuie sa raspunda prin fapte la intrebarea: Ce anume ii face pe parinti bucurosi si fericiti?
Mi-e greu sa cred ca manifestarile parintilor lui apar asa din senin fara nici-un motiv oricat de mic. O cearta in familie poate aparea de la orice, chiar si de la un lucru foarte banal, cum ar fi, o ceapa.
Daca omul inspira ura, ura va primi in schimb(este doar un exemplu, nu ma refer la baiatul cu intrebarea, posibil sa aiba dreptate in ceea ce spune, nu am de unde sa stiu).

Multumesc frumos! :*

Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare spre tine imi indrept gandul, inima si toate simturile si te rog cu lacrimi: Pana cand Maicuta a milostivirii va fi aceasta durere necontenita pe pamant?
Pana cand vrajmasii nevazuti ai neamului omenesc vor da lovituri atat de puternice bietilor oameni? Pana cand vor pangari si vor necinsti trupurile, sufletele si vietile lor? Inselandu-i ca sa nu cunoasca adevarul, sa nu indeplineasca poruncile divine si sa nu dea slava si cinste pururi maritului Dumnezeu Cel in Treime inchinat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant? Ridica-te Stapana Atotbuna si zdrobeste pe vrajmasii nostri si ai Fiului Tau iubit Iisus Hristos, ingrozindu-i cu nebiruita-ti sfintenie, indreptandu-ne pe cararile
mantuirii, ca sa dam mereu marire lui Dumnezeu. Roaga-te, Fecioara, pentru Sfanta Biserica, pentru propovaduirea Evangheliei pe intreg pamantul, pentru poporul acesta, conducatorii lui, rudele mele, pentru vaduve, orfani, bogati, saraci, necajiti, bolnavi, pentru cei prigoniti pentru credinta, pentru salvarea celor ce au ratacit in secte, pentru cei raposati.
Ajuta-ne sa ne pocaim toti oamenii de pacatele noastre, sa iubim Biserica, sa ne spovedim adesea, sa renuntam la pacate, vicii si necredinta. Ajuta-ne sa nu fim insensibili la chemarea divina a blandului Tau Fiu care a venit sa sufere chinuri barbare pentru bietele oitele Sale ranite atat de mult de vrajmas.
Roaga-te, Maicuta Sfanta, si pentru aceste nevoi ale mele ( rosteste necazurile pe care le ai si dorintele pe care vrei sa
: ti le indeplineasca Maica Domnului). Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh in vecii vecilor. AMIN.
Rosteste aceasta rugaciune de cinci ori pe zi, timp de zece zile consecutive. La sfarsitul zilelor dai o paine, o lumanare si pomelnicul familiei la altarul unei biserici. Dai de pomana la un sarac din biserica o sticla de ulei, 1 kg de faina, 1 kg. de fructe si ce te mai lasa inima si spui: "IN CINSTEA MAICII DOMNULUI". Ai sa vezi atunci puterea Maicii Domnului


http://babylenuta.blogspot.ro/......re_10.html

Mai taci daten mortii matii de jegos, flegma mea nu merita fata ta. vezi de mortii matii si de raspunsurile tale. crestin jegos care esti

Du-te ma la padure... dar sa nu uiti sa iei si rugaciunea cu tine.

Esti sensibilizat, ai o fire gingasa, te superi repede si pui la suflet orice, ceea ce iti afecteaza sanatatea(aici au "gresit si gresesc" parinti tai - nu au vazut, anticipat asta, dar nu-i poti condamna, asa cum nimeni nu te poate condamna pe tine ca nu poti intelege anumite lucruri). In plus, aceste nereguli in familie afecteaza si sanatatea parintilor tai, nu doar a ta. Si parinti tai ar vrea sa fie bine, liniste si fericire in familie, dar nu stiu cum sa procedeze pentru a le obtine.
Eu cred ca ti-ai facut o convingere gresita cu privire la parintii tai, acele cuvinte neplacute nu sunt gandite, ele sunt spuse la nervi. Eu sunt sigur ca parinti tai te iubesc, ca iti vor binele, doar ca le sunt slabiti nervii, nu mai au rabdare, nu stiu cum sa mai procedeze ca sa fie bine, sa fie si ei intelesi, asfel se aduna o tensiune si rabufneste prin isterii, cuvinte neplacute.
Incearca sa faci unele compromisuri(vezi raspunsurile anterioare), nu va fi usor, dar daca nu lupti pentru a fi mai bine, situatia va merge spre rau. Trebuie sa privesti mai cu optimism, sa vezi si partea buna a lucrurilor. Tu te victimizezi, vezi ce este in sufletul tau, dar ai tu idee ce este in sufletul mamei tale? Nu cred. Cand mama ta este in toane bune trebuie sa vorbesti cu ea, sa-i spui ce te doare, ce ai pe suflet, dar sa nu faci greseala sa o faci intr-un mod transant, acuzativ, ci sa o faci delicat, frumos, sa fii deschis si intelegator la reactiile ei.
Si capul sus ca vor veni si zile fericite.

Tu deja ai făcut foarte multe sacrificii (renunțarea la școală, afectarea sănătății, tulburare continuă...). O eventuală continuare în aceeași direcție va conduce la perpetuarea acelorași probleme, la agravarea lor (răul spiritual al comportamentelor greșite ale părinților nu pot avea ca rezultat firesc vreun bine, de nici un fel, ci doar degradare, a sănătății, a relaționării, a reproșurilor nedrepte, etc… ).

Este absolut necesară ieșirea din acest mediu psihic viciat, chiar dacă înseamnă suspendarea temporară a relațiilor familiale. Din acest motiv există instituții precum "Protecția copilului", care, garantat soluționează cu PRIORITATE astfel de cazuri.

Oricât de dificil ar fi pasul, este necesară o "pauză", un o schimbare în viața ta, care să-ți redea bucuria normală și firească de a trăi, de a da un sens concret vieții, chiar dacă asta presupune "aventura" unor PAȘI MĂRUNȚI, DAR SIGURI!

La o vârstă a adolescenței la care începi să cunoști ce este aceea "maturizare", "responsabilități asumate și pe cont propriu", "solicitare a unui minime independențe", nu mai ai în primul rand nevoie de un tată surogat sau mamă surogat, ci de un mediu potrivit, liniștit, tolerant, care să-ți ofere mai mult sau mai puțin susținere, dar să fie cu adevărat susținere, nu ceea ce ți de oferă acum.

Te gândești probabil că sacrificiul ar fi îndepărtarea temporară de mamă, care, dacă ar ține cu adevărat la tine, nu te-ar mai folosi ca pe un "sac de box" asupra căruia să-și refuleze frustrările, ci te-ar susține cu adevărat, ar fi interesată de starea sănătății tale, de viața. Dar nu poți rezolva toate problemele DEODATĂ.

Orice schimbare în bine cere un sacrificiu. Acest sacrificiu nu înseamnă vreo pierdere definitivă, ci doar, schimbarea raportului de forțe, pentru a se pune cu adevărat preț pe valorile tale și intențiile de a-i ajuta în vreun fel și pe părinți.

De o astfel de schimbare au nevoie și ei pentru a-și evalua atitudinea și viața. Cei doi părinți trebuie responsabilizați astfel încât să conștientizeze că ei nu-ți oferă ție nici o altă alternativă decât SCHIMBAREA MEDIULUI.

Singurul motiv de a nu pleca, ar fi situația în care viața ta să fie "tolerată", înțeleasă și susținută. Dacă acest lucru în continuare nu îl vei obține, inițial nici prin rugăminți, insistență și argumente, și în final nici prin avertismente, nu poți aștepta pur și simplu să se dezintegreze totul sub ochii tăi.

Trebuie să ai CURAJUL de a înfrunta nu atât viața în mod pasiv, cât de a lua deciziile pe care numai tu le poți lua. Trebuie doar să vrei să-ți trăiești viața, pentru că viața este minunată. Dacă acum ești pe fundul unei grote adânci, nu înseamnă că asta este singura perspectivă a vieții. Ieși la suprafață!

Viața poate fi foarte fericită aici, prin faptele noastre, iar ulterior există și VIAȚĂ VEȘNICĂ. Starea unui om neîmplinit, rămâne o stare veșnică de frustrare, tulburare sau zbucium. Nimeni nu dorește PERMANENTIZAREA VEȘNICĂ a unei stări de zbucium sufletesc! Sinuciderea nu este nicidecum vreo soluție, ci o deschidere a unui chin sufletesc veșnic (pe lângă cel trupesc), al celui care s-a îndepărtat singur de căutarea unui drum al ieșirii la lumină…

Du-te la politie pe furis inainte sa te omoare!

Voi reveni cu un răspuns imediat ce voi avea posibilitatea dar nu te gândi la lucruri șoptite de diavol!

Toate problemele tale se pot rezolva cu adevărat. Trebuie doar să-ți dorești suficient acest lucru și îți vei găsi curajul pentru a face acei pași, mai mici sau mai mari!

Hipersensibilitatea de care spui, nu este decât o vulnerabilitate psihică peste care vei trece. Ai nevoie de susținere, ai nevoie de prieteni sinceri, dezinteresați...

De $$mecher daca nu-ti convine poti sa incepi sa plangi.
Am insultat jigodia datorita mesajului lui de mai sus impotriva satanistilor.
"aca a cautat alinare care-i problema ma mu ist satanista care esti"
Te simti frustrat cand cineva este persecutat datorita faptului ca este crestin, dar cand un crestin persecuta totul este ok sau cum?
A fii satanist este ceva deplorabil si de rau augur?

Stimabile, in situatia dumitale cel mai bun lucru e sa discuti cu un psihiatru. E mai bine decat sa-ti faci felul din ciuda.

ÎŢI este, probabil, greu să rămâi indiferent la disputele părinţilor. Şi asta pentru că îi iubeşti şi te bizui pe sprijinul lor. Prin urmare, când îi auzi certându-se, suferi. Poate că şi tu gândeşti asemenea unei tinere pe nume Marie. Ea zice: „Mi-e greu să-mi respect părinţii când văd că ei nu se respectă".

Văzându-ţi părinţii certându-se, îţi dai seama de un adevăr crud: Nu sunt nici pe departe perfecţi, aşa cum probabil credeai. Această dură deşteptare la realitate poate naşte în tine tot felul de temeri. Iar dacă certurile lor sunt dese şi aprinse, probabil că ajungi să te întrebi dacă nu cumva căsnicia lor e pe punctul de a se destrăma. „Când îi aud certându-se, mă şi gândesc că vor divorţa şi că va trebui să aleg cu care părinte să stau. Mi-e teamă şi că va trebui să mă despart de fraţii mei", spune Marie.

De ce se ceartă părinţii şi ce poţi face dacă izbucneşte o ceartă între ei?

De ce se ceartă părinţii

În mod normal, părinţii ar trebui ‘să se suporte unul pe altul în iubire’ (Efeseni 4:2). Biblia spune însă: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Părinţii tăi nu sunt perfecţi. Aşadar, nu trebuie să fii surprins că, uneori, nu se înţeleg şi că relaţiile dintre ei sunt tensionate.

Nu uita nici că trăim ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). Lupta pentru a-şi câştiga existenţa, plata facturilor şi atmosfera de la serviciu generează enorm de mult stres în căsnicie. Iar dacă ambii lucrează, ar putea apărea neînţelegeri şi în privinţa împărţirii sarcinilor casnice.

De un lucru însă poţi fi sigur: neînţelegerile dintre părinţi nu duc în mod automat la destrămarea căsniciei. Foarte probabil că părinţii tăi încă se iubesc, deşi nu sunt întotdeauna de acord în anumite chestiuni.

Gândeşte-te: Ţi s-a întâmplat să te uiţi la un film cu prietenii tăi şi să-ţi dai seama că opinia ta era diferită de a lor? Probabil că da. Chiar şi prietenii apropiaţi pot avea opinii diferite cu privire la anumite chestiuni. La fel pot sta lucrurile şi cu părinţii tăi. Probabil, amândoi sunt preocupaţi de starea financiară a familiei, dar au opinii diferite cu privire la administrarea bugetului. Sau amândoi vor să planifice o vacanţă cu familia, dar au concepţii diferite cu privire la ce înseamnă relaxarea. Ori poate că amândoi îşi doresc ca tu să ai succes la şcoală, dar au metode diferite de a te impulsiona.

Ideea este că unitatea nu înseamnă uniformitate. Doi oameni care se iubesc pot vedea uneori diferit lucrurile. Cu toate acestea, e neplăcut să-i auzi pe părinţi certându-se. Ce poţi face sau spune ca să depăşeşti astfel de situaţii?

Ce poţi face

Fii respectuos. E foarte uşor să te enervezi când vezi că părinţii se ceartă întruna. La urma urmei, ei ar trebui să fie un exemplu pentru tine, nu tu pentru ei. Purtându-te însă dispreţuitor cu ei, nu vei face decât să alimentezi tensiunile din familie. Mai mult decât atât, Iehova Dumnezeu îţi porunceşte să-ţi respecţi părinţii şi să asculţi de ei, chiar dacă nu ţi-e întotdeauna uşor (Exodul 20:12; Proverbele 30:17).

Dar ce ai putea face dacă părinţii se ceartă din cauza unui lucru care te priveşte în mod direct? Să zicem că numai unul din ei este Martor al lui Iehova. Când apar probleme ce privesc închinarea, va trebui să iei poziţie de partea părintelui tău Martor pentru a susţine adevărul (Matei 10:34–37). Vorbeşte întotdeauna „cu blândeţe şi respect profund". Prin exemplul tău, îl vei putea câştiga într-o bună zi pe celălalt părinte (1 Petru 3:15).

Fii neutru. Ce-ai putea face dacă părinţii ţi-ar cere să te implici în chestiuni care nu te privesc în mod direct? Străduieşte-te să fii neutru. Te-ai putea scuza frumos, spunând ceva de genul: „Mamă, tată, vă iubesc mult pe amândoi. Vă rog, nu-mi cereţi să ţin partea unuia din voi. Chestiunea asta trebuie să o rezolvaţi voi, nu altcineva".

Exprimă-te. Spune-le părinţilor cum te afectează certurile lor. Găseşte un moment când amândoi sunt mai receptivi la ce vrei să le zici şi, apoi, plin de respect, spune-le cât de tare te supără, te enervează sau chiar te sperie certurile lor (Proverbele 15:23; Coloseni 4:6).

Ce nu trebuie să faci

Nu încerca să fii consilierul lor matrimonial. Fiind tânăr, pur şi simplu nu eşti în măsură să rezolvi disputele dintre părinţi. Imaginează-ţi, de pildă, că te afli într-un avion mic şi că îi auzi pe pilot şi pe copilot certându-se. Evident că ai fi îngrijorat. Dar ce-ar fi dacă ţi-ai asuma un rol care te depăşeşte şi le-ai spune cum să piloteze avionul sau chiar ai prelua controlul asupra aeronavei?

În mod asemănător, dacă ai încerca să preiei controlul în familie, implicându-te în problemele părinţilor, ai putea înrăutăţi situaţia. Biblia spune: „Înfumurarea duce doar la ceartă, dar înţelepciunea este cu cei ce se sfătuiesc" (Proverbele 13:10). Părinţii îşi pot rezolva mai bine problemele dacă discută între patru ochi (Proverbele 25:9).

Stai deoparte. E destul de dureros când doi se ceartă. Atunci la ce bun să se alăture şi un al treilea? Deşi poate că ţi-e greu să stai deoparte, realitatea este că nu tu trebuie să rezolvi problemele părinţilor, ci ei trebuie să şi le rezolve. Străduieşte-te, aşadar, să urmezi sfatul Bibliei şi ‘să-ţi vezi de treburile tale’ (1 Tesaloniceni 4:11). Nu te implica în certurile lor!

Nu-i întărâta pe părinţi unul împotriva celuilalt. Întărâtându-l pe un părinte împotriva celuilalt, unii tineri nu fac altceva decât să încurajeze cearta. Când mama spune „nu", ei încearcă să atingă coarda sensibilă a tatălui şi să smulgă un „da" de la el. Astfel de tactici meşteşugite îţi pot aduce pe moment un strop de libertate, dar, în timp, generează mai multe certuri în familie.Nu te lăsa influenţat de modul lor de a se purta. Un tânăr pe nume Peter şi-a dat la un moment dat seama că, pentru a se răzbuna pe tatăl său care avea un comportament abuziv, adoptase şi el o conduită necreştină. „Voiam să-l fac să sufere. Îl uram din cauza modului în care se purta cu mama, cu mine şi cu sora mea", spune el. Nu după mult timp, Peter a suferit consecinţele faptelor sale. Lecţia? Un comportament necreştin agravează problemele din familie (Galateni 6:7).

Scrie la ce aspect menţionat în acest capitol trebuie să faci îmbunătăţiri. ․․․․․

E clar, nu poţi pune capăt certurilor dintre părinţi. Fii însă sigur că Iehova te va ajuta să faci faţă sentimentelor de nelinişte pe care certurile lor le-ar putea naşte în tine (Filipeni 4:6, 7; 1 Petru 5:7).

Străduieşte-te să aplici aceste sugestii. Cu timpul, părinţii probabil că se vor strădui să-şi rezolve problemele. Şi, cine ştie, poate că nu se vor mai certa deloc.

Http://www.jw.org/......artenerul/

Du-te la politie, ei vor avea grija de tine... poate iti vei gasi o familie care sa te iubeasca, sper ca ti-am fost de ajutor

Of, problema ta e că ți-ai pus încrederea în divinitate, iar cum nu ai văzut rezultatele ai dat în depresie.
Singurul care poate să te scoată din asta ești tu, înveți să ignori, să nu îți pese de ce zic iar dacă devin violenți ai tot dreptul să le răspunzi cu aceeași mână până te satură. Nicio divinitate nu te scoate din așa ceva, poate doar un prieten care să-ți dea forță să-ți bagi picioarele în ei și în ieșirile lor și să te descurci în situația în care ești.

DUMNEZEU exista ..si eu sunt un tanar care cred in DUMNEZEU am primit raspuns la unele intrebari dar la unele nu..de ce este asa EL stie.dar fi puternic, fi tare, incredete in EL caci doar DUMNEZEU te cunoaste in totalmente si doar EL te poate ajuta prin intermediul unor oameni sau citind Biblia.De exemplu eu ma pot linisti sufleteste doar citind in Biblie ..nu uita DUMNEZEU ti-a dat viata... DUMNEZEU sa te intareasca, sa-ti dea pace si liniste sufleteasca in problemele care le care te patrund pe din plin ..DOMNUL sa fie cu tine.