"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" presupune in primul rand sa te iubesti pe tine insuti, ca sa existe termenul de comparatie. Dar, o alta cerinta biblica spune: "Sa se lepede de sine si sa isi ia crucea". Cum pot exista in acelasi timp acestea doua: iubirea de sine si lepadarea de sine?

Nu vad care este problema neconciliabila, porunca ce reiese din cele doua este sa te lepezi de aproape.

Lasa jos sacul de caramizi pe care l-ai carat toata viata.Acel sac de cunostinte inutile care te-au facut sa ajungi in situatia in care nu suporti ceva la viata ta.
Acceptate si iartate pentru tot raul pe care ti l-ai facut singur, e momentul sa-ti iei viata in frau si sa-ti asumi responsabilitatea pentru rezultatele tale (metaforic: du-ti crucea).
Respectate pe tine, si nu vei avea probleme cu persoane care nu stiu sa respecte.
Iubesti si respecti pe cei din jur exact asa cum te iubesti si te respecti pe tine.
O elegenda egiptiana spune ca la pragul dintre viata si moarte vei fi intrebat :
Ai fost fericit in viata asta?
Cei din jur au cunoscut fericirea datorita tie?

Da, am cam inteles. Multumesc tuturor.

Simplu.
Trebuie să te iubești și să te respecți pe tine, însă să nu devină ceva de care mai târziu să nu te poți scăpa, în sensul că, să n-ai o părere că ești o persoană superioară față de tot de ce înconjoară. Adică să nu te crezi perfect, când de fapt nimic nu e perfect.

Baftă.

Asa cum pot exista in acelasi timp o gramada de alte contradictii biblice.

Se refera la 2 concepte diferite.Rezulta dar, nu dau amanunte, din sf. Scriptura.Mie mi se pare foarte simplu, dar poate gresesc.Imi iubesc aproapele ca pe mine, adica si pe mine ma iubesc.O alta porunca insa zice sa-l iubesti pe D-zeu mai mult, mai mult, decat pe tine insuti. Ei, atunci te lepezi de tine si-ti iei crucea.Nu vad nici o contradictie, caci daca-ti iubesti un aproape care e contra lui Dumnezeu (un pagan, de exemplu), treci la Iubirea de Dumnezeu care devine prioritara. Te sacrifici, caci trebuie sa-l iubesti pe Dumnezeu mai mult decat pe tine insuti.

Asta ar fi cam asa: Sa te iubesti pe tine a te iubi in sensul de a fi preocupat de propriati existenta, stima de sine etc., Sa te lepezi de sine, aici spune sa de lepezi de mandria de sine, si partiile negative deci nu mi se pare o contradictie, dar asta nu insemna ca acea carte e adevarat e un mit si asa va ramane

Tu personal ti la tine,te ingrijesti,ai grija ce mananci faci sport,bun,deci te iubesti.
Ideea e ca daca tu ai grija de tine,sa ai si de cel de langa tine, ca tot om ca si tine e.
"Sa se lepede de sine si sa isi ia crucea " imi suna a mantuire, dupa ce petreci din viata o vreme, lasi in urma tot, si incepi sa te duci spre mantuire.

Opriti-va si nu mai scoateti din context.

Pentru a intelege unele versete, trebuie citit si continutul dinainte si dupa acel verset, altfel apar neclaritati.

Invatatura ce provine din cartile sfinte ale omenirii este greu de dobandit prin cuvinte. In al 2-lea citat "sine" are rolul de ego. Egoul ii tine pe oameni de la evolutie. Atunci cand vom intelege cu adevarat profunzimea cuvintelor sfinte vom realiza ca ceea ce vedem drept "contradictie" este de fapt o "lentila" cu care intelegem doar o parte din adevar. De ce intelegem partial adevarul? Pentru ca noi inca ne bazam pe instincte. Dumnezeu nu vrea sa ne sacrificam ci sa traim in numele pacii cu tot ceea ce ne inconjoara. Nu totdeauna se poate intampla asta pentru ca nu este o lume perfecta, asadar intervine decizia sacrificiului cu care ne dovedim vrednici de fagaduintele lui Isus. In putine cuvinte : traieste in pace si iubire si Dumnezeu te va trata cu pace si iubire, iar daca ai ocazia sa te "lepezi de sine" (adica de orgoliu) vei castiga si mai mult din Lumina Sfanta.