| AvalohAlyn a întrebat:



"Trăind pentru noi, murim pentru totdeauna. Trăind pentru Dumnezeu, trăim pentru totdeauna. Ca să trăim cu Dumnezeu, trebuie să ne lepădăm de noi înșine. Ca să trăim în ceruri, trebuie să ne dezlipim inima de pământ....Ca să trăim în veci, cu Dumnezeu, este posibil doar murind întâi, împreună cu Hristos.".

Ioan Hapca


Din pacate multi dintre noi,foarte multi traim numai pentru noi,pentru materialism si nu pentru Dumnezeu,pentru suflet,pentru intelect etc.

De ce alegem astfel de lucruri si cum comentati citatul? E mai dulce viata in materialism si lucruri trecatoare decat viata adevarata, spirituala etc?

Răspuns Câştigător
| cristi202 a răspuns:

Aparent, in materialism, viata e mai dulce. Ca sa descoperi adevarata dulceata, cea a vietii spirituale, care e cu mult mai dulce, trebuie sa treci mai intii prin acea moarte adusa in discutie.
De ce alegem lucrurile materiale si nu viata spirituala? Pentru ca nu intelegem ca, dincolo de moarte exista ceva mult mai bun, mult mai frumos, mult mai dulce. Noi vedem doar moartea, doar faptul ca trebuie sa renuntam la tot ce avem, si e normal asa, caci, daca am vedea dincolo, nu am mai renunta la noi pentru Dumnezeu, ci pentru acele lucruri, si atunci tot egoism ar fi, tot pentru noi am face totul, insa traim cu impresia ca la moarte se termina totul, si ca, renuntind la toate, vom ramine frustrati, fara nimic, iar sufletul nostru va fi chinuit din aceasta cauza. Insa nu e chiar asa. E de fapt invers, daca nu renuntam vom avea parte mai devreme sau mai tirziu de frustrari. Insa cine a pornit pe drumul renuntarilor, stie ca cel mai greu e primul pas. Cind ai facut primul pas, incepi sa descoperi dulceata vietii spirituale, pentru ca, cu cit e mai mare renuntarea, cu atit mai mare va fi si dulceata de dupa. Iar mai apoi, stii ce urmeaza daca renunti la ceva anume.
Cred ca citatul se poate rezuma la doar 5 cuvinte, si, o, cit e de adevarat!, pe care le-am vazut scrise pe soclul unui crucifix aflat intr-o intersectie: "to live is to die". Cineva, care nu a inteles scrisul, in toata splendoarea sa, a sters mai apoi acele cuvinte, insa ele exprima in doar 5 cuvinte principiul de baza al crestinismului, al descoperirii lui Dumnezeu, al adevaratei vietii in sine.

8 răspunsuri:
| EmaS a răspuns:

Noi trebuie sa ne adunam comori in cer acolo unde nu le mananca moliile si rugina.Sa daruim din timpul nostru, banii nostri energia noastra.

| PreaDulcePreaFin a răspuns:

Sunt un om rational, cred in lucruri palpabile, ii las pe oamenii slabi, nascuti sa fie dominati sa creada in chestii spirituale

| cristi202 a răspuns (pentru PreaDulcePreaFin):

Si ce vei face cind, prin vreun accident (viata asta ne ofera surprize destule) vei pierde toate lucrurile palpabile in care crezi si te vei trezi ca ai miinile goale si neputincioase? Acum esti puternic, insa ce ve face cind, doborit de situatie, ca multi alti puternici care au devenit slabi, vei deveni si tu slab?

| PreaDulcePreaFin a răspuns (pentru cristi202):

Freate am 22 de ani si nai avut tu jumate din problemele mele. nu cred ca tia batut garda la usa sa te lege ca umblii cu nasoale, sau nu cred ca ai aflat ca ai ramas brusc orfan ca ambii parinti tiau murit, ma indoiesc. si m-am ridicat, mai puternic si mai hotarat si mi-am continuat lupta. nu zei imaginari sunt solutia, ci tu insusi, daca nu te motivezi, sa continui, deja ai pierdut. pace!

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Mai, am vazut ca citesti carti de Deepak Chopra si alti oameni inteligenti. Chiar nu bagi nimic la cap? Nu trebuie sa te lepezi de tine insuti nici o secunda ca oricum tot aia e. Daca incepi sa te separi de lucrurile materiale incetisor ca ajungi la concluzia ca oricum nu ai nevoie de ele e alta poveste. Dar asta trebuie sa vina de la tine insuti, din experienta ta, nu ca asa ti-a zis tie cineva si ca daca nu le faci intocmai e pacat sau alte prostii. Da tu crezi ca Dumnezeu chiar atat de limitat e?

| PorumbRodica1965 a răspuns:

Cine merge la cer este ales de D-zeu sa faca parte din randul celor 144000. , nu de noi depinde aceasta favoare 8; 16.Starea materialista este modalitatea lui Satan de-a induce omul in eroare si de-al tine tine ocupat cu lucrurile lui, pentru a nu avea timp de lucrurile lui D-zeu si atunci cand vrei sa vorbesti despre D-zeu, n-au timp sau aduc tot felul de argumente impotriva. Ccrestinul adevarat trebuie sa vada daca este in adevar aprobat de d-zeu daca face voia Sa, daca modul de inchinare pe care-l practica este cel cerut de D-zeu.

| HueyFreeman a răspuns:

Numai intelectul te face nemuritor. Restul sunt baliverne.

| cristi202 a răspuns (pentru PreaDulcePreaFin):

Frate, am 42 de ani, si nu stiu daca am suferit ca si tine de mult sau mai putin, doar Dumnezeu stie, insa am avut si eu pe ale mele. Pina la 27 de ani, am fost OK, insa la 27 m-am imbolnavit de o boala grava, terminala, de care medicii nu aveau habar. Chestia era ca, cu cit ma miscam mai mult, cu atit ma durea corpul mai tare. Stii ce inseamna asta? Si stii cum ajungi la doi ani dupa o chestie din asta? Am ajuns, dupa doi ani sa am dureri atroce si sa cred ca nu voi mai rezista, ca va trebui sa ma sinucid. Nu mai faceam decit sa stau ca o leguma in pat, mincam pe fuga, ma spalam pe fuga, si in rest doar stateam in pat cu durerile mele, luni de zile a fost asta. Si cind nu am mai rezistat, Dumnezeu a raspuns strigatului inimii mele disperate si mi-a adus incet incet vindecarea. Mai mult, acum un an si jumatate a ars casa in care stateam in chirie cu sotia mea cu toate lucrurile ce le aveam. Daca in ambele situatii nu ar fi fost un moment inainte in care sa fii renuntat la toate pentru Hristos Domnul, azi as fi fost cu siguranta cu mintile pierdute, insa, pentru ca am luat totul de la zero cindva, considerind ca nu am nimic in aceasta lume, in ambele situatii mi-a fost mai usor, daca o data am renuntat la toate, ce am mai avut de pierdut?
Degeaba zici, una e sa consideri ca nu ai nimic, pentru ca ai renuntat deja, si cind pierzi ceva sa poti privi la acel lucru cu seninatate, si alta e sa consideri ca trebuie sa smulgi cit mai mult de la viata asta, si, cind pierzi, totul sa se transforme intr-o teroare, cum probabil a fost si cazul tau. Necazurile pe care tu le-ai avut, te-au intarit, pentru ca nu au fost mai puternice decit tine, insa daca vor veni necazuri carora nu le vei face fata, ce vei face? Am vazut destui oameni ai strazii sau bolnavi psihici care au fost cindva ceva si au ajuns asa pentru ca viata i-a lovit dur si repetat. Nu zii ca esti puternic, niciodata nu stii la ce te poti astepta!